Ne apropiem cu pași repezi de finalizarea Noului Testament din EDCR (Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită). Textul românesc a fost verificat integral, de două ori, de specialiști în domeniu. Revizorul literar mai are de citit Faptele Apostolilor, Evrei și Apocalipsa.
Între timp se lucrează intens și la VT, dar cantitatea de text care trebuie citită, răscitită, verificată și răsverificată este sensibil mai mare, prin urmare încă nu putem stabili în mod riguros data publicării întregii Biblii.
NT va fi gata în toamna aceasta, dacă nu apar situații neprevăzute care să ne împiedice să ducem proiectul la bun sfârșit.
Semnalele pe care le-am primit până în prezent sunt bune. Cei care înțeleg nevoia realizării acestei revizuiri se declară mulțumiți de forma textului.
Am întâlnit și o excepție notabilă. Un pastor dintr-o anumită confesiune evanghelică (de limbă maghiară) a declarat într-un anumit context că nu dă „doi bani” pe noua revizuire. În fapt, respectivul opinent nu dă „doi bani” pe textul critic (Nestle-Aland 28) folosit ca etalon în procesul revizuirii, prin urmare nu putea da prea mulți gologani nici pe revizuirea care are ca punct de referință textul critic.
Înverșunarea de acest tip nu este ceva nou în spațiul evanghelic românesc. Când s-a tipărit prima dată versiunea Cornilescu, unii aparținători ai aceleiași confesiuni din care face pastorul citat mai sus au dat de înțeles că nu dau prea mulți bani pe noua versiune, care atenta la „sacralitatea” Bibliei de la Iași 1874, folosită până la acea dată de evanghelicii români.
Dar să nu zăbovim prea mult asupra opiniilor celor care, din considerente ideologice, nu pot aprecia efortul masiv care s-a făcut în cei trei ani de când a început lucrul la EDCR. Cei nouă revizori implicați în proces știu prea bine câtă energie s-a cheltuit pentru a face textul să sune bine.
Important este ca sarcina verificării traducerii să se încheie la timp și oamenii să aibă la dispoziție un text bine cântărit. În final, gradul de receptare a versiunii pe termen lung este testul pe care va trebui să-l dea și EDCR, ca orice traducere.
Până apare tot NT în format electronic și tipărit, vă ofer o mostră de traducere din Luca, evanghelia al cărei text a fost analizat ieri de Comitetul Pastoral al EDCR.
Pilda ispravnicului necinstit
1 Isus le-a spus ucenicilor: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipește avuțiile. 2 El l-a chemat și i-a zis: «Ce aud despre tine? Dă-mi socotelile isprăvniciei tale, căci nu mai poți rămâne în slujbă!» 3 Ispravnicul și-a zis: «Ce voi face dacă stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. 4 Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi scos din slujbă, ei să mă primească în casele lor.» 5 I-a chemat pe datornicii stăpânului său, unul câte unul, și i-a zis celui dintâi: «Cât îi datorezi stăpânului meu?» 6 «O sută de măsuria de untdelemn», a răspuns el. Și i-a zis: «Ia-ți înscrisul, așază-te și scrie degrabă cincizeci!» 7 Apoi i-a zis altuia: «Dar tu cât îi datorezi?» «O sută de măsurib de grâu», a răspuns el. Și i-a zis: «Ia-ți înscrisul și scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe ispravnicul necinstit pentru că lucrase cu iscusință. Căci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiți decât fiii luminii în relațiile cu semenii lor. 9 Eu vă spun: Faceți-vă prieteni cu ajutorul avuțiilorc necinstite, pentru ca, atunci când ele se vor sfârși, să fiți primiți în corturile veșnice.
10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mari. 11 Dacă în avuția necinstită n-ați fost credincioși, cine o să v-o încredințeze pe cea adevărată? 12 Și, dacă în lucrul altuia n-ați fost credincioși, cine o să vă dea ce-i al vostru? 13 Niciun rob nu poate sluji la doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori va ține la unul și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.”
Pilda bogatului și a lui Lazăr
19 Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și petrecea în fiecare zi cu mare fast. 20 Iar un sărac numit Lazăr zăcea la poarta lui, plin de bube, 21 și ar fi dorit să se sature cu [resturile] ce cădeau de la masa bogatului. Ba mai veneau și câinii să-i lingă bubele. 22 S-a întâmplat că săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost îngropat. 23 Pe când era el în Hades, în chinuri, și-a ridicat privirile și l-a văzut de departe pe Avraam, iar pe Lazăr în sânul lui. 24 Atunci a strigat: «Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav mă chinuiesc în văpaia asta!» 25 Avraam i-a răspuns: «Fiule, adu-ți aminte că în viață tu ai avut parte de lucrurile bune, iar Lazăr de cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, pentru ca cei ce ar vrea să meargă de aici la voi să nu poată, și nici de acolo la noi să nu treacă.» 27 Bogatul a zis: «Atunci, părinte [Avraam], te rog să-l trimiți în casa tatălui meu, 28 unde am cinci frați, ca să-i avertizeze și să nu ajungă și ei în acest loc de chin.» 29 Avraam a răspuns: «Îi au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei!» 30 «Nu, părinte Avraam», a zis el, «ci, dacă va merge la ei cineva din morți, se vor pocăi.» 31 Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor fi convinși nici dacă ar învia cineva din morți.»”
a16:6 Grecește: bátos, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 39 de litri.
b16:7 Grecește: kóros, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 390 de litri.
c16:9 Gr. mamōnás, adaptare în greacă a termenilor mamon (ebr.) sau mamona’ (aram.). În textele în limba ebraică sau aramaică, termenul este folosit cu sensul de „bogăție”, „bani”, „avere”. Același termen este reluat în vers. 11 și 13.
Vaisamar 
19 iunie 2018 at 2:36 pm
A republicat asta pe Ciprian Barsan.
19 iunie 2018 at 3:01 pm
A republicat asta pe Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?.
19 iunie 2018 at 3:12 pm
Domnul sa va binecuvanteze pe toti cei care ati participat la aceasta lucrare! Domnul va va rasplati din belsug. Cat despre denigratori ei au fost si vor mai fi…Lucrarea Domnului merge inainte.
19 iunie 2018 at 5:32 pm
Asteptam traducerea cu nerabdare.
20 iunie 2018 at 3:16 pm
Felicitari! Dar unde e a doua parabolă?
21 iunie 2018 at 5:01 am
Sunteţi siguri că cele de mai jos fac parte dintr-o pildă? „Pilda bogatului și a lui Lazăr
19 Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și petrecea în fiecare zi cu mare fast. 20 Iar un sărac numit Lazăr zăcea la poarta lui, plin de bube, 21 și ar fi dorit să se sature cu [resturile] ce cădeau de la masa bogatului….” Întreb deoarece toate cultele evanghelice susţin altceva. Ei spun că aici avem de a face cu o scenă literală. Ştiaţi că în anumite manuscrise foarte vechi, bogatul nemilostiv are chiar un nume? Cum justificaţi această schimbare de macaz?
21 iunie 2018 at 6:57 am
Ce susțin cultele evanghelice?
25 iunie 2018 at 12:19 am
Că textul de la Luca 16:19-31 nu este o parabolă, aşa cum citim în prezentarea din titlul articolului: Noutăți privind EDCR și două parabole din Evanghelia după Luca. PARÁBOLĂ2, parabole, s. f. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral; pildă; p. ext. exprimare alegorică, afirmație care cuprinde un anumit tâlc; fabulă, alegorie. – Din fr. parabole, lat. parabola.
25 iunie 2018 at 12:51 pm
Nici eu nu sînt de acord cu parabolizarea acestei relatări biblice.
Aș fi curios de motivele pentru care s-a decis așa.
25 iunie 2018 at 3:12 pm
Vedeți comentariul lui Snodgrass, care ridică tocmai această problemă.
1. Is this a parable? Preachers and certain people throughout church history sometimes have asserted that this story is not a parable but depicts real people and the consequences of their lives. I am not aware of any modern scholar who would agree. Certainly Luke viewed this as a parable. It appears in a collection of parables, possibly stands chiastically parallel to the parable of the Rich Fool, and uses the exact same introductory words (anthrōpos tis) which Luke uses to introduce several other parables. This is without question a parable.
The identification of the persons addressed with this parable is not as crucial as elsewhere. Luke may have had the Pharisees in mind (v. 14), but that is not certain. We should probably think of a double audience of both disciples and Pharisees, but the absence of any indication of the audience may be intentional to make the parable universal in application.
Klyne Snodgrass, Stories with Intent: A Comprehensive Guide to the Parables of Jesus (Grand Rapids, MI; Cambridge, U.K.: William B. Eerdmans Publishing Company, 2008), 426.
25 iunie 2018 at 10:37 pm
Există manuscrise în afara de Codex Curetonianus care au această redare „şi le-a mai spus pilda aceasta”? E adevărat că sunt manuscrise care conţin numele bogatului?
5 iulie 2018 at 1:04 pm
Și dacă e scenă reală n-are voie să fie și parabolă!? Prima parte e ceva cît se poate de banal, se întîmplă chiar și în zilele noastre … Cu nume și prenume plus CNP dacă e nevoie … Parabola ar fi la partea a doua, dialogul din cealaltă lume dintre noul locatar al Hades-ului și părintele de la etaj, sau și aia susțin respectivii că e tot o relatare literală?
8 iulie 2018 at 10:31 pm
Există trei păreri:
1. Mântuitorul a spus o parabolă
2. Mântuitorul a spus o întâmplare reală
3. Mântuitorul n-a spus nici una nici alta, adică textul i s-a pus în gură. Criticii textuali susţin că Evanghelia după Luca, a fost îmbogăţită pe parcurs, de anumiţi scribi. Excentricul Origene susţinea – pe bună dreptate – că a existat un timp în care Luca 9:48 şi Luca 17:1 erau împreună. Ce s-a întâmplat de s-au separat atât de mult? Priviţi această poză din Matei şi Luca şi veţi înţelege, probabil, cum stau lucrurile: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a4/Synoptic_word-for-word.png/255px-Synoptic_word-for-word.png
10 iulie 2018 at 10:50 pm
Cum s-a produs falsul de la Luca 16:19-31?
“Apocrife (de la ἀποκρύπτω — apokripto = a ascunde, ἀπόκρυφος — apokrifos = ascuns, nesigur, secret) sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.”
Wikipedia
Apocrifele au jucat un rol important – desigur, nefast – în pornirea, dezvoltarea şi popularizarea tuturor ereziilor. Un autor crestin din secolul IX, pe nume Photios, avea cunostinta de 280 astfel de carti. Pentru a fi receptate de publicul ignorant, autorii acestor falsuri le scriau in numele unor persoane cunoscute din Biblie. Scopul lor era fie unul pur commercial, fie unul doctrinar, incercand sa se popularizeze anumite idei religioase, fie ambele.
Din analiza structurii istorisirii despre omul bogat si saracul Lazar, putem deduce ca ea a putut face parte dintr-o apocrifa apartinand comunitatii iudeo-cresine a ebionitilor, care considerau saracia ca fiind o mare virtute, ce duce la mantuire, iar in bogatie un mare pericol moral, ce duce la pedeapsa. Putem deduce doua modalitati prin care acest text strain a ajuns sa fie parte a Evangheliei dupa Luca:
– fie a ajuns ca o fila razleata intre filele evangheliei si a fost copiata din nestiinta, ca si cum ar fi facut parte din text
– fie a fost copiata intentionat din considerente doctrinare
In ce perioada a fost acest text străin introdus?
Din cercetarea tuturor Bibliilor antice, partiale sau numai Nou Testament (Vetus Latina, Codex Vaticanus, Codex Curetonianus, Codex Alexandrinus, Codex Sinaiticus, Vulgata, Sahidic-Coptic, Peshitta, etc.), reiese ca textul apare, ici colo avand mici diferente (totusi semnificative: de exemplu bogatul are nume), deci textul este foarte vechi. Apare si la Evanghelionul lui Marcion, in Diatessaronul lui Tatian si in citat de Clement Alexandrinul si Tertullian de Cartagina. Daca ne gandim ca Marcion a murit pe la 160 AD, putem presupune ca acest text este un text adaugat undeva in prima parte a secolului II.
Celebrul istoric crestin Eusebius (sec III-IV), il citeaza pe asazisul parinte bisericesc Clement din Alexandria (sec II-III), care marturisea: „Cele mai grave corupții la care Noul Testament a fost expus vreodata, au aparut intr-o perioada de o sută de ani după ce acesta a devenit in existenta.”
Era candva o perioada fertila in care iudeo-crestinii coabitau cu crestinii dintre neamuri. Dar acest lucru s-a incheiat undeva in prima parte a secolului II, deoarece datorita disputelor teologice, bisericile dintre neamuri au excomunicat bisericile iudeo-crestine. Probabil, acest text a fost introdus in timpul acestei perioade de coabitare. Intre timp, bisericile iudeo-crestine au inceput un proces de erodare si apoi de divizare doctrinara (a se vedea Epistola catre Evrei, Epistola lui Iacov si Epistola lui Iuda), un segment important dintre credinciosi urmand un lider (Tebuthis) care i-a condus pe cai sucite, unindu-se cu partida essenienilor, de la care au imprumutat idea nemuririi sufletelor. Pe langa acest aspect, acest timp era un timp de formare al canonului si de colectie a surselor de autoritate. Evanghelia dupa Luca inca nu a fost cunoscuta asa de larg, dat fiind ca ea a fost scrisa unei personae particulare, pe nume Teofil. Prin el mai apoi a fost cunoscuta si de altii. Surse care se ocupa cu compararea manuscriselor antice sustin, ca variantele de manuscrise existente ca copii ale acestei evanghelii, arata ca ea a fost supusa unor asanumite corectii, ea fiind in acelasi timp cea mai abuzata dintre toate scrierile din Noul Testament.
Ernest Cadman Colwell, autorul cartii “Care este cel mai bun text al Noului Testament?” p. 119, remarca: „Primele două secole sunt martore ale unui numar mare de variante textuale, pe care oamenii de stiinta le cunosc acum. In manuscrisele Noului Testament, cele mai multe modificari, eu cred ca le-au făcut în mod deliberat.”
În treacăt fie spus, un astfel de exemplu este 2Petru 1:1, la care gasim doua variante „prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Christos” si „prin dreptatea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos” (Codex Sinaiticus).
Observatii asupra cadrului contextual
Textul in cauza nu concorda cu armonia doctrinara a Bibliei, nici in ce priveste starea mortilor, nici in ce priveste pedeapsa celor pacatosi. O alta neconcordanta este cadrul contextual. Unul dintre cei care a sesizat aceasta a fost Origene care a facut un comentariu paralel al evangheliilor. In mod normal evenimentele din textele de la Luca 9:48 şi Luca 17:1 ar trebui sa fie foarte apropiate, dupa cum este la Marcu 9:33-42. Contextul se leaga foarte bine pana la un anumit punct, apoi reapare brusc dupa un sir de alte sectiuni si se continua dupa Luca 17:1, aratand ca Luca 16:19-31 nu are nici o legatura cu celelalte versete si nu isi gasete nici o paralela in celelalte evanghelii, nefiind citat in nici o alta carte a Noului Testament.
Observatii asupra particularitatilor dogmatice
Neacceptand sau nepunand pret pe scrierile din Vechiul Testament, unii au ajuns foarte departe de ceea ce spune Eclesiastul 9:6-12 si Isaia 63:16 despre starea lui Avraam si al celorlalti credinciosi care au murit. Cum am mai aratat apocrifele au jucat si aici un rol hotarator in daramarea credintei adevarate.
Oricum, scrierile Noului Testament confirma ceea ce spun scrierile Vechiului Testament despre starea mortilor: Ioan 3:13, Ioan 5:28,29, Evrei 11:39,40.
Asadar, s-au alcatuit povesti frumos mestesugite, dar false, despre starea mortilor. Stim de la istoricul Iosif Flaviu ca essenienii si fariseii credeau in nemurirea sufletului, dar saducheii nu credeau. Particularitatile textului (saracia lui Lazar si avaritia bogatului) sugereaza ca aceasta istorie nascocita putea proveni mai debraba de la essenieni, care puneau accent pe saracie, decat de la farisei, care iubeau bogatia si fastul si erau avari.
Observatii asupra particularitatilor textuale
Conform cu manuscrisul P 75 (din Egipt, cu text grecesc si cu un alt manuscris sahidic-coptic) in Luca 16:19 sta scris:
“Era un om bogat, pe nume Neves (onomati Neves)”. Observam ca bogatul are un nume. In limba greaca nu exista un astfel de nume, deci trebuie sa fie un nume evreiesc, transcris gresit.
Manuscrisul P75 a fost scris undeva intre anii 175-225:
http://en.wikipedia.org/wiki/Papyrus_75
Textul sahidic a fost scris undeva spre sfarsitul secolului II, deci nu este de mirare coincidenta:
http://en.wikipedia.org/wiki/Coptic_versions_of_the_Bible#Sahidic
Deci, cel putin pana in secolul II, bogatul avea un nume.
Numele bogatului „Neves” se regaseste si in alte doua manuscrise mai tarzii de tip „Minuscule”, dar de data aceasta la o nota marginala:
http://en.wikipedia.org/wiki/Minuscule_36
http://en.wikipedia.org/wiki/Minuscule_37
Apoi, in manuscrisele mai tarzii, chiar si nota marginala a fost eliminata. Asadar numele a fost inlaturat. Se pune intrebarea, de ce? Probabil era prea batator la ochi in aceasta forma stalcita, neavand corespondent in limba ebraica. Totusi, la anumiti autori antici din Vest (secolul III si IV) numele bogatului apare foarte clar ca fiind “Fineas” (scris Finaeus, Finees si Fineet), ceea ce arata ca nu toate manuscrisele contineau forma pocita, probabil existau manuscrise in care acest nume era mai inteligibil, si arata a fi un nume pur evreiesc. Pana la urma textele grecesti care au eliminat numele, s-au impus peste celelalte texte, de aceea astazi bogatul a ramas fara nume.
Tratatul pseudo-Ciprianic “De pascha computes”, scris in 242-243 in Africa sau Roma, declara (cap. 17): “Omnibus peccatoribus a deo ignis est praeparatus, in cuius flamma uri ille Finaeus dives ab ipso dei filio est demonstratus”
(“Fire has been prepared by God for all sinners, in the flame of which, as was indicated by the Son of God himself, that rich man Phineas is burned”).
“Foc a fost preparat de Dumnezeu pentru toti pacatosii, in flacara careia, dupa cum a fost indicat de Fiul lui Dumnezeu, acel om bogat Fineas este ars”
Traditia aceasta este preluata si de catre Priscillian un lider al unei partide gnostice din Spania.
Sursele citate apartin lui Metzger, B. M., & United Bible Societies, (1994) “A textual commentary on the Greek New Testament, second edition a companion volume to the United Bible Societies’ Greek New Testament” (4th rev. ed.) (140). London; New York: United Bible Societies.
O alta diferenta semnificativa o gasim tot la Luca 16:19 “Si a spus din nou o alta pilda”
Observam ca Bibliile noastre nu contin o asemenea introducere, insa avem manuscrise din secolele III-V, care contin asa ceva. Acestea sunt Codex Bezae Cantabrigensis din sec. V si Codex Curetonianus din sec III-IV, acesta din urma copiaza un text timpuriu din sec I sau II, scris in estrangelo, o scriere care a incetat dupa sec II.
Codex Bezae: „Εἶπεν [zise] δέ [si] καὶ [din nou] ἑτέραν [o alta] παραβολὴν [pilda]: Ανθρωπος δέ τις ἦν πλούσιος
De ce in aceste manuscrise acest text apare ca si cum ar fi o pilda, contrar tuturor evidentelor contextuale? Oamenii din pildele Domnului Isus nu au nume. Avem doua variante de interpretare: fie este un text autentic, fie este un text interpolat. In primul caz textul ar indica ca in locul acestei istorisiri a existat o pilda adevarata, care ulterior a fost despartita prin inserarea acestui text amplu, in al doilea caz, textul a fost inserat pentru a se putea sustine o varianta de interpretare alegorica a acestei istorisiri.
Sursa: Codex Bezae Cantabrigensis (adnotat D), V sz. – a se vedea Nestle-Aland Novum Testamentum Graece, ed. 27 p. 214, 691; The Text of the New Testament (Kurt Aland, Barbara Aland) p. 109
Codex Curetonianus Syriacus (syc), III/IV sz. – a se vedea Nestle-Aland Novum Testamentum Graece, ed. 27 p. 214, 65, 66; The Text of the New Testament (Kurt Aland, Barbara Aland) p. 193
Carti antice cu citate din predica Bogatul nemilostiv si saracul Lazar
Conform cu aparatul textual comparativ Nestle-Aland 27, cei mai timpurii sunt mentionati Marcion, Clement din Alexandria si Tertullian.
De remarcat ca toti trei sunt banuiti de tendinte eretice:
1. Marcion din Sinope – Gnostic radical, crede in nemurirea sufletului
2. Clement din Alexandria – Gnostic moderat, crede in nemurirea sufletului
3. Tertullian din Cartagina – fost montanist, care a lansat o noua grupare, crede in nemurirea sufletului
Un astfel de citat este o parafraza a lui Luca 16:19,20 – NIV, NAB Tertullian: Despre idolatrie [96]
“Dar când lumea se bucură, să ne întristam, și atunci când lumea se întristează după aceea, ne vom bucura. Astfel ca Lazar”
Luca 16:19 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereticilor, Cartea II [302]
Luca 16:19 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1355]
Luca 16:19 – NIV, NAB Tertullian, Despre sarbatori [115]
Luca 16:19 – NIV, NAB Cinci carti in replica lui Marcion [235]
Luca 16:19 – NIV, NAB Archelau, Faptele disputei cu arhiereticul Mani [458]
Luca 16:22 – NIV, NAB Pastorul lui Hermas, Viziunea a doua [12]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [46]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [63]
Luca 16:23 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1362]
Luca 16:24 – NIV, NAB Hippolit, Fragmente dogmatice si istorice [205]
Luca 16:25 – NIV, NAB Ciprian, Tratat XII, Trei carti de marturii impotriva iudeilor [696]
Luca 16:26 – NIV, NAB Tertullian, Tratat despre suflet [344]
Luca 16:26 – NIV, NAB Suferinta sfintilor martiri Perpetua si Felicita [16]
Luca 16:28 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereticilor, Cartea II [192]
Luca 16:28 – NIV, NAB Metodius, Din discursul despre inviere [114]
Luca 16:29 – NIV, NAB Tertullian, Impotriva lui Marcion, Cartea IV [1359]
Luca 16:31 – NIV, NAB Irineu, Impotriva ereziilor, Cartea IV [18]
Sursa:
http://www.earlychristianwritings.com/e-catena/luke16.html
Este adevarat ca aceasta predica apare in multe carti antice, avand autori faimosi, cum am aratat mai sus, insa Dumnezeu prin Biblie spune “sa nu te iei dupa multime ca sa sucesti adevarul”. Multimea cartilor si faima autorilor nu garanteaza un fals, ei insisi lasandu-se inselati. Cand este vorba de adevar, trebuie sa stai ferm, chiar si singur impotriva intregii lumi.
Toti acesti autori au facut greseala de a nu verifica acuratetea acestui text. Oare cum este in cazul nostru?
Concluzii
Odata ce a fost adaugat evangheliei dupa Luca, textul a fost acceptat ca mesaj autentic. Oricum, textul nu este autentic, din moment ce submineaza tot ce spune Biblia per anslambul ei despre starea mortilor si pedeapsa. Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos a atras atentia asupra pedepsirii oamenilor nepocaiti, insa el plasa aceasta pedeapsa dupa ce acestia vor iesi din morminte, ca si Daniel (Daniel 12: 2, Ioan 5:28,29), deci plasa pedeapsa la inviere si nu dupa cum spune textul acesta fals, in starea de moarte. Neconcordanta aceasta nu poate fi lamurita numai prin recunoasterea falsitatii textului, pe baza marturiei Bibliei per ansamblul ei. Nu poti manca un mar putred numai pentru ca l-ai cumparat din magazin si este alaturi de celelalte mere bune. Tot asa, nu poti accepta un text ce contrazice toata Biblia, numai pe motivul ca acum, acest text strain este in Biblie. Domnul Isus ne indeamna sa nu judecam dupa aparente, ci dupa dreptate.
După cum a accentuat renumitul teolog lutheran Oscar Cullmann, ca şi creştini, speranţa noastră glorioasă constă în credinţa în învierea morţilor, urmând apoi viaţa veşnică, nu în cea a nemuririi înnăscute a sufletelor. Promisă demult de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, viaţa veşnică ni se dă la învierea din morţi, nu în clipa morţii.
Gheorghi Vasilievici Florovski ortodox erudit (†1979), afirma:
„Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie.”
11 iulie 2018 at 8:18 pm
Vai, câte aberații înșirați aici! Cum să nu fie autentic textul?! Cum ați ajuns să vânturați acești gărgăuni?
18 iulie 2018 at 2:00 am
Aoleo și văleleu! Păi dacă o luăm pe panta Luca X e fals și Luca Y e autentic Matei Z e în conflict cu Luca pentru că nu mai erau frați și începem cu dovezile științifice bazate pe analize cu raze x a textelor ascunse, sau șterse, stăm rău de tot cu cartea sfîntă! Dacă așa abordează unii chestiunea autenticității Bibliei nu o să ajungem niciodată la adevăr.
21 iunie 2018 at 9:15 am
Îmi place ft. mult cum sună.
La Geneza 6:16 e o greșeală, trebuie s-o corectați.
21 iunie 2018 at 9:28 am
Ce greșeală?
21 iunie 2018 at 9:35 am
Nu am cartea la îndemînă acum. Puteți să puneți textul, să văd? 🙂 Poate m-am înșelat eu, dar știu că era un dezacord de gen.
21 iunie 2018 at 9:35 am
Sunt pe drum. Revin.
21 iunie 2018 at 11:55 am
Va apărea (NT revizuit – și apoi întreaga Biblie) și în format electronic (ePub și/sau PDF)? Va fi disponibil pentru achiziție sau free?
21 iunie 2018 at 12:56 pm
Totul la timp şi la vreme. 🙂
22 iunie 2018 at 8:39 am
Așteptăm (cu nerăbdare) 😀
2 iulie 2018 at 11:09 am
Domnule profesor, vă rog mult să mă ajutați cu cîteva nelămuriri (desigur, în măsura în care aveți timp):
1) Citesc acum Luca și nu pricep de ce era nevoie să-i facă semne lui Zaharia, ca să știe cum au de gînd să-l numească pe băiat (Cap.1:62). Textul zice că a rămas mut, nu surd. De ce nu puteau pur și simplu să-i spună (cu vorbe)?
2) La versetul 63, cum trebuie înțeleasă fraza: „a scris, zicînd”? Înseamnă ca a rostit cuvintele în timp ce le scria? Cum vine atunci că limba i s-a dezlegat de-abia în versetul următor, DUPĂ ce a scris pe tăbliță? Obs.: NTR nu are verbul „zicînd”, nici traducerile moderne englezești, deși cele mai vechi (KJV, ASV etc.) îl au: „he wrote saying”.
3) Cum trebuie să înțeleg Gal.3:3, care în Cornilescu zice: „După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfîrșiți prin firea pamîntească?” Ce treabă are circumcizia (făcută în trupul de carne) – că despre ea e vorba – cu „firea pămîntească”? De ce nu „trup” sau „carne”? NTR are „fire” aici, iar traducerile ortodoxe au „trup”.
Vă mulțumesc anticipat!
2 iulie 2018 at 11:31 am
(1) Incapacitatea lui Zaharia de a vorbi îi face pe cei din jur să-l perceapă ca pe un surdo-mut. Noi știm că a rămas mut. Ei știu că ceva e în neregulă cu el și că, într-un anume sens, nu te mai poți înțelege cu el ca înainte.
(2) „Zicând” acela trebuie înțeles în sensul că textul „avea următorul conținut”. Noi spunem: „Eminescu zice x și y în poezia sa”. Dar Eminescu nu „zice” (vorbește cu glas tare), ci „are următorul conținut”. La fel, spunem: „Curtea Constituțională zice…” Dar CC nu zice în sens strict, ci „comunică în scris”. Deci să nu fim prea firoscoși la interpretare.
(3) La Pavel opoziția e între sarx și pneuma. Sarx are multe sensuri: fire, carne, trup, concepție umană, perspectivă umană etc. Sigur că sensul mai precis în Gal. 3:3 ar fi „carne”, dar sună straniu să zici că „ai sfârșit prin carne”. Așa că zicem un pic mai neted.
2 iulie 2018 at 11:48 am
Mulțumesc de explicații!
Mi se părea un pic ciudată formularea de la 1:62, mai ales că la Cornilescu nu prea am întîlnit expresii de genul ăsta: „a strigat, zicînd” sau „a răspuns, zicînd” pe care le citesc în nenumărate rînduri în versiunile ortodoxe. Cumva verbul „zicînd” mi se pare superfluu.
Dacă la Galateni 3:3 ideea este că nu te poți întoarce la sistemul material, carnal iudaic (care ținea de „cele pămîntești”) după ce ai început prin Duhul (i.e., ai primit iertarea prin credință), nu prea văd ce legătură este între asta și „natura umană păcătoasă”, adică „firea pămîntească înclinată spre păcat”.
2 iulie 2018 at 11:50 am
Gr. Legon (zicând) e un reflex semitizant, după ebr. lemor, care e o particulă ce marchează introducerea unui conținut verbal. Dacă nu ai ghilimele în textele antice, trebuie ceva care să marcheze faptul că urmează ceea ce noi punem în ghilimele (în scris). Și în limba coptă am întâlnit o asemenea particulă de umplutură (pentru noi), dar care e necesară pentru epocile în care nu ai semnele citării.
2 iulie 2018 at 11:55 am
Vreau să zic că nu prea știu cum să înțeleg expresia „firea pămîntească” în versetul acesta. Nu văd că ar fi vorba de o „înclinare spre păcat”, ci de o înclinare spre a te întoarce la rînduieli care ține de „sfera lucrurilor naturale/materiale/carnale”, după ce ai pătruns în „sfera celor spirituale”, dacă are sens ce zic.
Nu sugerez că ar fi mai bun „carne”. Doar îmi exprim o nedumerire, pe care probabil și alții o au cînd citesc acest verset.
2 iulie 2018 at 12:11 pm
Da, cu „firea pământească” cititorul poate fi pus în dificultate. Dar, dacă e un cititor atent, cum sunteți dvs., va găsi imediat calea de ieșire din impas. 🙂
Deci Pavel îi întreabă: după ce ați început în Duhul, ați ajuns obsedați de o chestiune care ține de sfera carnală/trupească (i.e. circumcizie)?
2 iulie 2018 at 11:56 am
Mulțumesc încă o dată pentru explicația la versetul 63. Mă declar pe deplin lămurit!
9 iulie 2019 at 12:10 am
Explicaţie frumoasă, dar ea este falsă.
Cuvântul ἀποκρίνομαι (apokrinomai) înseamnă:
a reacționa la o întrebare sau într-o situaţie;
a lua o atitudine față de o situație sau de o împrejurare; a replica;
(în cuvânt nu este inclus neapărat vorbirea)
Cuvântul apokrinomai este o manifestare ca răspuns la ceva, dar nu înlocuieşte ghilimelele.
Termenul se poate traduce cu: a răspunde, a luat cuvântul, a începe (o discuţie), ca răspuns a zis, a intervenit (într-o convorbire).
Exemplu: Marcu 12:34-35
Şi Isus, văzând că a răspuns (ἀπεκρίθη) cu înţelepciune, i-a zis: „Tu nu eşti …“. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe ceva.
Şi începând să vorbească (ἀποκριθεὶς = luând cuvântul), Isus a zis …
Să băgăm în loc de „ἀπεκρίθη” ghilimele în text? Ar fi vaişamar …
În versetul 35 nu se poate traduce cu „a răspuns”, deoarece „nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe ceva”. (greşit la Fidela Cluj)
Traducerea fidelă a lui Raţiu Viorel din Arad are ciudăţenii şi mai mari: Marcu 11:14 „Şi răspunzând, i-a zis (smochinului): Să nu mai mănânce nici un rod din tine … „. Cu alte cuvinte, Domnul Isus răspunde unui pom … ce l-o fi întrebat pomul? Mă întreb şi eu …
2 iulie 2018 at 12:39 pm
Dacă stau și analizez, faptul că zice „firea PĂMÎNTEASCĂ” mi-este de ajutor, pentru că mă trimite automat cu gîndul la „cele materiale/naturale/carnale”, adică la „vechiul sistem, cel pămîntesc”. 🙂
2 iulie 2018 at 11:16 am
Și încă o nelămurire, dacă nu deranjez:
La Matei 26:40 și Marcu 14:37 de ce zice Domnul Isus: „un CEAS n-ați putut să vegheați etc.”? Rugăciunea fost una scurtă, să fi durat poate 2-3 minute. De ce zice „ceas”?
2 iulie 2018 at 11:35 am
Oamenii nu umblau cu ceasul la mână, să știe exact cât ține un ceas în sens cronologic strict. „Ceas” înseamnă „interval de timp oarecare”. Când Isus zice „acum e ceasul și puterea întunericului”, se înțelege că e „momentul”, „clipa”, „timpul”. Dacă zicem că lui Dragnea i-a bătut „ceasul de pe urmă”, nu înțelegem că există 60 de minute fix care s-au scurs, ci faptul că e la finalul carierei sale politice. Nici când zicem că s-a rezolvat „în al 12-lea ceas”, nu înțelegem că a stat cineva și a cronometrat fix 12 ceasuri și a văzut că rezolvare a venit taman când a bătut 12. Limbajul nostru e mai flexibil. Nu operează matematic.
2 iulie 2018 at 11:49 am
La asta nu m-am gîndit, voi ține cont de observații, mulțumesc!
2 iulie 2018 at 2:51 pm
Intervin cu precizarea că nu ni se spune toată rugăciunea Domnului Isus din Ghetsimani (sau toate rugăciunile…cam 3). Un motiv ar fi că ei oricum dormeau cînd Domnul se ruga (e adevărat că Duhul Sfînt le putea descoperi tot conținutul, dar a rămas scris doar ce era relevant pentru noi).
Astfel că nu cred că exagerează cînd spune „un ceas”…
3 iulie 2018 at 9:29 am
Cum este tradus Matei 5:17-18 în ediția revăzută?
22 iulie 2018 at 4:20 pm
Referitor la bogatul şi Lazăr:
Nu este o pildă
În pilde niciodată nu sunt folosite personaje istorice (Lazăr, Avram, Moise; Neves – numele celui bogat în manuscrisul P75)
Între cele două povestiri este trecerea de la lege la har: Legea şi profeţii au durat până la Ioan; de acum se predică Vestea Bună …
Pe timpul legii era binecuvântat acela, care ţinea legea (Ex. 26:15; Deut. 28; Ps. 37:25) – cu aceste versete se justifică astăzi evanghelia prosperităţii.
Era o lecţie grea pentru fariseii care erau iubitori de bani.
Cel care era bogat (văzut de farisei ca binecuvântat de Dumnezeu) este de fapt pierdut, iar cel sărac (văzut de farisei ca pedepsit de Dumnezeu) este salvat.
Principiul din VT nu mai are valabilitate – astăzi avem binecuvântări spirituale (Efes.1)
Luca 16.
1. Dar El zicea şi către discipoli: „Era un om bogat, care avea un administrator (sau: gestionar), şi acesta a fost denunţat (sau: acuzat, defăimat) la el că-i risipeşte averea.
2. Şi chemându-l, i-a zis: ‚Ce, aceasta aud eu despre tine? Dă răspundere despre administrarea ta, căci nu mai poţi fi administrator‘.
3. Dar administratorul şi-a zis: ‚Ce voi face, pentru că domnul meu îmi ia administraţia?
Să sap, nu sunt în stare; să cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce voi face, ca atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor‘.
5. Şi chemând pe fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dintâi: ‚Cât datorezi domnului meu?‘
6. Dar el a zis: ‚O sută de baţi (un bat avea 36,4 litri) de ulei‘. El însă i-a zis: ‚Ia-ţi chitanţa şi aşează-te repede şi scrie cincizeci‘.
7. Apoi a zis altuia: ‚Dar tu, cât datorezi?‘ El însă i-a zis: ‚O sută de cori (un cor era cea mai mare măsură pentru substanţe uscate, mai ales cereale, dar şi pentru lichide. Conţinutul era de 364. litri) de grâu‘. El i-a zis: ‚Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci‘.
8. Şi domnul l-a lăudat pe administratorul necinstit (sau: nedrept; incorect), pentru că lucrase cu iscusinţă; pentru că fiii acestei epoci sunt, pentru propria lor generaţie, mai sagace (sau: pricepuţi) decât fiii luminii.
9. Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu bogăţiile (gr. Mamona – personificarea bogăției și lăcomiei de bani) necinstite, pentru ca atunci când ele vor înceta, ei să vă primească în corturile eterne.
10. Cel credincios în foarte puţin, este credincios şi în mult; şi cel necinstit în foarte puţin, este necinstit şi în mult.
11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile necinstite, cine vă va încredinţa pe cele adevărate?
12. Şi dacă n-aţi fost credincioşi în ceea ce este al altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau se va ţine de unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona“.
14. Fariseii însă, care erau iubitori de bani, auzeau toate acestea şi îşi băteau joc de El.
15. Şi El le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea şi profeţii au durat până la Ioan; de atunci se predică Vestea Bună a regatului lui Dumnezeu, şi fiecare intră cu violenţă în ea.
17. Dar este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă un semn diacritic dintr-o literă a legii.
18. Oricine care divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu cea divorţată de soţul ei, comite adulter.
19. Era însă un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire, amuzându-se splendid în fiecare zi.
20. Dar un sărac (sau: cerşetor), numit Lazăr, plin de ulcer purulent, zăcea în portalul lui,
21. dorind mult să se sature cu cele căzute de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau rănile ulceroase.
22. Dar a fost: Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit însă şi bogatul, şi a fost înmormântat.
23. Şi, în Hades (Locuinţa morţilor), fiind în chinuri, ridicându-şi ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: ‚Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi introducă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în flacăra aceasta‘.
25. Dar Avraam a zis: ‚Fiule, aminteşte-ţi că, în viaţa ta, ai primit pe cele bune, şi de asemenea Lazăr pe cele rele; dar acum, aici, el este consolat, tu însă eşti chinuit.
26. Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este statornicită o prăpastie mare, aşa că cei ce ar voii să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să nu treacă la noi‘.
27. Dar el a zis: ‚Te rog, deci, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu;
28. căci am cinci fraţi, şi să le avertizeze imperios de acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin‘.
29. Avraam însă a zis: ‚Au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei‘.
30. Dar el a zis: ‚Nu, părinte Avraame, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi‘.
31. El însă i-a zis: ‚Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi‘“.
––––––––
Isprăvnicia domniei voastre – tălmăcirea ceaslovului în grai românesc – este un Corni ciopârţit.
Moto: Eu îmi apăr sărăcia, şi nevoile şi … pe Cornilescu…
Frunza-n codru cât învie …
Corni cânt de voinicie;
Corni zic, Corni suspin …
Tot de Corni mă mai ţin …
Corni cânt, Corni șoptesc,
Tot cu Corni viețuiesc.
Aţi rămas la „sapa de lemn” – Dar cine ar îndrăzni să schimbi textul lui: pângărire curată. De ce nu „vă lepădaţi de voi”, şi „descălecaţi” (Gen. 11:2 și au descălecat – de pe cămilă, cal, sau măgar? = şi s-au aşezat acolo – ar fi mai corect), folosind un limbaj actual?
Unde se mai „grăieşte” astăzi de „undelemn”? Doar cei, care au uitat să moară, iar în curând vor lepăda potcoavele.
În loc să măturaţi puţin colbul arhaic şi limbajul fosilizat, aţi rămas la graiul lui Ţepeş doamne – din muzeul Brukenthal; prostimea din Moldova sovietică se va bucura că sună „moldoveneşte”, iar cei din România nu ştiu ce grăiţi.
Oare trebuie refăcută biblia antică română?
Sper să nu vă poticniţi de româna folosită, de lepădările de slove şi critica făcute de mine. Mulţumesc.
Multă binecuvântare
un habarnist
22 iulie 2018 at 5:31 pm
Referitor la 7.
Ce facem cu Textul critic (TC) în unele situații delicate, cum ar fi cel din Ioan 7:8? Aici, TC îl scoate pe Isus ca mincinos: Isus zice că nu se duce la Sărbătoarea Corturilor, dar Se duce!
Trebuie ţinut cont de context:
Fraţii lui Isus nu credeau că El este Cristosul. De aceea Îl îndeamnă: Dacă într-adevăr eşti Cristosul du-Te la Ierusalim şi declară deschis că eşti Mesia, proclamă-Te ca Regele Israelului.
La această provocare Isus răspunde: Eu nu Mă urc la sărbătoarea aceasta ca să mă proclam ca Rege, pentru că nu Mi s-a împlinit timpul.
Aceeaşi provocare a mai venit din partea iudeilor – 10:24. „Până când ne tot ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne-o pe față“.
După ce au plecat fraţii Lui, s-a dus şi El la sărbătoare, dar nu pentru a se proclama ca Rege, nu în mod public, ci în secret.
Deci, ceea ce a zis Isus este: Nu Mă voi duce să fiu proclamat ca Rege, cum vreţi voi, nu voi arăta lumii că sunt Regele iudeilor, deoarece timpul acesta încă nu a venit – întâi trebuia să merg la cruce.
Totuşi El S-a dus la sărbătoare ca fiecare om de rând.
Deci Isus nu a minţit – ori cu „nu”, ori cu „încă nu” în manuscrise, El a spus adevărul.
3. Frații Lui I-au zis: „Pleacă de aici, și du-Te în Iudeea, ca să vadă și discipolii Tăi lucrările Tale pe care le faci. 4. Căci nimeni nu face ceva în secret, și caută să Se facă cunoscut; dacă faci acestea, arată-Te lumii!“. 5. Căci nici frații Lui nu credeau în El.
6. Isus le-a zis deci: „Timpul Meu încă n-a venit, pentru voi orice timp este favorabil. 7. Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că faptele ei sunt rele. 8. Urcați-vă voi la sărbătoare! Eu (încă) nu Mă urc la sărbătoarea aceasta, pentru că nu Mi s-a împlinit timpul“. 9. Spunând aceasta, a rămas în Galileea. 10. Dar, când s-au urcat frații Lui la sărbătoare, S-a urcat și El, dar nu în mod public, ci în secret.