Pe data de 15 iunie a început procesul de revizuire a Bibliei Cornilescu, programat să dureze trei ani. Acum două zile s-au împlinit șase luni de la demararea oficială a acestui proiect.

Între timp, echipele de revizori au parcurs meticulos porțiunile de text care le-au fost repartizate, astfel că după șase luni avem câteva cărți gata: Exodul, Numeri, Marcu, Ioan și Romani. Cartea Geneza este încă în lucru și va fi gata abia la finalul lunii decembrie.

Ne așteptăm ca în primăvară trei dintre cărțile biblice trecute prin „atelierul de revizuire” să fie gata pentru a fi tipărite într-o ediție pilot.

Procesul de revizuire presupune compararea atentă a textului grecesc / ebraic cu textul lui Cornilescu și așezarea acestuia din urmă pe calapodul originalului. După ce ambii revizori au prelucrat textul românesc, probleme speciale sunt aduse în atenția întregii echipe. După încheierea acestei etape, textul merge la revizorul literar, de unde merge mai departe la Comitetul Pastoral pentru observații suplimentare.

Până în prezent, colaborarea interconfesională a membrilor echipei a mers excelent. După șase luni începem să ne armonizăm și să vorbim aceeași limbă.

Mai jos două capitole din Evanghelia după Ioan, ca să vă faceți o imagine asupra limitelor revizuirii.

3

Isus și Nicodim

1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis: „Rabbí, știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el.” 3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă un om nu se naște din nou, nu poate să vadă Împărăția lui Dumnezeu.” 4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om, bătrân fiind? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?” 5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă nu se naște cineva din apă și Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6 Ce este născut din trup este trup, și ce este născut din Duh este duh. 7 Să nu te miri că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» 8 Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine e născut din Duhul.” 9 Nicodim I-a zis: „Cum este cu putință așa ceva?” 10 Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? 11 Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce cunoaștem și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. 12 Dacă despre lucruri pământești v-am vorbit și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13 Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul Omului.a 14 Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede [să nu piară], ci să aibă în El viață veșnică. 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul [Său] în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu fie date la iveală. 21 Dar cine înfăptuiește adevărul vine la Lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

a3:13 Unele manuscrise târzii adaugă lecțiunea: „care este în cer”.

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

22 După aceea, Isus și ucenicii Săi au venit în ținutul Iudeei; și stătea acolo cu ei și boteza. 23 Ioan boteza și el în Enon, în apropiere de Salim, pentru că acolo erau multe ape; și oamenii veneau și se botezau. 24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță. 25 Între ucenicii lui Ioan și un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire. 26 Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Rabbí, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu iată că botează, și toți se duc la El.” 27 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Omul nu poate primi nimic dacă nu-i este dat din cer. 28 Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. 29 Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură nespus de glasul mirelui; iar această bucurie, care este a mea, este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu, să mă micșorez.

Cel care vine din cer

31 Cel care vine de sus este deasupra tuturor; cel care este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel care vine din cer este deasupra tuturor. 32 El mărturisește ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33 Cine primește mărturia Lui pecetluiește faptul că Dumnezeu este adevărat. 34 Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubește pe Fiul și toate I le-a dat în mână. 36 Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine se împotrivește Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

4

Isus și femeia din Samaria

1 Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2 (deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3 a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria 5 și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8 (Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” (Iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii.) 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu însăți I-ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” 11 „Doamne”, I-a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12 Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu feciorii lui și vitele lui!” 13 Isus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”

16 El i-a spus: „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!” 17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai spus: «N-am bărbat»! 18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești profet! 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21 Isus i-a spus: „Crede-mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24 Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25 „Știu”, I-a zis femeia, „că va veni Mesia (care se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” 26 Isus i-a zis: „Eu Sunt: Cel care-ți vorbește!”

Trezirea din Samaria

27 Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28 Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și-I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” 33 Ucenicii și-au zis atunci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș! 36 Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut!” 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc

(Matei 8:5–13; Luca 7:1–10)

43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să se ducă] în Galileea. 44 Căci El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră și ei la sărbătoare.

46 Isus S-a întors deci în Cana Galileei, unde preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47 Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49 Slujbașul domnesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51 Pe când cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-a lăsat febra.” 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.