Astăzi procesul intentat de Liga Bibliei România împotriva Societății Biblice Britanice și împotriva SBIR, în chestiunea copyrightului pentru Biblia Cornilescu, a intrat într-o nouă etapă.

Informațiile tehnice sunt deja publicate pe site-ul Curții de Apel București. Vezi AICI.

În limbaj obișnuit, aș traduce decizia instanței astfel: „Liga Bibliei România, al cărei reprezentat este Timotei Mitrofan, nu are calitate procesuală. Drepturile pentru Biblia Cornilescu sunt protejate, dar pretenția Ligii Bibliei România de a se stabili cui aparțin aceste drepturi sunt neîntemeiate.” (Pe românește, cum spunea un personaj dintr-o schiță de Caragiale, instanța îl întreabă pe „intimant reclamant”: „Ce treabă ai tu, urâtule?”)

tribunal

Motivarea detaliată a hotărârii va veni probabil după vreo două luni.

Profit de ocazie ca să afirm ceea ce am mai spus cu altă ocazie și ceea ce reiese cu prisosință din documentele publicate în volumul despre Dumitru Cornilescu: relația de colaborare dintre traducător și Societatea Biblică Britanică a fost lipsită de echivoc. Pentru orice altă entitate din acea vreme a fost clar că drepturile de publicare pentru Biblia Cornilescu revin SBB.

Acest adevăr elementar și limpede ca lumina zilei, care vreme de 80 de ani n-a fost pus în discuție nici de către rudele lui Dumitru Cornilescu, nici de către organizațiile internaționale specializate în tipărirea și difuzarea Bibliei, a fost uitat în mod convenabil de către o organizație românească fantomă (Societatea Evanghelică Română, reprezentată de Daniel Cuculea) și de către Liga Bibliei România (=Timotei Mitrofan).

Cele două acțiuni în justiție deschise pe rând de către Societatea Evanghelică Română, respectiv Liga Bibliei România, chiar dacă marginale și nereprezentative, reprezintă pagini rușinoase din istoria mișcării evanghelice românești.

Nu știu ce făceau Societatea Evanghelică Român și Liga Bibliei România în 1933 pentru a apăra Biblia Cornilescu, supusă unor atacuri dure din partea autorităților. Știu însă ce făcea reprezentantul Societății Biblice Britanice, care a mers în audiență la miniștri din guvernul României pentru a atrage atenția asupra măsurilor de cenzură introduse în mod abuziv. În urma acestor demersuri, ca să iau un singur exemplu, ordinele date de ministerul de interne au fost revocate.

În 2014-2016 am ajuns să vedem cam care este recunoștința de care sunt în stare valahii noștri. Amneziile voluntare apărute după 1989 în mințile celor care vor să pună mâna pe o versiune la care nu au contribuit cu nimic au fost posibile numai fiindcă până de curând istoria Bibliei Cornilescu nu a fost cunoscută în detaliu. Se dovedește, a câta oară, ce bălării monstruoase pot crește pe solul fertil al ignoranței, pe care în acest caz nu o pot considera decât voită, în condițiile în care din 2014 volumul cu documente din arhiva SBB este la dispoziția publicului.

Voi continua să urmăresc cu atenție procesul de la Curtea de Apel și, în cazul în care Liga Bibliei România va refuza să ia în considerare bunul simț și dovezile existente, voi fi probabil chemat să depun mărturie în instanță ca expert în probleme de istorie a Bibliilor Cornilescu, în speranța că ițele acestei afaceri toxice vor fi dezlegate o dată pentru totdeauna.

Mi s-a spus cândva: „Dragule, ești prea incisiv cu frații tăi de credință. Criticile pe care le rostești sunt prea dure”. Așadar, două organizații care târăsc în tribunal Societatea Biblică Britanică, două entități care aruncă la coșul de gunoi 90 de ani de istorie, ar trebuie să primească mângâieri pe creștet?

Având în vedere eforturile pe care le-am făcut ani de zile pentru a desprăfui istoria Bibliei lui Cornilescu, într-o vreme când nimeni nu s-a arătat interesat de studierea și publicarea scrisorilor din arhiva Societății Biblice Britanice, sunt încă foarte blând. Frățietatea, dacă vrea să stea la masă cu dreptatea și cu adevărul, nu poate călca în picioare istoria noastră comună.