De peste un an (dacă memoria nu mă înșală) se varsă multă cerneală în dezbaterea privitoare la„Tatăl nostru”.
„S-a apucat Papa să strice Biblia”, comentează îmbufnat unii protestanți, socotind că schimbarea din Tatăl nostru ar deforma grav textul original al rugăciunii Tatăl nostru.
O postare critică față de decizia luată de magisteriul catolic găsesc și pe blogul pr. Ioan-Florin Florescu:
Acesta (v. 13 din Matei 6, n.n.) nu pune din punct de vedere semantic nici cea mai mică problemă de înțelegere (singurul sens care poate fi pus în discuție este al termenului ispită, dar nu asta contează în discuția de față), așa că traducerea lui n-avea de ce să fie modificată. Cuvânt cu cuvânt, exact asta a spus Iisus – „și nu ne duce pe noi în ispită / încercare” – și nu încape, din punct de vedere gramatical-semantic, nicio interpretare. E o propoziție la fel de simplă ca „Ana are mere”.
Ca întotdeauna, există niște drăcușori subtili ale căror codițe îmbârligate se ițesc dintre detaliile acestei probleme de exegeză biblică.
E destul de sigur că Isus nu a spus textual μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν (adică textul grec tradus în română prin „nu ne duce pe noi în ispită”).
Isus trebuie să fi vorbit în iudeo-aramaică sau într-o formă de ebraică mișnaică (ebraica pe care o întâlnim în Mișna și în alte scrieri rabinice din primele secole creștine).
Ebraica, după cum știe cine s-a apucat să buchisească pe textul veterotestamentar, are anumite forme verbale care transmit un anumit înțeles.
De pildă, există în ebraică o formă cauzativă, care se cheamă hifil. Nu vă speriați, explic imediat ce este această gânganie gramaticală.
Dacă luăm verbul bo’ („a merge”) și îl punem la hifil, adăugându-i consoane și vocale după o paradigmă anume, el își schimbă forma și capătă valoare cauzativă, însemnând „a face (pe cineva) să meargă”. Două exemple, mai jos.
În Geneza 7:1, Dumnezeu îi spune lui Noe: „Mergi/intră în arcă…” (ebr. ḇōʼ ʼel-hattēḇa).
Mai înainte, în Geneza 6:19, Dumnezeu îi spusese lui Noe ― pardon de literalism ― „fă să meargă în arcă (ebr. tāḇiʼ ʼel-hattēḇa)” ființe vii, câte o pereche din fiecare. Pe românește zicem „ia în arcă”, fiindcă avem verbul „a lua” care corespunde formei verbale „hifilizate” din ebraică.
Așadar, de la „mergi” (ḇōʼ), am ajuns să zicem „fă să meargă” (tāḇiʼ), prin această magie a infixării specifice limbilor semitice.
Știm cu relativă siguranță că în spatele grecescului μὴ εἰσενέγκῃς (lit. „nu duce”) se află ceva de tipul ואל תביאני, secvență pe care o întâlnim într-un psalm de la Qumran sau într-o rugăciune din Talmudul babilonian.
Să vedem mai întâi rugăciunea de la Qumran (11Q5 Psalmi a).
זכורני ואל תש̇כחני ואל תביֿאניֿ בקש̇ות ממניֿ
„Adu-ți aminte de mine, nu mă da uitării și nu mă duce în necazuri care sunt prea mari pentru mine.”
Putem traduce, fără risc de sminteală teologică, „nu mă da uitării și nu mă lăsa în necazuri care sunt prea mari pentru mine”.
Rugăciunea din Talmud (Ber. 60b) are aceeași formă „nu mă duce” (hifil – ואל תביאני )
„Nu mă duce sub puterea păcatului, a nelegiuirii, a încercării sau a dezonoarei”
ואל תביאני לידי חטא ולא לידי עון ולא לידי נסיון ולא לידי בזיון
Sensul acestei cereri (după cum îl găsim tradus în Marcus Jastrow. A Dictionary of the Targumim, the Talmud Babli and Yerushalmi, and the Midrashic Literature) este: „suffer me not to come within the power of sin, iniquity, or temptation”, adică „nu îngădui să ajung sub puterea păcatului, a nelegiuirii etc.”
Ar fi și culmea să credem că Dumnezeu „ne duce sub puterea păcatului și a nelegiuirii”.
În rugăciunea Tatăl nostru avem același tip de construcție în spatele textului grec care a ajuns la noi.
Așadar, fie că păstrăm „nu ne duce pe noi în ispită” (cu riscul ca cititorul mai slab de vârtute să înțeleagă greșit, dacă e lăsat în regim „autocefal”), fie dăm direct valoarea „permisivă” în traducere („nu îngădui să ajungem în ispită/încercare”), nu greșim.
Profit de ocaziune să postez aici pagina cu textul rugăciunii domnești în varianta EDCR, care ar trebui să apară la începutul anului viitor. Precum vedeți, ne-ar plăcea mult ca textul biblic să fie pe o singură coloană, cu referințele biblice în interiorul paginii.

17 noiembrie 2018 at 5:06 pm
Foarte bune precizările, Emanuel!
Cât despre textul meu, scris pe fugă în zori, n-am fost prea îngrijit când am zis „exact asta a spus Iisus, cuvânt cu cuvânt”. Sigur, „așa spune evanghelia cuvânt cu cuvânt”. Totuși, acesta este cuvântul. Mă gândesc că dacă așa l-am primit în Evanghelie, dacă așa l-au citit cei vechi (dovadă că au încercat mereu să-l explice), dacă așa e în greacă, atunci asta trebuie să reflecte și traducerea lui. Restul e interpretare.
Dar e amuzant pentru mine că eu, un ortodox, sunt mai „fanatic” ca tine când e vorba de litera Scripturii! 🙂
17 noiembrie 2018 at 6:28 pm
Înțelesul este: Nu mă dau grozav că pot prin puterea mea să fac față încercărilor.
17 noiembrie 2018 at 8:09 pm
Doamne, cît mi-ar plăcea să fie așa, cu o singură coloană! Serios, aș da de zece ori cît costă, numai s-o am așa!
In cazul ăsta, n-aș mai avea nicio problemă cu trimiterile, ba chiar le-aș prefera, și cu cît mai multe note de subsol!
Vă închipuiti cît de ușor s-ar citi fragmentele poetice dacă ar fi pe o singură coloană?
17 noiembrie 2018 at 8:12 pm
Comitetul traducerii înclină către versiunea cu o coloană, prin urmare, continuați să vă rugați și „țineți aproape”.
Eu susțin varianta cu o coloană.
17 noiembrie 2018 at 8:38 pm
Şi cu cît mai multe note de subsol!
Nu mai ştiu, parcă dvs. aţi spus că notele vor fi doar în online (sau grosul lor) şi mai puţine în varianta tipărită. Vă spun că pentru mine personal, notele de la fragmentele pe care le-aţi postat pînă acum mi se par foarte folositoare. Am observat că sînt mai multe decît în ediţia-pilot. Sper că veţi completa şi cărţile acelea şi vor fi cît mai multe în ediţia finală. Eu zic că merită. Numai să fie formatate ca în NTR (adică într-un singur bloc, nu una sub alta), ca să fie spaţii goale (vedeţi citatele VT din Romani).
Acum, dacă tot aţi postat pagina de traducere, îmi permit şi o întrebare: de ce aţi capitalizat „Cel Rău”? Ca să nu se facă confuzie între Satana şi un om rău oarecare?
17 noiembrie 2018 at 8:40 pm
Cred că pe alocuri notele vor fi chiar prea multe. 🙂
Da, le vom aduna bloc. Nu vor fi ca în ediția-pilot, ci mai compacte, ca să folosim eficient spațiul.
Da, capitalizarea a fost făcută pentru a semnala că e vorba de Satan, nu de un om rău.
17 noiembrie 2018 at 9:29 pm
Încă ceva, dacă nu-s prea cîrcotaş (am ochiul format pentru detalii şi chiţibuşuri).
După ce terminaţi revizuirea, aţi mai putea lucra la aranjarea coloanei de trimiteri. Au fost eliminate semnele grafice din text (asteriscuri, cruciuliţe) şi asta e bine, însă unele trimiteri la acelaşi verset apar ca şi cum ar indica versete separate (ex. 6:7 – apare de două ori; 6:13 – de trei ori etc.), fiindcă în Cornilescu vechi indicau cuvinte sau expresii diferite din acelaşi verset. Ar trebui adunate toate la un loc, care ţin de acelaşi verset.
De asemenea, unele referinţe se frîng brusc, fără motiv, şi continuă pe rândul următor (ex. 6:15 Cap 18:35). Astea trebuie aranjate manual, cred, ca să arate îngrijit.
Şi trimiterile la VT (din NT) se repetă, am observat, şi la subsol, şi în coloana de trimiteri. Ar trebui lăsate doar la subsol.
Dar iarăşi zic, asta trebuie făcut la urmă de tot, cel mai important este textul biblic.
17 noiembrie 2018 at 9:33 pm
Cînd am zis trimiterile la VT, mă refeream la citatele din text, nu la referinţele obişnuite.
17 noiembrie 2018 at 9:42 pm
Cred că vor fi scurtate numele cărților biblice, că prea se lăfăiesc în spațiu mult la momentul actual. Dar de bibilit foarte mult nu cred că le vom bibili în momentul acesta. Scopul nostru este să vedem publicat NT (textul) și notele de subsol. Nu știu dacă vom avea energia necesară să facem iarăși puricarea trimiterilor (eu nu sunt un mare fan al lor, oricum, fiindcă trăim în epoca digitală). După trei ani și jumătate cu zeci de întâlniri și discuții, sute de mailuri etc., încep să mă resimt.
17 noiembrie 2018 at 9:48 pm
Atunci se pot scoate, şi scăpăm de o pacoste. Decît să fie revăzute doar pe jumătate, mai bine deloc. Ce ziceţi? 🙂
Este cineva care ţine cu dinţii să fie păstrate?
Mie oricum îmi place să-mi fac propriile notiţe pe margine, propriul sistem de referinţe.
Nu cred că se sminteşte nimeni dacă nu sînt trimiteri. Cine e destul de destupat la minte să citească o altă ediţie decît Cornilescu vechi nu va avea nicio problemă.
Eu propun să mai analizaţi ideea.
Oricum, notele explicative nu trebuie eliminate în ruptul capului. 🙂
17 noiembrie 2018 at 10:01 pm
Ei, nici chiar așa, cu barda în mână. Le păstrăm, ca să nu ne punem cititorii în cap cu totul, dar ele nu sunt regina balului. Pot figura foarte bine ca cenușărese, mai pe margine. Cu vremea, vor apărea și ediții biblice fără trimiteri (doar cu note infrapaginale). Ediții aerisite, frumoase, zvelte. Iar trimiterile de tipul acesta să rămână în ediții de studiu gen Thompson (pentru care se fac iarăși pregătiri, în vederea unei noi ediții).
17 noiembrie 2018 at 10:22 pm
Ţeles.
Oricum, ediţia Thompson (cea din 2002) a eliminat trimiterile din Cornilescu vechi, pentru că are propriul sistem de trimiteri.
18 noiembrie 2018 at 7:33 am
A republicat asta pe RoEvanghelica.
19 noiembrie 2018 at 4:29 pm
[…] via „Și nu ne duce pe noi în ispită” sau „Și nu îngădui ca noi să ajungem în ispită”? (… […]
19 noiembrie 2018 at 4:38 pm
M-ati scutit de ceva framantari cu precizarile dumneavoastra. Efectiv, „nu ne duce pe noi in ispita” este DOAR o traducere, criticabila ca atâtea versiuni pe care le iubim pentru ca ne sunt familiare.
Multe multumiri. Astept insa ceva mai mult, cu privire la cuvintele „ispita/ispitire/ a ispiti”. Fiindca cererea a sasea nu se refera la tentatii triviale, ci la încercarile prin care, dupa Hristos, trece tot omul crestin, si desigur nu numai el. Si asta, zice sf Ciprian din Cartagina, si dupa el multi, pentru ca Dumnezeu, daca nu ne ispiteste, îngaduie ispitirea= punerea la încercare a credintei noastre.
20 noiembrie 2018 at 1:44 pm
Cred ca ar fi frumos sa avem aranjarea in pagina cum este si in actuala traducere Cornilescu (2 coloane). Crezi ca e posibil ca dupa lansarea oficiala a aceste editii (ceea ce din comentarii se pare ca se va opta pentru o singura coloana) se va scoate si cu 2 coloane?
22 noiembrie 2018 at 1:36 pm
[…] mai mică problemă de înțelegere. Cuvânt cu cuvânt, exact asta spune Evanghelia. S-au făcut încercări de retroversiune a textului în aramaică sau ebraică, dar în discuția de față interesează […]
22 noiembrie 2018 at 9:46 pm
Uitîndu-mă mai bine, îmi dau seama că rîndul e cam lunguţ. Am numărat şi peste 90 de caractere (inclusiv spaţii şi numere de versete). Media e pe la 86-87, cred. Lungimea optimă (după specialişti) e undeva între 40 şi 75 (cu tot cu spaţii etc.).
Mai trebuie să luaţi în calcul şi că în unele locuri, în Evanghelii mai ales, pericopele au 2-3 versete şi atunci textul devinde extrem de fragmentat cînd ai o singură coloană: subtitlu, două rînduri, iar subtitlu, iar două-trei rînduri şi tot aşa.
Apoi gîndiţi-vă că în cărţile profetice, în Iov, sau în Psalmi, versurile sînt uneori foarte scurte (vedeţi Isaia), de patru-cinci cuvinte chiar. Foarte mult spaţiu se va consuma degeaba.
Mă întreb cum ar arăta două coloane fără trimiteri. S-ar situa undeva la mijloc, între ediţia-pilot şi ce vedem mai sus. Adică optim, zic eu.