Am intrat săptămâna trecută în 2 Petru, o epistolă scurtă, dar nu lipsită de dificultăți. O voi revizui la pachet cu Iuda, fiindcă există anumite secțiuni comune acestor două scrieri. Nu mi-e limpede cine pe cine a influențat în materie de vocabular, dar asemănările sunt dincolo de orice dubiu. Mi se pare că 2 Petru ia de la Iuda, nu invers.

Capitolul 2 este un rechizitoriu împotriva unor învățători despre care nu știm prea multe lucruri. Ritmul alert al șarjelor profetice din această secțiune e greu de transpus în mod satisfăcător.

Precizez că textul va trece prin șlefuiri suplimentare.

Ca de obicei, marea frustrare a traducătorului este că nu poate spune toate finețurile pe care le descoperă și de care se bucură ca un copil care a primit un cadou.

***

12 Dar aceștia, ca niște dobitoace necuvântătoarea, sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzanie tocmai prin stricăciunea lor 13 și își vor lua <astfel> plata <cuvenită> pentru nelegiuirea lor.b Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n <amiaza mare>. Ca niște întinați și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit, când sunt la același ospăț cu voi. 14 Le scapără ochii după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemațic! 15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, s-au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. 16 Dar a fost mustrat aspru pentru fărădelegea lui: o măgăriță necuvântătoare, care a vorbit cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei profetului.

17 Oamenii aceștia sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrat întunericul fără de marginid. 18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic și, <folosind> poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei ce abiae au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21 Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost dată. 22 Cu ei s-a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: Câinele s-a întors la ce vărsasef și „scroafa spălată <s-a întors> să se tăvălească <iarăși> în mocirlă”.

 a2:12 Sau: „iraționale”.

 b2:13 Lit. „vor suferi vătămare ca răsplată pentru vătămare”.

 c2:14 Lit. „copii ai blestemului”. Exprimare semitizantă care indică faptul că acești oameni se află sub blestemul și judecata lui Dumnezeu.

 d2:17 Gr. ho zóphos tou skótous, „întunericul beznei”. Expresie la gradul superlativ, menită să sublinieze intensitatea beznei care îi așteaptă pe cei osândiți.

 e2:18 NA28: „cu adevărat”, lecțiune prezentă în unele manuscrise timpurii.

 f2:22 Prov. 26:11.

Anunțuri