În interviul pe care l-a acordat postului de televiziune a7tv, prof. Ion Socoteanu insistă pe „intenția de a reproduce cât mai exact” sensul originalului biblic (25:11).

Întrebat cât a durat munca de traducere, invitatul răspunde: „Mai mult de 25 de ani” (25:31). A început în 1990. Pe atunci era conștient că munca aceasta putea să rămână „un simplu manuscris, ceva de birou”, dar a intensificat ritmul de lucru, atunci când s-a ivit posibilitatea tipăririi textului.

Cornel Dărvășan face observația că oamenii așteptau o traducere nouă a Bibliei și îl întreabă pe invitat dacă a colaborat cu instituții precum Societatea Biblică Interconfesională sau dacă a mers „pe linie proprie”.

Fără să clipească, traducătorul nostru declară că „am mers în general pe linie proprie”, iar apoi precizează: „Am studiat toate variantele de text care există, întâi în limbile de circulație (!) și, bineînțeles, ce apăruse sau apărea în limba română. Întotdeauna o traducere presupune să te racordezi la ceea ce există” (min. 26).

În acest punct, prof. Socoteanu face referire la un topos împământenit în mintea evanghelicului mediu binevoitor: „De altfel, Cornilescu a făcut el însuși o traducere literală. El și-a dat seama de nevoia unei traduceri literale, dar [aceasta] a apărut într-un tiraj foarte mic și nu s-a mai reprodus apoi” (min. 26:50).

Afirmațiile din minutul 26 sunt problematice de la un capăt la altul. Să le luăm pe rând.

(1) Ideea că un traducător lucrează de unul singur toată Biblia, „pe linie proprie”, mai bine de 25 de ani, e complet anacronică. Numai specialiștii de top își pot permite acest lux. Dar trebuie să te cheme Robert Alter, dacă vrei să faci de unul singur traducerea VT din ebraică. În secolul XXI, căruia pesemne vrea să-i aparțină și profesorul Socoteanu, nimeni nu mai face revizuirea „pe linie proprie” a întregii Biblii, căci primejdia de a aluneca de la „linia proprie” și de a cădea „într-o dungă” nu e niciodată departe.

(2) De ce traducătorul care s-a trudit un sfert de veac nu s-a gândit totuși să verifice calitatea eforturilor sale prin colaborarea cu o societate biblică? Ar fi fost de bun simț ca moderatorul să pună această întrebare cât se poate de firească. Presa scrie în ultimele săptămâni despre „medici” care s-au format „pe linie proprie” (vezi cazul impostorului Matteo Politi) și care au ajuns să mutileze oameni. Dacă admitem că un om poate fi desfigurat de un amator plin de bune intenții, dar fără o pregătire adecvată, să nu admitem oare că și un text (în speță, Scriptura) poate fi ciopârțit de cineva care nu are competențe certe pentru a traduce textul respectiv?

(3) Când spune că a studiat variantele de text care există, mai întâi cele în limbile de circulație (probabil engleză, franceză, germană) și apoi cele românești, medicul Socoteanu se deconspiră cu gura lui, fiindcă recunoaște implicit că nu a început cu textul ebraic (VT) sau grec (NT), așa cum ar fi normal în orice proiect care urmărește transpunerea textului sacru într-o limbă modernă.

Or, să-mi fie îngăduit să o spun cât se poate de apăsat: „metoda comparatistă” folosită de invitat este complet neprofesionistă. Te chemi traducător cu acte în regulă atunci când, zăvorât în chilie cu Biblia ebraică / NT grec și cu instrumentele de lucru (lexicoane, gramatici, comentarii), întorci textul-sursă pe toate părțile, până când îi pătrunzi toate tainele și toate ascunzișurile. Îl mesteci și-l rumegi până îți pătrunde în măduva oaselor, în fiecare celulă și în fiecare mitocondrie din corp. Abia apoi îl poți transpune într-o formă adecvată pentru categoria de cititori pe care o țintești.

(4) Afirmația că Dumitru Cornilescu a dorit să facă o traducere literală fiindcă și-ar fi dat seama de necesitatea ei este un fals grosolan! Am scris în numeroase rânduri despre acest subiect. Dacă faceți o căutare cu secvența „Cornilescu 1931” în fereastra de „Caută” a blogului, veți găsi diverse postări care tranșează această legendă urbană.

Cornilescu s-a oferit să revizuiască o Biblie a Societății Biblice Britanice (ediția 1911) și așa a ieșit Biblia 1931. Cornilescu nu a intenționat nicio clipă să-i ofere prof. Socoteanu justificarea ideologică pentru un experiment traductologic întins pe un sfert de veac.

Din corespondența păstrată în arhiva SBB de la Cambridge știm următoarele: Dumitru Cornilescu a aflat că SBB urma să tipărească un text vechi, pentru acei evanghelici care se încăpățânau să rămână fideli unei versiuni anterioare, și a cerut permisiunea de a face o actualizare a textului.

Contrar celor afirmate de prof. Socoteanu, Biblia Cornilescu 1931 nu a avut menirea de a satisface presupusa nevoie a lui Cornilescu de a avea o „traducere literală”. Traducătorul era foarte mulțumit de propria sa versiune și foarte nemulțumit că ea nu fusese acceptată de toți cititorii. Faptul că Biblia 1931 nu a mai fost tipărită se explică tocmai prin numărul redus de cititori care își mai doreau un asemenea text în anii ’30. Dacă Dumitru Cornilescu ar fi simțit realmente nevoia ca românii să aibă o versiune literală, și-ar fi folosit influența pentru a convinge SBB să mențină în circulație acest text.

Cine e interesat de istoria activității de traductor a lui Cornilescu poate răsfoi volumul de scrisori publicat la Editura Logos.

(Va urma)