Până nu de mult, când am început să verific atent versiunea Cornilescu prin raportare la textul ebraic (masoretic), aș fi putut băga mână în foc că VT cornilescian este eminamente „masoretic” (filtrat, desigur, în proporții generoase prin textul lui Louis Segond).

Noroc că nu m-a pus nimeni să-mi declar credința cu ajutorul unor gesturi extreme, căci aș fi suferit soarta vechiului erou latin Mucius Scaevola. Căci iată ce adaos septuagintal de toată frumusețea găsim în Biblia Cornilescu la Geneza 20:2.

v 2 Avraam zicea despre Sara, soția sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este soția lui, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, regele Gherarului, a trimis și a luat pe Sara.

IMG_0117

2εἶπεν δὲ Αβρααμ περὶ Σαρρας τῆς γυναικὸς αὐτοῦ ὅτι Ἀδελφή μού ἐστιν· ἐφοβήθη γὰρ εἰπεῖν ὅτι Γυνή μού ἐστιν, μήποτε ἀποκτείνωσιν αὐτὸν οἱ ἄνδρες τῆς πόλεως διʼ αὐτήν. ἀπέστειλεν δὲ Αβιμελεχ βασιλεὺς Γεραρων καὶ ἔλαβεν τὴν Σαρραν.

Evident, niciuna dintre versiunile străine folosite de Cornilescu nu conține acest adaos. Cel puțin nu după știința mea.

Asta înseamnă că originea adaosului se datorează unei versiuni românești folosite de Cornilescu. Probabil Biblia 1914 va fi fost în atelierul lui Cornilescu. Dar cum de Cornilescu a urmat aici textul Septuagintei? Dintr-un interviu pe care i l-a luat Iosif Țon cândva reiese că traducătorul român avea o părere foarte proastă despre Septuaginta.

În orice caz, Cornilescu aici trebuie să fi mers pe ideea „să fim cât mai inclusiviști cu putință”. Politică pe care n-a aplicat-o consecvent.

Pe măsură ce studiem în detaliu versiunea Cornilescu, prin compararea cu textul ebraic, rezultă că metoda lui Cornilescu n-a fost una principială, ci adaptată presiunilor vremii. Se cerea o traducere nouă, pe înțelesul omului de rând, iar Cornilescu a împlinit dezideratul, fără a fi interesat în mod special de un anumit tip de text. Pentru VT a acordat preferință textului ebraic, dar a strecurat (fără să-și dea seama?) și câte un fragment de verset din Biblia greacă.

La revizuire, „intruziunea septuagintală” trebuie coborâtă într-o notă de subsol, fiindcă nu se cade unei lecțiuni grecești să șadă la masă cu textul masoretic.

Anunțuri