De peste un an (dacă memoria nu mă înșală) se varsă multă cerneală în dezbaterea privitoare la„Tatăl nostru”.

„S-a apucat Papa să strice Biblia”, comentează îmbufnat unii protestanți, socotind că schimbarea din Tatăl nostru ar deforma grav textul original al rugăciunii Tatăl nostru.

O postare critică față de decizia luată de magisteriul catolic găsesc și pe blogul pr. Ioan-Florin Florescu:

Acesta (v. 13 din Matei 6, n.n.) nu pune din punct de vedere semantic nici cea mai mică problemă de înțelegere (singurul sens care poate fi pus în discuție este al termenului ispită, dar nu asta contează în discuția de față), așa că traducerea lui n-avea de ce să fie modificată. Cuvânt cu cuvânt, exact asta a spus Iisus – „și nu ne duce pe noi în ispită / încercare” – și nu încape, din punct de vedere gramatical-semantic, nicio interpretare. E o propoziție la fel de simplă ca „Ana are mere”.

Ca întotdeauna, există niște drăcușori subtili ale căror codițe îmbârligate se ițesc dintre detaliile acestei probleme de exegeză biblică.

E destul de sigur că Isus nu a spus textual μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν (adică textul grec tradus în română prin „nu ne duce pe noi în ispită”).

Isus trebuie să fi vorbit în iudeo-aramaică sau într-o formă de ebraică mișnaică (ebraica pe care o întâlnim în Mișna și în alte scrieri rabinice din primele secole creștine).

Ebraica, după cum știe cine s-a apucat să buchisească pe textul veterotestamentar, are anumite forme verbale care transmit un anumit înțeles.

De pildă, există în ebraică o formă cauzativă, care se cheamă hifil. Nu vă speriați, explic imediat ce este această gânganie gramaticală.

Dacă luăm verbul bo’ („a merge”) și îl punem la hifil, adăugându-i consoane și vocale după o paradigmă anume, el își schimbă forma și capătă valoare cauzativă, însemnând „a face (pe cineva) să meargă”. Două exemple, mai jos.

În Geneza 7:1, Dumnezeu îi spune lui Noe: „Mergi/intră în arcă…” (ebr. ḇōʼ ʼel-hattēḇa).

Mai înainte, în Geneza 6:19, Dumnezeu îi spusese lui Noe ― pardon de literalism ― „fă să meargă în arcă (ebr. tāḇiʼ ʼel-hattēḇa)” ființe vii, câte o pereche din fiecare. Pe românește zicem „ia în arcă”, fiindcă avem verbul „a lua” care corespunde formei verbale „hifilizate” din ebraică.

Așadar, de la „mergi” (ḇōʼ), am ajuns să zicem „fă să meargă” (tāḇiʼ), prin această magie a infixării specifice limbilor semitice.

Știm cu relativă siguranță că în spatele grecescului μὴ εἰσενέγκῃς (lit. „nu duce”) se află ceva de tipul ואל תביאני, secvență pe care o întâlnim într-un psalm de la Qumran sau într-o rugăciune din Talmudul babilonian.

Să vedem mai întâi rugăciunea de la Qumran (11Q5 Psalmi a).

 זכורני ואל תש̇כחני ואל תביֿאניֿ בקש̇ות ממניֿ

„Adu-ți aminte de mine, nu mă da uitării și nu mă duce în necazuri care sunt prea mari pentru mine.”

Putem traduce, fără risc de sminteală teologică, „nu mă da uitării și nu mă lăsa în necazuri care sunt prea mari pentru mine”.

Rugăciunea din Talmud (Ber. 60b) are aceeași formă „nu mă duce” (hifil – ואל תביאני )

„Nu mă duce sub puterea păcatului, a nelegiuirii, a încercării sau a dezonoarei”

ואל תביאני לידי חטא ולא לידי עון ולא לידי נסיון ולא לידי בזיון

Sensul acestei cereri (după cum îl găsim tradus în Marcus Jastrow. A Dictionary of the Targumim, the Talmud Babli and Yerushalmi, and the Midrashic Literature) este: „suffer me not to come within the power of sin, iniquity, or temptation”, adică „nu îngădui să ajung sub puterea păcatului, a nelegiuirii etc.”

Ar fi și culmea să credem că Dumnezeu „ne duce sub puterea păcatului și a nelegiuirii”.

În rugăciunea Tatăl nostru avem același tip de construcție în spatele textului grec care a ajuns la noi.

Așadar, fie că păstrăm „nu ne duce pe noi în ispită” (cu riscul ca cititorul mai slab de vârtute să înțeleagă greșit, dacă e lăsat în regim „autocefal”), fie dăm direct valoarea „permisivă” în traducere („nu îngădui să ajungem în ispită/încercare”), nu greșim.

Profit de ocaziune să postez aici pagina cu textul rugăciunii domnești în varianta EDCR, care ar trebui să apară la începutul anului viitor. Precum vedeți, ne-ar plăcea mult ca textul biblic să fie pe o singură coloană, cu referințele biblice în interiorul paginii.