România este zguduită acum de revelațiile privind polițistul suspectat de pedofilie, prins cu mare întârziere, după o urmărire de trei zile.
Un rol crucial în prinderea suspectului (care între timp și-a recunoscut faptele) l-a jucat înregistrarea video făcută de camera de filmare din ascensorul în care s-a produs agresiunea.
Presa a scris deja despre unele amendamente propuse de PSD-ALDE la Codul Penal, respectiv Codul de Procedură Penală. Reiau aici un fragment dintr-o analiză publicată în Revista 22.
Amendament privind limitarea mijloacelor de proba. La art. 97, lit. e) a alin. (2). Mijloacele de probă se definesc astfel: „înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă.”
Ce presupune: Din mijloacele de probă dispar, prin eventuala adoptare a unui astfel de amendament, înregistrările video, inclusiv cele de pe camerele de luat vederi montate pe stradă sau în instituții publice. Procurorul Bogdan Gabor, președintele Asociației Procurorilor din România, oferă un exemplu concret care arată pericolul unui astfel de amendament, crima de la metrou petrecută, luni, în București. „Cum va putea fi dovedită această crimă, în condiţiile în care îţi este interzis să ridici imaginile de pe camerele de luat vederi? Orice avocat va demonta orice altă probă în afara unor fotografii judiciare, pentru că fotografiile rămân ca probe, conform acestui amendament. Crima de la metrou nu va putea fi dovedită, deşi avem imagini cu autorul, ci va rămâne cu autor necunoscut. Altfel, trebuie să fie martori care să descrie efectiv scena care s-a petrecut. Însă poate că martorii nu vor putea spune cum a căzut victima pe șine, dacă a lovit-o, aruncat-o cineva. Poate că doar au văzut-o direct căzută și, atunci, în lipsa înregistrărilor video ca probe, nu se poate demonstra că o anume persoană este criminalul, deoarece poate că vorbim despre o sinucidere sau poate că victima s-a împiedicat.”
Pentru cei care au protestat în Piața Victoriei și la Parlament împotriva Comisiei Iordache este evident că procesul de măcelărire a Legilor Justiției, orchestrat de coaliția majoritară, urmărește în principal salvarea marilor corupți din PSD.
Doar că măsurile propuse, menite să-i ajute pe infractorii din partidul roșu, au efecte colaterale asupra altor domenii. Cazul pedofilului prins astăzi arată cât de periculoasă ar fi adoptarea amendamentelor privind probele video.
Legislația penală nu trebuie modificată în trombă, cum dorește ciuma roșie, al cărei interes urgent este rezolvarea unor dosare incomode pentru liderii PSD. Dimpotrivă, modificările trebuie făcute pe îndelete, prin consultări ample, mai ales cu cei din mediul profesional (asociații de magistrați).
Văd pe pagina Parlamentului că Proiectul de Lege (537/2017) este încă în lucru. Vom vedea ce va ieși în urma adoptării lui de către Camera Deputaților. Eu unul sunt foarte sceptic că PSD-ALDE se pot gândi la altceva decât mutilarea legislației penale pentru a-i pune la adăpost pe aleșii care ar trebui să dea față cu justiția.
Protestele în stradă împotriva Comisiei Iordache și a inițiativelor de felul acesta trebuie să continue. În tot acest timp, tensiunile din PSD vor crește, pe bună dreptate. Astăzi am văzut un Dragnea surâzător, care a încercat să dea impresia că ține partidul în frâu.
Între timp, Niculae Bădălău, președintele executiv al PSD, iese la rampă cu o scrisoare (AICI) în care menționează „presiunea crescândă asupra membrilor și simpatizanților PSD, care sunt stigmatizați de presă și de diverse alte grupuri de presiune din societate”.
Ei bine, da! Presiunea trebuie să crească, fiindcă PSD își merită pe deplin stigmatizarea după inițiativele în domeniul legislației penale! Nu au reușit să-și salveze penalii cu Ordonanța 13, așa că au încercat niște manevre în Parlament.
Nu vor reuși!
Nu au decât să se reformeze și să scoată în față figuri respirabile, alese cu respectarea unor criterii de integritate!
Altfel, vor merge la groapa de gunoi a istorie, acoperiți de rușine, cum și merită.
P.S. Imaginea jalnică a Poliției Române, care a adăpostit atâția ani un pedofil cu probleme foarte grave, face pereche cu imaginea incompetenței Ministrului de Interne, Carmen Dan, a cărei singură „calificare” pentru post ar fi că este o apropiată a lui Liviu Dragnea.
Vedeți/auziți AICI mo(n)stră de exprimare la doamna ministru!
„Ieri am transmis o solicitare. Până acum am decât (sic! – n.r.) informațiile pe care le cunoașteți și dumneavoastră, date aseară de purtătorul de cuvânt al poliției. Nu am văzut pe nimeni să facă un pas în spate, probabil că au apreciat că nu există responsabilitate”, a declarat, marți dimineața, ministrul Carmen Dan, în prima sa declarație publică pe tema suspectului de pedofilie care lucra de mulți ani în Poliție.
8 ianuarie 2018 at 11:02 pm
A republicat asta pe RoEvanghelica.
9 ianuarie 2018 at 12:35 am
Să continuăm aici discuția începută în privat:
1) Întîi, să o spunem pe șleau: e foarte greu de urmărit (cel puțin pentru un începător ca mine) așa-numitul „proces legislativ”, pe site-ul cdep.ro. Adică e greu să vezi care-s ultimele modificări propuse de diferitele și onoratele Comiții. Dar să zicem că, cu ajutorul hotnews și cu oarece bîjbîială pe însuși site-ul cdep.ro, ajungem la tabelul cu propunerile pentru modificările legislative.
2) Apoi, să mai spunem (tot pe șleau): controversata litera e) a alin. (2) din art. 97 CPC (așa cum apare în propunerea legislativă) are aproape aceeași formulare cu cea din actuala lege. Atîta doar că, în loc de „rapoarte de expertiză sau constatare”, va fi sintagma „rapoarte de expertiză”. Nu importă pentru speța noastră cu materialele video ca probă.
3) Ce e însă și mai important este că același alineat zice la lit. f) că poate fi probă „orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.” Eu prin această sintagmă înțeleg inclusiv înregistrările video din spațiul public (cele din spațiul privat fiind oricum supuse aprobării prealabile a unui judecător de drepturi și libertăți).
4) Chiar dacă ar fi abrogată această literă f), probele video pot fi oricum, cu un pic de efort al procurorilor și cu bunăvoința și mintea limpede a unei instanțe, asociate fie „înscrisurilor” (am verificat în mai multe locuri explicațiile juridice ale acestui vag definit termen), fie „mijloacelor materiale de probă” (același art. 97, dar și art. 197 CPC), mai ales că zice art. 97 la alin. (1): „Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.”
Nu știu dacă am dreptate sau nu, dar mi așa îmi pare, deocamdată, pînă la proba contrară (orice probă este admisibilă, cu acceptul administratorului acestui blog 🙂 ).
Mă întreb deci dacă chestia asta cu imposibilitatea folosirii în viitor a înregistrărilor video ca probă juridică în materie penală nu este cumva o „fumigenă”, menită să distragă atenția de la alte chestii mai importante. De exemplu, n-am mai văzut nici o agitație în jurul ideii de prag valoric minimal pentru acuzația de abuz în serviciu.
Am vrut, în mod aleatoriu, să găsesc o altă ispravă a inițiativelor de modificare legislativă semnalate de autoarea articolului. Mă uit pe chestia asta cu „aducerea la cunoștință a calității de suspect”. Sincer, nu văd nimic în neregulă în formularea noii propuneri. Apoi mă uit mai jos, la găselnița cu art. 283, cu răspunderea magistraților. Dincolo de faptul că mi se pare absolut firească răspunderea magistraților (în orice, nu numai în materie penală), nu pot să nu remarc tendențiosul subtitlu bolduit: „Amendament pentru intimidarea magistraților”. În timp ce la celelalte articole autoarea dă subtitlul exact așa cum se găsește în propunerea de modificare legislativă (sau din CPC), aici găsește cu cale să scrie, în loc de „Represiunea nedreaptă” – așa cum e formulat titlul în CPC –, „Amendament pentru intimidarea magistraților”. Fără să spună însă că și în prezent represiunea nedreaptă este pedepsită cu închisoare între 3 luni și 3 ani. Modificarea ar consta în înlocuirea sintagmei „știind că este nevinovată” cu „știind sau acceptînd că este nevinovată”. Ce să spun! De-acuma, procurorii pot să dîrdîie de frică, dar pînă acuma nu aveau motive…
Cu asemenea observatori legislativi ai dreptei (sau stîngii neomarxiste), nu-i de mirare că stînga tradițională ne călărește cum voiește.
9 ianuarie 2018 at 12:56 am
Cred că la art. 138 și 139 e clenciul privitor la probele video (altele decât cele rezultate din supravegherea tehnică dispusă de judecător). Vezi în documentul Hotnews cum dispare referirea la alte înregistrări (mai jos, cu bold).
Art. 139 „(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.”
Este evident că parlamentarii nu și-au propus să elimine mărturiile obținute cu ajutorul camerelor video publice. Dar cred că ele intră sub incidența acestui articol.
Mai interesante ar fi și acele prevederi care obligă victima să dea ochi cu pârâtul. Ia cazul pedofilului prins astăzi și să vedem cum ar fi trebuit să decurgă ancheta pe sistemul de propuneri făcute de comiția „Iordache de Caracal”.
Nu zic că n-or fi și lucruri bune în ce s-a propus în Comisia Iordache. Dar întrebarea este: de ce Comisie Specială? De ce atâta „gioc și goană”? De ce trebuia stat până la ore târzii? Chiar așa stă UE cu pistolul în ceafa noastră, să legislăm val-vârtej? Uite ce rezultat a fost amnistia dată infractorilor eliberați înainte de termen. Belferii politici profită, iar infractorii de drept comun vor reveni curând la căldurică și păpică în închisoare.
9 ianuarie 2018 at 1:26 am
Uite, pentru public, din ce ți-am scris și în e-mail:
Uite la ce se referă art. 139 și „prezentul capitol”: la „Metode speciale de supraveghere sau cercetare”. Printre ele, la alin. (1) se prevăd următoarele:
(1)Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele:
a)interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;
b)accesul la un sistem informatic;
c)supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d)localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
[…]
Apoi zice:
(13)Prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).
După care vine exact articolul nostru 139. Acesta se referă la măsuri dispuse de un judecător de drepturi și de libertăți, adică vizează „filajul”, așa cum e cunoscut în popor.
Deci, nu se referă la strîngerea de probe video deja înregistrate, ci la „vînătoarea” de probe de către organul de cercetare (sau de supraveghere), lucru care oricum nu se poate face decît cu mandat.
Oricum, UDMR văd că venit – pentru liniștea #rezistenților – și a completat:„Înregistrările de pe camerele de supraveghere oficiale sau așezate în locuri publice pot constituii (sic!) mijloace de probă.”
Părerea mea este că oricum e un exces de zel, fiindcă acestea erau prevăzute la alin. (1) și pot fi (în prezent) folosite doar cu mandat. Repet: la cercetarea / supravegherea unuia pentru care „ există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni…”
Nu are legătură cu inculparea violatorului pentru care există probe video. Pentru asta prevederile se găsesc la art. 97 CPC.
Eu am oricum o altă perspectivă asupra legilor Țării: nu-mi place deloc faptul că trebuie să ne supunem unor DIRECTIVE. Cazul invocat de tine – al eliberărilor „înainte de vreme” din detenție pentru condițiile proaste de acolo –
e relevant: zice Directiva, hop și noi, s-o punem în aplicare. De parcă ăia cu directivele lor ar cunoaște situația de la noi și ar analiza ce s-ar întîmpla dacă eliberezi violatorii, criminalii și tîlharii din pușcării. Integrare socială ioc. Îmbunătățirea condițiilor – oricum ioc.
Eu nu cred în renașterea Țării noastre prin directivele lor…
Încă ceva: nu-ți închipui că apăr PSD sau că îl apăr pe Iordache (nici măcar nu cunosc prea multe despre personaj). Departe de mine! Ăsta e un partid care ne-a tras în jos de cînd l-a ticluit Iliescu, cu toate transformările care au urmat de atunci. Dar nu pot să nu remarc lipsa de temeinicie a celor care se luptă contra lor. Plus aspectele tendențioase. Practic, în afară de masa de manevră din Piață, e un „care pe care” politic de tot hazul. Tată, dacă vrei să te lupți cu balaurul ăl mare, nu te lega că „n-are șapcă”, vorba din bancul cu ursul și iepurașul.
9 ianuarie 2018 at 8:19 am
Ce cuvinte: „masa de manevră din piață”; acolo sunt doar oameni rezistenți imposibil de manevrat 🙂
9 ianuarie 2018 at 11:22 am
Eu cred că protestele sunt temeinice și întemeiate, dacă vedem imaginea de ansamblu, nu chichițele de interpretare pe un articol sau altul. De altfel, faptul că nu există în CPP vreo referire la înregistări video, ori faptul că este restrânsă valoarea probatorie a celor care ar fi realizate altfel decât prin mandat judecătoresc arată că avem o problemă. De ce avem referiri generice la „alte mijloace” și nu avem clar menționat „înregistrări video”?
Despre Iordache singurul lucru demn de menționat este că are un doctorat plagiat.
http://romanialibera.ro/special/dezvaluiri/plagiat-cu-repetitie–ministrul-justitiei–florin-iordache–a-copiat-din-zece-surse–comunicate–ziare-si-strategii-de-aderare-439636
Despre Eugen Nicolicea, membru în Comisia Specială, singurele informații notabile sunt că a cerut ca regele Mihai să fie declarată persona non-grata și că are Dreptul la Spiru Haret (la Drobeta).
http://adevarul.ro/news/politica/secretul-nicolicea-facut-dreptulla-spiru-haret-forma-Invatamant-distanta-ramas-repetent-primafacultate-1_5a3954c25ab6550cb85f43c5/index.html
Până să ajung eu să văd ce propune Comisia Iordache, am o uriașă problemă cu ei: lipsa de credibilitate!
Directivele UE sunt bune în principiu (e normal ca în închisoare să fie condiții decente)! Ironia e că tot UE trebuie să le bată obrazul parlamentarilor noștri, spunându-le că au datoria să creeze condiții decente în locul unde vor ajunge mulți dintre ei! UE lucrează, paradoxal, tot spre binele acestor nulități ajunse în fotolii parlamentare, nulități care se mai și rățoiesc că forurile UE nu fac cum le zice „Înalta Poartă”. Uite că Înalta Poartă gândește și la binele lor și le atrage atenția că trebuie să se gândească și la viitorul lor, nu doar la prezent. Să observăm că situația jalnică din închisori a ajuns pe agenda publică mai ales de când politicienii au făcut cunoștință cu beciul domnesc și cu temnița propriu-zisă. Ar fi trecut multă apă pe Dunăre și nu am fi avut această problemă în dezbatere dacă pe politicieni nu i-ar fi ajuns focul la degete.
Orice s-ar spune, fără să fim trași de păr și luați pe sus de SUA și UE, am fi rămas multă vreme sub călcâiul bunilor noștri români. Situația e cunoscută și arhicunoscută în istorie. De ex., administrația imperială britanică (în ciuda tuturor neajunsurilor ei, a fost mai benefică uneori decât regimurile despotice instaurate în multe țări africane după independență). Vezi cartea „Dictatorland: The Men Who Stole Africa”. https://www.youtube.com/watch?v=6I1UNaE7x4A
Ne place sau nu, Magna Carta nu s-a scris la Fălticeni. Nu trebuie să înghițim tot ce vine de la UE (există multe chestii non-kosher, care trebuie criticate), dar în materie de sisteme judiciare avem multe de învățat. Dacă ai văzut sau auzit un judecător britanic (chiar și dintre cei de nivel obișnuit) știi la ce mă refer.
9 ianuarie 2018 at 2:53 pm
Trei (și mai multe) idei:
1. În materie de drept, există un principiu vechi: Vbi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Așadar, probele video vor fi acceptate, fără drept de apel, în virtutea faptul că „orice” înseamnă „tot” (a se vedea și utilizările lui „pas, pasa, pan” din greacă). Cînd zic „orice alt mijloc de probă”, vrînd-nevrînd, proba video face parte din arsenal. Ajungem iar la discuția despre genul proxim și diferența specifică. Într-un fel, ești consecvent (apropo de discuțiile noastre despre definițiile din DEX). Nu te mulțumești cu „orice” 🙂 Ai nevoie de specificarea fiecărui produs care poate fi utilizat drept probă. Nu e și cazul instanței.
2. Nu cred că oamenii din piață sînt imposibil de manevrat. Orice om este manipulabil, prin natura însăși a ființei umane. Cu atît mai mult atunci cînd se află într-o turmă. Chiar atunci cînd majoritatea sînt mînați de instincte democratice. În privința #rezistenților din aceste ultime săptămîni, pot să pun pariu cu tine – și am să vin și eu la un protest, ca să ne probăm pariul – că, dacă-i întrebăm pe cei din jurul nostru (de la protest) dacă au citit sau nu cu atenție propunerile de lege + parcursul lor legislativ (atît cît este accesibil publicului), vom descoperi că cei care au citit sînt mai puțin de 10% și că informațiile pe care le au (dacă le au) le-au aflat „de pe net” (în general de pe Facebook, prin distribuirea de materiale mass-media). Mai mult: sînt convins că mulți nici nu vor ști unde să caute, ca să găsească propunerile legislative. Ții pariul? Evident, concluzia nu-i atît de greu de tras: un om neinformat sau slab informat sau unilateral (deci posibil tendențios) informat nu-i greu să fie folosit într-o masă de manevră.
3. De aici merg mai departe: cum mama focului n-ați #rezistat pe aceeași temă și în timpul guvernării tehnocrate (pe care – să ne înțelegem – am apreciat-o, în ciuda evidentelor defecte)? Adică lipsa specificațiilor cu privire la probele video era și atunci; textul este același, incluzînd probele video la acel capitol generic „orice alt mijloc de probă”. Mie mi se pare că exact aceste lucruri fac să slăbească mișcarea #rezistentă, făcînd-o din ce în ce mai puțin credibilă și, prin urmare, mai puțin generatoare de succes.
4. Cine a vorbit despre sau cine (de aici) susține credibilitatea PSD și a Comisiei Iordache? Eu nu. Tu?
5. Ciudat că-mi dai exemple britanice pentru a demonstra superioritatea judiciară și administrativă a… Bruxelles-ului. O, de s-ar impune peste tot sistemul administrativ (pe cel juridic nu-l cunosc…) britanic! „Dăcît că” s-au cam brexit boierii cu pricina. Și nu cred că din pricini naționaliste.
6. E evident că, oricum ar fi, modelul juridic și administrativ de la Bruxelles este superior celui din Țara noastră. Se vede asta în nivelul lor de trai, nu e cazul să vorbim despre asta. Ceea ce spun este că suferă de un fel de autism: nu poate fi importat ca atare la noi, nu poate fi aplicat fără o cunoaștere autentică a realităților de la noi. Or, cam asta se întîmplă, singura motivație a Bruxelles-ului fiind, în opinia mea, de natură pur economică.
9 ianuarie 2018 at 3:07 pm
Păi nici legea nu e consecventă. Ea nu se mulțumește cu „orice”. La art. 97, lit. e) a alin. (2). Mijloacele de probă se definesc astfel: „înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă.” De ce e nevoie de această enumerare? De ce nu se spune, pur și simplu acoperitor: „Sunt considerate mijloacele de probă orice elemente care ajută la desfășurarea anchetei” (și avem aici totul totului tot). De ce sunt „fotografiile” tratate preferențial, de pildă?
În cazul în care întrebarea ta este dacă oamenii care vin la proteste au același grade de informare ca rechinii „legiști” din PSD care se perindă pe la Comisia Iordache, fie ca membri, fie ca invitați (Iordache, Nicolicea, Nicolae etc.) răspunsul este „Nu”. Este absolut nerezonbabil să ne așteptăm ca cei care au slujbe de prestat și familii de întreținut să facă slalom printre chichițe legislative (cum facem noi aici) ca și când ei ar fi plătiți să fie consultanți juridici. Dar sunt suficiente câteva elemente alarmante (componența Comisiei și graba votului, ignorarea semnalelor trase de asociațiile de magistrați etc.) pentru ca oamenii să iasă în stradă.
De ce nu s-a #rezistat în timpul guvernării tehnocrate? Din motive evidente. Tehnocrații aveau alt pedigree. Vezi Vlad Voisculescu la Sănătate în comparație cu acest ins care acum e chemat să dea explicații în dosarul Lucan.
Marea Britanie deocamdată este în UE. Se pare că tu ești sub impresia că Brexitul înseamnă ieșirea efectivă din UE a Marii Britanii. Nici vorbă. Suntem în perioada de tranziție. Și, apropo, o poți compara pe Theresa May (care a fost multă vreme ministru de interne) cu madam Carmen Dan de Teleorman, pe care o recomandă „decât” coafura (sau poate nici atât)? Dar de ce nu vorbim de poliția franceză în comparație cu cea română? În Franța e imposibil fenomenul „Garcea”. Nu poți avea bancuri cu polițiști!
Eu unul insist că este fundamental să se discute despre credibilitatea celor care sunt în comisia Iordache! Cum zic: fie și numai componența acesteia (istoria lui Iordache-altă-întrebare și a ordonanței lui sinistre) este motiv pentru proteste masive. Asta, desigur, în altă țară, nu în cea care are scris pe steag, cu litere invizibile, „mămăliga nu explodează”.
Aici o altă analiză a efectelor din CPP.
9 ianuarie 2018 at 3:29 pm
Haha! E foarte bună întrebarea ta legată de „orice”. Sincer, habar nu am. Să răspundă cei care alcătuiesc legile, profesorii lor și teoreticienii juriști. Dar m-am uitat acum, împins de curiozitate, în Codul Civil, unde e plin de „orice alt(ă)”, la capătul unor înșiruiri specifice. Poate că e un alt fel de a spune: „orice [[noțiune generală]], cum ar fi: x, y, z, xx, yy, zz etc.”, în care x, y și z sînt specificitățile date ca exemplu, atunci cînd „orice”-urile sînt valabile.
Cît despre #rezistență, să am pardon. Eu credeam că v-au scos la #rezistență chestiunile obiective pe care, de altminteri, le #reclamați ca fiind abuzuri legislative, nu componența unor comisii (nimic în afara legii), graba votului (nimic în afara legii) și ignorarea semnalelor trase de magistrați (nimic în afara legii). Apropo, încă o exprimare tendențioasă (nu-ți aparține, e preluată din presă, o arhi-cunosc): „semnale trase de magistrați”. Nu cumva vorbim de o parte din magistrați? Fiindcă eu (personal) cunosc magistrați care nu văd nimic în neregulă cu actualul proces de reformare legislativă.
Tu vrei să zici că am funcționat după o Cartă universitară proastă, dar că nu aveam nici un motiv să ieșim să protestăm împotriva acelei Carte cîtă vreme la Rectorat era un rector de-ai noștri. S-a schimbat echipa (fiindcă a vrut boborul), iar noi acum sîntem alarmați în legătură cu acele prevederi ale Cartei care existau și înainte. Noua echipă propune cîteva modificări, iar noi ieșim să protestăm și în legătură cu prevederile legislative care existau.
Ciudat fel de a vedea democrația, p-acia, pe la noi.
9 ianuarie 2018 at 3:38 pm
Pe când știu, singura asociația de magistrați prezentă în Comisia Iordache este UNJR, un soi de fantomă condusă de doamna Dana Gârbovan. UNJR nu are nici 50 de membri, dar stă în capul bucatelor, în vreme ce semnalele transmise de mediul profesional sunt covârșitoare.
http://adevarul.ro/news/eveniment/forumul-judecatorilor-adunarile–magistratilor-resping-banda-rulanta-modificarile-depuse-camera-deputatilor-privind-legile-justitiei-1_5a00b70c5ab6550cb8e17fbb/index.html
My dear Watson, nu uita că suntem în țara care a imortalizat întrebarea „Ce are a face Dreptul cu Morala?”. Au ieșit în stradă tocmai cei cărora troica Iordache-Nicolae-Nicolicea le-a râs porcește în nas, punându-le mereu această întrebare, în timp ce băgau viteză la Comisie: „Ce are a face Dreptul cu Morala? Suntem în parametri legali!”
În logica amplă a lucrurilor mai sunt și alte mize decât detaliile și chichițele în care se pot ascunde Necuratul (roșu) și care vor fi reclamate la Curtea Constituțională de cei care se pricep mai bine la finețuri juridice noi doi. Până atunci, hai să #rezistăm.
9 ianuarie 2018 at 4:06 pm
Baftă! Nu cu mine! Prefer ataraxia…
În ceea ce privește relația dintre Drept și Morală, nici nu-i greu de demonstrat că așa stau lucrurile: una-i una, alta-i alta. Gîndește-te doar la tendința legislativă europeană (Bruxelles) și a SUA în materie de drepturi LGBT și ai să le dai dreptate celor din troica de-tine-numită.
Aș vrea să vă văd #rezistînd și împotriva tăvălugului (perfect legal) al corectitudinii politice care a făcut ca Dr. Leon Dănăilă să fie amendat cu 2000 de lei pentru exprimarea opiniei lui în legătură cu LGBT.
Dar nu! Aici probabil că Piața nu va interveni. Ori va considera că „Dreptul nu are nimic de-a face cu Morala”, ori va adopta o atitudine pilatopontiană de tipul: nu ține de noi… Sau, pur și simplu, ipocrizia va conduce la acea stare în care „mai bine să nici nu te gîndești” (tot o atitudine pilatopontiană e și asta).
Curaj? Vitejie? Onoare? Apărarea Țării? Apărarea valorilor? Apărarea Moralei în Drept? Să le văd manifestate cel puțin cu aceeași dorință de a #rezista și în materie de politici LGBT.
Pînă atunci, nu pare altceva decît răzvrătirea rapidiștilor în fața dinamoviștilor.
9 ianuarie 2018 at 4:24 pm
Eu am scris. http://www.contributors.ro/editorial/coaliția-pentru-familie-și-criticii-ei-cand-dialogul-devine-imposibil/