Am primit ieri un exemplar din ediția-pilot a versiunii biblice pe care o pregătește Societatea Biblică din România (cu sediul în Oradea). A nu se confunda SBR (Oradea) cu Societatea Biblică Interconfesională (SBIR) din București.

IMG_8719

Proiectul îmi este cunoscut încă de la început, fiindcă principalul traducător al Noului Testament, pastorul conferențiar John Tipei, a împărtășit deja din experiența sa pe blogul lansat cu prilejul demarării traducerii la care lucrează (Vezi AICI).

Fiindcă o cunoștință m-a întrebat dacă lucrez și eu în acest proiect, precizez din capul locului că nu sunt membru al echipei de traducători SBR. Pentru cei care ar dori mai multe informații despre acest subiect precizez că nu cunosc componența colectivului de traducători ai Bibliei SBR. Singurul nume care îmi este cunoscut este cel al pastorului John Tipei. Așadar, în această etapă nu pot decât să citez din materialul introductiv al broșurii primite: „Prezenta ediție reunește specialiști dintre cei mai pricepuți. Traducătorii sunt secondați de lingviști activi, care șlefuiesc materialul pentru a-l face să «sune» exact cum trebuie”.

Principial, aș spune că, pentru a evita unele neînțelegeri și confuzii care ar putea apărea în spațiul public, orice societatea biblică trebuie să facă publice traducătorilor care lucrează la o nouă versiune. De altfel, eu unul am ținut ca acest principiu să fie respectat atunci când s-a lansat proiectul EDCR (Vezi AICI).

Nu am citit integral traducerea celor trei cărți biblice (Marcu, Galateni, 1 Ioan), de aceea voi face în continuare doar câteva observații punctuale.

Pentru a pune lucrurile în perspectivă trebuie să încep prin a prezenta status quaestionis. În română avem deja două versiuni românești folosite mediul evanghelic românesc. Poziția dominantă încă este deținută de versiunea Cornilescu. Pe lângă ea, circulă de peste un deceniu versiunea Noua Traducere Românească (trecută prin câteva revizuiri în acești ani).

Se lucrează în acest timp și la alte două traduceri. Una este, după cum știți deja, ediției Dumitru Cornilescu revizuită (EDCR), al cărei NT va fi publicat cel mai probabil anul viitor, de SBIR (București) . A patra versiune este cea la care se lucrează sub auspiciile SBR (Oradea).

Când cele două proiecte care sunt în lucru acum vor ajunge la final, vom avea patru versiuni majore, fiecare cu specificul ei și ocupând o anumită nișă în conștiința publicului cititor.

În secțiunea introductivă a ediției-pilot a versiunii SBR se precizează că textul de referință pentru viitoarea traducere este ediția Nestle-Aland 28.

Din perspectiva teoriei traducerii, noua versiune urmează principiul echivalenței formale, adică se dorește mai literală (cu excepții motivate stilistic, probabil). Acele adaosuri care întregesc sensul sunt marcate cu italice.

Zăbovesc un pic asupra acestei chestiuni, fiindcă în aparatul ediției întâlnim relativ frecvent note de tipul „lit.” Uneori, formularea literală din notă este într-adevăr nerecomandată în română, dar uneori ea este acceptabilă, ceea ce ridică întrebarea dacă rezultatul final (traducerea propriu-zisă) nu se îndepărtează de dezideratul „traducere literală” enunțat în „Nota” de la început. Chestiunea este foarte spinoasă, după cum știe oricine a făcut traduceri, așa că nu am pretenția că pot dezlega această problemă.

Potrivit introducerii, citatele din VT folosite în NT sunt marcate cu italic și bold, însă o examinare sumară indică faptul că unele citate sunt doar cu bold, iar altele doar cu italic (Marcu 10). Probabil este o scăpare a tehnoredactorului.

Dacă aparatul de note al viitoarei ediții se păstrează ca în ediția-pilot, versiunea va avea multe note de critică textuală, o premieră pentru spațiul românesc. Găsim și multe explicații de sintaxă ori lexic.

Ediția folosește un vocabular înnoitor, dar nu adoptă la fel de multe neologisme ca NTR. Din punct de vedere lexical, aș spune că viitoarea ediție SBR în unele privințe va fi apropiată de EDCR, iar în altele va fi mai similară NTR.

M-am bucurat să constat că în privința termenilor dikaios și dikaiosyne s-a optat pentru „drept” și „dreptate”. În această privință toate versiunile recente au ajuns la o perspectivă unanimă.

Ca echivalent pentru termenul sarx s-a optat pentru sintagma „fire păcătoasă” (dar uneori și „trup”, după caz).

Așadar, spațiul românesc nu duce lipsă de versiuni ale Bibliei. Și în zona catolică a apărut o traducere completă a Bibliei (ajunsă la a doua ediție). Numai confrații bibliști din spațiul ortodox șomează de multă vreme și ar trebui întrebați τί ὧδε ἑστήκατε ὅλην τὴν ἡμέραν ἀργοί; Să sperăm că hărnicia din spațiul evanghelic îi va stârni la gelozie, cum se zice, în vederea unei revizuiri profesioniste a Bibliei sinodale. Eu profețesc de multă vreme că actualul patriarh își va lega numele de o nouă versiune a Bibliei.

Anunțuri