Am ajuns astazi la Bologna pentru conferinta Asociatiei Bibliotecilor de Teologie din Europa. In treacat fie spus, fiindca in ultima vreme am calatorit mai mult, o amica m-a intrebat daca am castigat cumva la loterie. Nu, nu am castigat, dar am cativa prieteni care mi-au acoperit o parte din cheltuieli. Plus ca inteleg necesitatea de a-mi cofinanta formarea profesionala si teologica.

Am avut noroc ca anul acesta BETH (Asociatia Bibliotecilor Teologice) s-a reunit intr-un loc accesibil, cu posibilitati de cazare destul de rezonabile. Tema principala a conferintei este copyrightul, o chestiune sensibila, asupra carora noi, est-europenii, avem conceptii destul de laxe. Imi aduc aminte cat de revoltat era anul trecut, la Wheaton, un coleg bulgar, cand bibliotecarul american ne-a batut finut obrazul (la modul general, fara a nominaliza) ca nu e frumos sa digitalizam carti intregi. Ca in gluma cu rabinul, in discutia care a urmat, toti aveau dreptate. Atata doar ca unei capre raioase nu-i sade bine sa fluture coada pe sus.

Programul conferintei din zilele care urmeaza include vizite la diverse biblioteci din oras, discutii pe marginea referatelor si prezentari ale inovatiilor in materie de publicare in regim digital, baze de carti si jurnale electronice, proiecte de digitalizare etc.

Astazi am luat orasul la pas si am descoperit cu placere o trasatura arhitecturala pe care nu cred ca am mai intalnit-o in alta parte. Via San Vitale, pe care am urmat-o pentru a ajunge in centru, e strajuita, de o parte si de alta, de colonade si porticuri care dau orasului un aer vechi. Imi imaginez ca asa trebuie sa fi aratat unele strazi din Roma antica.

Arhitectura e bine pastrata si se impune atat prin originalitate, cat si prin echilibrul in care se gasesc mai toate cladirile din centru. Basilica di San Petronio este inca in renovare si nu-mi pot da seama daca se doreste imbracarea ei completa in marmura sau daca se va pastra si partea de caramida. Oricum ar fi, se impune lejer in amintirea vizitatorului.

Asa-numitele „Due Torri” sunt impresionante. Turnul Asinelli are vreo 97 de m si dateaza din sec. 11. Probabil ca in zilele urmatoare ma voi cocota in el, pentru a vedea cum arata orasul de sus.

Mi-a parut extrem de rau ca n-am putut intra in „Teatro Anatomico”, celebrul amfiteatru unde cu secole in urma se tineau sedinte de anatomie. Bologna, dupa cum se stie, se lauda cu cea mai veche universitate din Europa, fondata la 1088.

De fotografii nu se pune problema sa postez, fiindca nu am laptopul cu mine. Acesta este si motivul pentru care comit in aceasta postare pacatul de moarte al filologului: scrierea fara diacritice.

In masura in care voi avea timp, „va urma”.