Luther m-a cam pus pe drumuri anul acesta. N-am apucat să-mi trag bine sufletul după conferința de la Arad despre Reformă, că am și luat calea Wittenbergului, unde are loc a șaptea conferință RefoRC (vezi AICI programul).

Fiindcă la Wittenberg prețul cazării s-a dovedit cam piperat pentru „renumerația mică după buget” a universitarului român, am recurs la o variantă de cazare mai economică: o cameră (prin Airbnb) la Dessau. Familia la care stau are peste 150 de recomandări foarte bune și, într-adevăr, s-a dovedit o alegere inspirată. Cu 22 € / noapte nu găsești nimic în cetatea lui Luther, mai ales acum, când orașul duduie de turiști. Casa gazdei este spațioasă, etajul superior fiindu-mi rezervat mie. În vecinătatea living-ului în care scriu această postare se află o pendulă uriașă (cât mine de înaltă, nu exagerez!) care bate suav jumătățile de oră. (Am să o întreb mâine pe doamna Baschwitz cât de vechi e ceasul ei de perete).

Când am ales cazare la Dessau, nu știam că orașul a jucat un rol important în istoria mișcării Bauhaus. A fost deci o surpriză foarte plăcută să descopăr că aici au lucrat reprezentanți de seamă ai acestui curent.

Să mai spun că, până să ajung la gazdă, am avut parte de o experiență foarte plăcută. Deși aveam bilet pentru un tren regional, nu pentru InterCity-ul Berlin-München în care m-am suit (în urma îndrumărilor primite de la biroul de turism, trebuie să precizez), doamna controlor a fost foarte amabilă și mi-a dat voie să-mi continuu călătoria fără să mă arestuiască ori să mă amendeze. Am întrebat-o cât m-ar fi costat biletul la IC și astfel am aflat că diferența (față de ce am plătit eu) era de 2 euro. Nu știu de ce, mă bântuie insistent presupunerea că în România controlorul mi-ar fi făcut un tărăboi enorm și m-ar fi dat jos din tren (exceptând probabil cazul în care aș fi dat de înțeles că „facem să fie bine”, că „doar oameni suntem”). Ei bine, descopăr că amestecul de corectitudine teutonă și de etică protestantă nu a dus, în cazul meu, la o decizie drastică, ci la una de bun simț: fiindcă am putut dovedi că nu sunt de rea credință, am primit clemență. Prin contrast, funcționărimea noastră valahă, când nu se dă huța în elasticul balansoar etic care face totul posibil, are un soi rigid-absurd de a aplica legile care te aduce la apoplexie. (Nu mă stârniți, că am un sac de povești absurde cu funcționărimea care populează diversele instituții ale statului).

Fiindcă am ajuns relativ devreme la destinație, am avut timp să iau la picior parcul orașului și principalele obiective „Bauhaus”. Mai jos câteva fotografii făcute în timpul plimbării. Vremea a fost răcoroasă, numai bună pentru o preumblare de vreo 12 km (totalul distanței parcurse astăzi, după cum mă informează un app deștept din telefon).

Să precizez că stilul Bauhaus nu m-a cucerit. Mă tem că rămân medieval în materie de preferințe arhitectonice. Casele maeștrilor din Dessau arată cenușii, betonate, cubist-minimaliste, pătrățoase, ostile. Ori  n-am eu gust, ori „capodoperele” astea chiar arată ca niște buncăre pentru supraviețuitorii războaielor atomice.

Mai jos galeria foto. Într-una dintre fotografii mă pregătesc să pășesc într-o altă dimensiune. 😊