Am trăit să o văd și pe asta: Adrian Năstase, emblema corupției și aroganței românești post-revoluționare, la Ateneul român, cu ocazia preluării de către România a președinției Consiliului UE.

Pentru ca insulta față de autoritățile europene să fie completă (când e vorba de grosolănii, pesedismul autohton nu lucrează niciodată cu jumătăți de măsură), în loja oficialilor europeni s-a aflat și Adrian Severin, condamnat la 4 ani de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență și eliberat condiționat în 2017.

Doamna premier și-a demonstrat încă o dată, cu vârf și îndesat, provincialismul: tot în loja oficială, alături de demnitarii europeni de prim-rang, un personaj care nu avea ce să caute acolo: Dăncilă junior, și încă fără cravată! Să-ți inviți rudele (care nu au nicio calitate oficială) la un asemenea eveniment e mostra perfectă de țopenie și neamprostie.

Nu cred că l-am văzut decât o singură dată pe soțul Theresei May la evenimente oficiale. Era în contextul vizitei lui Trump, care era însoțit de soție. Era deci logic ca cele două cupluri să fie împreună, pentru simetrie. Altminteri, premierul britanic nu simte nevoia să-și plaseze rubedeniile pe la ocazii oficiale.

Numai pe vremea Elenei Ceaușescu, savant de renume mondial și membru al Academiei Române, a coborât România mai jos decât în epocă Dăncilă-Dragnea, cu oameni de teapa țâfnosului „suveranist” Florin Iordache (plagiator dovedit), delegat să reprezinte Camera Deputaților. Măcelarul legilor justiției a ajuns și el cot la cot cu Tusk, Tajani și Juncker! Am avut un plagiator la tribună fiindcă Marele Corupt (dublu condamnat penal) era plecat în vacanță! Cu asemenea reprezentanți la ocazii oficiale, nu părem să mai ieșim din zodia cancerului.

Am mai văzut la Ateneu un filmuleț cu iz penibil, în care se rostogolește aceeași platitudine cu „dor”-ul românesc intraductibil. Mai avem puțin și cădem de-a dreptul în sentimentul paraguayan al ființei. E o neghiobie să pretinzi că există cuvinte care nu se pot traduce. Fiecare limbă are mijloace proprii pentru a exprima ideea de „dor”. Neamțul are Sehnsucht, englezul are longing, rusul are Ностальгия lui Tarkovski.

Bun, și ce căutau gulerele acelea elizabetane la gâtul coriștilor români care au deschis ceremonia? Putem pretinde că acel element din vestimentația „madrigalilor” este legat de evoluția culturală a Țărilor Române?

Una peste alta, cred că singurul element cultural cu adevărat european de la Ateneu a fost mini-concertul dirijat de Ion Marin.