Am trăit s-o văd și pe asta: ablativ absolut în limba greacă. Dixit DEX-us!

Din fericire, ultima ediție a scos această nerozie.

Întrebarea este cum a ajuns ea în DEX 98. În orice caz, faptul că sunt posibile asemenea greșeli, preluate apoi de alte dicționare, arată că nu stăm deloc bine cu studiul limbilor clasice (de ebraică și alte „articole de lux” nici nu mai pomenesc).

Nu există ablativ absolut în greacă. Există o construcție care se numește „genitiv absolut” și care are valoare temporală. De pildă, în Marcu 4:23 (Καὶ λέγει αὐτοῖς ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ὀψίας γενομένης·), ultimele două cuvinte (în traducere liberă, „la căderea serii”) reprezintă un genitiv absolut.

Să vedem acum niște definiții (luate din dexonline).

ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărțirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanțial. ◊ Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și un participiu la cazul ablativ, având rol de propoziție circumstanțială. – Din fr. ablatif, lat. ablativus. sursa: DEX ’98 (1998)

ablativ1 s.n. (gram.) Caz al declinării, în unele limbi (indo-europene), care exprimă punctul de plecare, despărțirea de un loc, instrumentul acțiunii, cauza etc., fiind cazul unui complement circumstanțial de loc, de cauză, al unui complement instrumental etc. ◊ (adj.) A trecut substantivul la cazul ablativ.Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbilor latină și greacă, alcătuită dintr-un substantiv (sau un pronume) și dintr-un participiu în cazul ablativ, având rol de propoziție circustanțială care exprimă multiple relații. • pl. -e. /<fr. ablatif, it. ablativo, germ. Ablativ, lat. ablativus, -i <ablatus part. trecut al lui auferre „a lua cu sine”. sursa: DEXI (2007)

ablatív1 s. n. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc. ◊ ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ. (< lat. ablativus, fr. ablatif). sursa: MDN ’00 (2000)

 

 

Reclame