În ultima vreme nu mi-a mai ajuns energia pentru a scrie pe blog. Au trecut pe lângă mine multe subiecte despre care aș fi vrut să scriu fie și pe scurt câte ceva.

De vreo săptămână mă frământă un subiect care atinge „paranormalul”: cum se face că Putin, sub a cărui cizmă groasă confesiunile evanghelice din Rusia (și din teritoriile ucrainene infiltrate de trupe rusești) abia mai respiră, a ajuns, în ochii multor evanghelici români, o figură cvasimesianică, un „apărător al valorilor creștine tradiționale”?

Judecând după felul elogios în care vorbesc despre Putin unele persoane din mediul evanghelic românesc, încep să cred că puțin ne lipsește să-l introducem într-un viitor sinaxar pe acest autocrat sinistru și perfid, erijat în protector al creștinismului tradițional (și aflat în conflict cu „Occidentul decadent și depravat”).

Dar nu ca să scriu despre această mirare am început această postare, ci ca să vă propun spre audiție următoarea piesă, ieșită de sub condeiul unui compozitor ceh din secolul al XIX-lea.

Anunțuri