Am bucuria de a prezenta mai jos două capitole din Epistola apostolului Pavel către Romani în varianta „Cornilescu revizuit”.

Pot face acest anunț fiindcă astăzi membrii Comitetului Pastoral al versiunii s-au reunit pentru a evalua cea de a doua jumătate a textului epistolei și au căzut de acord asupra modificărilor care trebuie introduse.

Veți observa că în anumite privințe textul revizuit este mai literal. Îndrăznesc să cred că nu s-a mers cu literalismul până în punctul în care traducerea devine obscură.

Modificările introduse în textul Epistolei către Romani sunt mai numeroase decât cele de care a fost nevoie în Evanghelia după Ioan.

Precizez că ediția-pilot a revizuirii (Geneza, Ioan, Romani) va fi probabil disponibilă în toamna acestui an.

Între timp se lucrează cu motoarele turate la maximum, în condițiile în care toți membrii echipei sunt angajați cu normă întreagă în diverse instituții de învățământ teologic.

De altfel, veți fi observat că activitatea mea de blogging a atins un minim istoric. Programul aglomerat al ultimelor luni a făcut ca orice postare să devină un lux.

Și acum să vedem textul.

Așteptăm comentarii (informate și civilizate, dacă se poate. Dacă nu se poate „și civilizate”, atunci măcar „informate”).

***

3

Avantajul iudeului

1 Care este deci avantajul iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Sunt mari, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce? Dacă unii n-au crezut, oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și tot omul să fie găsit mincinos, după cum este scris:

„Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale

și să ieși biruitor când vei fi judecat.”e

5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8 Și oare „să facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii și neamurile sunt la fel

9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i-am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, 10 după cum este scris:

„Nu este niciun om drept, niciunul măcar.f

11 Nu este niciunul care să aibă pricepere.

Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

12 Toți s-au abătut și au ajuns netrebnici.

Nu este niciunul care să arate bunătate,

nici măcar unul.g

13 Mormânt deschis este gâtlejul lor;

limbile lor rostesc înșelăciune;h

venin de viperă este sub buzele lor;i

14 gura le este plină de blestem și de amărăciune;j

15 grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge;k

16 prăpăd și pustiire este în căile lor;

17 și calea păcii n-au cunoscut-o:l

18 nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.”m

19 Știm însă că ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: 20 căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Iertarea, prin credință

21 Acum, însă, fără Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții –, 22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. Nu este nicio deosebire, 23 căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El, Dumnezeu L-a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință –, ca să-Și arate dreptatea, căci, în îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, 26 ca să-Și arate dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.

27 Unde este deci motivul de laudă? S-a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! 28 Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, 30 de vreme ce Dumnezeu este unul, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință pe cei netăiați împrejur. 31 Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

8

Viața sub călăuzirea Duhului

1 Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, [care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului]. 2 Într-adevăr, legea Duhului dătător de viață în Hristos Isus te-a eliberat de legea păcatului și a morții. 3 Căci – lucru cu neputință pentru Lege, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu L-a trimis, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său, într-o fire asemănătoare cu cea păcătoasă, și a osândit păcatul în firea pământească, 4 pentru ca cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului. 5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii pământești năzuiesc la lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc potrivit Duhului năzuiesc la lucrurile Duhului. 6 Și năzuința firii pământești duce la moarte, pe când năzuința Duhului duce la viață și pace. 7 Fiindcă năzuința firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu se poate supune. 8 Deci cei ce trăiesc în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai trăiți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din pricina păcatului, dar Duhul este viață din pricina dreptății. 11 Și dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său, care locuiește în voi.

Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii

12 Așadar, fraților, noi nu suntem datori firii pământești, ca să mai trăim potrivit firii pământești. 13 Dacă trăiți potrivit firii pământești, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. 14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Avva!”, adică: „Tată!” 16 Însuși Duhul dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. 17 Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

18 Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care se va descoperi față de noi. 19 De asemenea, și creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci creația a fost supusă deșertăciunii – nu de bunăvoie, ci din pricina celui care a supus-o –, cu nădejdea însă 21 că și ea va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar știm că, până acum, toată creația suspină și suferă chinurile facerii. 23 Și nu numai ea, ci și cei care au cele dintâi roade ale Duhului: noi înșine suspinăm în sinea noastră și așteptăm înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci cu nădejdea acesta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, căci cine nădăjduiește ceea ce se vede? 25 În schimb, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26 Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește [pentru noi] cu suspine negrăite. 27 Și Cel care cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit voii lui Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu ne dă siguranță

28 Știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său. 29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Întâiul-Născut dintre mai mulți frați. 30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat i-a și îndreptățit, iar pe aceia pe care i-a îndreptățit i-a și proslăvit.

31 Deci ce vom zice noi despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui totul fără plată împreună cu El? 33 Cine le va aduce învinuiri aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptățește! 34 Cine-i va osândi? Hristos Isus a murit, ba încă a și înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! 35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? 36 După cum este scris:

„Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua;

suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”x

37 Totuși, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

 e Ps. 51:4.

 f Ecl. 7:20.

 g Ps. 14:2,3; 53:2,3.

 h Ps. 5:9.

 i Ps. 140:3.

 j Ps. 10:7.

 k Prov. 1:16.

 l Is. 59:7,8.

 m Ps. 36:1.

  x Ps. 44:22