Septembrie 2017



Am terminat și Epistola către Evrei. Argument foarte meșteșugit, teologie subtilă, retorică fasonată. O combinație bună de „polemică” și „pastorală”.

Evrei nu mi se pare „pătimașă” (ca epistolele lui Pavel). Nu vezi pathos arzător, revărsări emoționale, clocot. Nu găsești ironie, satiră, apel la propria experiență, afirmarea propriei autorități. Autorul este mai detașat și mai cerebral, dar are o capacitate extraordinară de a zugrăvi o frescă istorică emoționantă în Evrei 11.

Ca să poți înțelege tabloul, trebuie să știi un pic de istorie intertestamentară, altfel ratezi elemente importante.

De pildă, cei care au refuzat să primească „izbăvirea” și care au fost „torturați” sunt martirii din 2 Macabei 6-7. Un element de legătură între Evrei și Macabei este folosirea verbului tympanizo (a trage pe roată, instrument de tortură circular pe care era întins condamnatul). Instrumentul (tympanon) este pomenit în 2 Macabei 6:19, 28.

Mai jos pasajul de final din Evrei 11.

***

Și câte aș mai putea zice, însă nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să povestesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și profeți! Prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au închis gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boală, au fost viteji în luptă, au pus pe fugă oștirile străine. Femeile i-au primit înapoi pe cei care muriseră și care au înviat; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea și au fost torturația. Alții au suferit batjocuri și biciuiri, ori chiar lanțuri și temniță, au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capră, lipsiți, prigoniți, chinuiți – ei, de care lumea nu era vrednică – rătăcind prin pustietăți, în munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. Toți aceștia, deși au primit o bună mărturie pentru credința lor, n-au primit ce le fusese făgăduit, căci Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.

 a11:35 Aluzie la martirajul celor descriși în 2 Macabei 6-7.

Anunțuri

Andrei Croitoru a publicat recent pe youtube un clip în care face o comparație între versiunile Cornilescu (1924 și 1931), pornind de la câteva versete pe care le consideră greșit traduse.

Este îmbucurător că avem astfel de miniprelegeri video prin care se urmărește explicarea Scripturii și îi urez lui Andrei succes în acest proiect. Înțeleg că este abia la episodul 16.

Din nefericire, în prelegerea sa există informații care trebuie corectate. Mai jos câteva observații care i-ar putea fi de folos.

  • Cornilescu nu a făcut o nouă traducere după ce s-a convertit, cum spune legenda urbană (preluată la jumătatea primului minut al clipului). Cornilescu a tradus Biblia și s-a convertit în procesul traducerii. Ediția 1921 s-a epuizat relativ repede și între timp Cornilescu a început revizuirea, în vederea unor noi tiraje. De la tiraj la tiraj s-au tot adăugat mici modificări, dar „cap de serie” pentru ce avem noi acum rămâne ediția 1924 (chiar dacă până în 1928 s-au mai adăugat modificări, unele greu de depistat).
  • Versiunea 1931 nu este făcută după o ediție ortodoxă (min. 1:23). Societatea Biblică Britanică a reușit să publice Biblia integral încă din 1871, au urmat ediții în 1873 și 1874, deci avem o istorie lungă în acest domeniu. „Străbunica” versiunii Cornilescu 1931 este Biblia de la Iași 1874. Cu precizarea că la NT avem gene „Nitzulescu” (al cărui NT a fost publicat de britanici în 1897) și inclus în versiuni ale Bibliei de după 1900.
  • Biblia 1931 nu poate fi considerată o traducere de la zero. Legenda urbană zice că Dumitru Cornilescu a vrut să se justifice cu o astfel de versiune, adică să arate lumii că poate traduce și literal. Dar lucrurile stau diferit. Cornilescu știa că SBB urmează să tipărească vechea traducere, pentru „ultimii mohicani”, creștinii baptiști conservatori care nu acceptau versiunea Cornilescu, și le-a pregătit o surpriză: dacă tot se dorește retipărirea, măcar să fie adusă la zi.
  • Afirmația că traducerea pasajului din Efeseni 4:20-24, din Cornilescu 1924, ar fi eronată nu rezistă unui examen amănunțit. Contrar celor afirmate de Andrei Croitoru, problematică este tocmai versiunea Cornilescu 1931 (considerată literală, deci fidelă).

Iată mai jos textul grec, pe care l-am desfășurat un pic mai logic

20 Ὑμεῖς δὲ οὐχ οὕτως ἐμάθετε τὸν Χριστόν,

           21 εἴ γε αὐτὸν ἠκούσατε καὶ ἐν αὐτῷ ἐδιδάχθητε,          (καθώς ἐστιν ἀλήθεια ἐν τῷ Ἰησοῦ,)

22 ἀποθέσθαι ὑμᾶς κατὰ τὴν προτέραν ἀναστροφὴν τὸν παλαιὸν ἄνθρωπον

τὸν φθειρόμενον κατὰ τὰς ἐπιθυμίας τῆς ἀπάτης,

23 ἀνανεοῦσθαι δὲ  τῷ πνεύματι τοῦ νοὸς ὑμῶν

24 καὶ ἐνδύσασθαι τὸν καινὸν ἄνθρωπον

τὸν κατὰ θεὸν κτισθέντα

ἐν δικαιοσύνῃ καὶ ὁσιότητι τῆς ἀληθείας.

Cele trei verbe, „ați lepădat”, „sunteți înoiți”, „v-ați îmbrăcat” din Cornilescu 1931 redau trei infinitive în greacă: ἀποθέσθαι, ἀνανεοῦσθαι, ἐνδύσασθαι, subliniate de mine cu linie continuă.

Fiindcă nu avem verbe la modul indicativ în greacă, ele nu ar trebui traduse ca în Cornilescu 1931. În context, rolul acestor infinitive (parte a unor construcții de tip acuzativ cu infinitiv) este de a explica în ce a constat învățătura primită de credincioșii efeseni și ce trebuie să facă ei.

De altfel, ar fi și cam ilogic să spui despre efeseni că ei au învățat că „s-au lepădat de omul cel vechi”. E mai natural să spui că au învățat „să se lepede de omul cel vechi” sau „că trebuie să se lepede”.

Traducerea în această manieră nu înseamnă că la vremea când le scrie Pavel aceste cuvinte efesenilor ei nu făcuseră acești pași. Dacă eu zic „îți aduci bine aminte cum era când învățătoarea te-a învățat să scrii”, folosirea conjunctivului „să scrii” nu poate fi înțeleasă ca semn al unei nerealizări. Cel căruia mă adresez știe să scrie.

Așadar, nu înțeleg de ce Andrei Croitoru insistă atât de mult că „traducerea noastră obișnuită este greșită”.

NTR traduce astfel textul:

21 Cu siguranţă, aţi auzit despre El şi, ca urmaşi ai Lui, aţi fost învăţaţi adevărul care este în Isus. 22 Aţi fost învăţaţi, în ce priveşte felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se perverteşte după poftele înşelătoare, 23 să vă înnoiţi în atitudinea minţii voastre 24 şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia care vin din adevăr.

  • Metaforele nu trebuie amestecate, fiindcă aici „dezbrăcarea” și „îmbrăcarea” nu sunt „naștere din nou” (metaforă mai degrabă ioanină), ci exact ceea ce spune Pavel: „îmbrăcare” și „dezbrăcare”. Registrul metaforelor soteriologice pauline este amplu și nu trebuie redus la una singură – „naștere din nou” – doar fiindcă asta ne place nouă mai mult. Pavel vorbește despre „îndreptățire” (sau „achitare judiciară”), despre „răscumpărare”, „eliberare”, „adopție”, „reconciliere” etc. Sunt imagini menite să descrie un eveniment complex, care este mântuirea. Așadar, lăsați metaforele să vină la cititor și nu le opriți.
  • Chiar felul în care curge textul indică faptul că, după această secțiune anamnetic-programatică (i.e. destinatarilor li se împrospătează memoria asupra acțiunilor care trebuie făcute) urmează o serie de imperative directe: Spuneți adevărul, mâniați-vă și nu păcătuiți, cine fura să nu mai fure etc. Au învățat că trebuie să se dezbrace de omul cel vechi, acum urmează exemple clare despre ce înseamnă această dezbrăcare de vechile metehne etc.
  • Dacă tot vorbim de textul originar, ar trebui să facem referire la el (să-l afișăm pe ecran) și să-l comentăm direct. Sunt sigur că privitorii nu vor face urticarie din cauza unui strop de greacă.
  • Dacă munca de popularizare a Scripturii nu este dublată de seriozitate academică, demersul devine distructiv. Îi zăpăcim pe oameni în loc să-i luminăm. Dacă vrem să vorbim cu multă emfază despre chestiuni exegetice, trebuie să facem efortul de documentare necesar.

În versiunea revizuită a Bibliei Cornilescu, cea care se pregătește acum, textul (care încă n-a trecut pe la Comitetul Pastoral sună astfel (adaosurile sunt marcate cu bold).

20 Voi, însă, nu așa ați învățat despre Hristos, 21 dacă, într-adevăr, L-ați ascultat și dacă ați fost învățați de El, potrivit adevărului care este în Isus. 22 În ce privește viața voastră din trecut, ați învățat că trebuie să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare, 23 să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.