Update: Meditând „în background” la subiectul acestei postări, mi-am adus aminte de alte pasaje care m-au intrigat profund în trecut: Deuteronom 7:7 („Nu doar pentru că întreceți la număr…”) și Galateni 1:7 („Nu doar că este o altă Evanghelie…”). Pe ambele le-aș fi socotit, la prima vedere, greșeli de traducere. Când însă iei la puricat versiunile biblice mai vechi, descoperi cu surprindere că acel „doar” trebuie să fi fost, pentru Cornilescu, echivalentul lui „doară” (vezi ediția Biblia 1874).
Așadar, în Deut. 7:7 sensul avut în vedere de Cornilescu era: „Nu doară pentru că întreceți la număr…”. Noi, în limbaj modern, am zice „Nu pentru că ați întrece la număr…”.
În toate cele trei pasaje (Deuteronom, Galateni, 2 Corinteni), acel „doar” din versiunea Cornilescu clasică ar trebui eliminat, fiindcă el îl va duce în eroare pe cititorul care nu are informațiile de context.
***
Deși lucrez de mai bine de patru ani cu un text „cornilescian” nou (la EDCR mă refer), recitesc uneori din versiunea Cornilescu „clasică”.
Astăzi, în timp ce parcurgeam 2 Corinteni, mi-a atras atenția versetul din finalul capitolului 1 al acestei epistole:
„Nu doar că am avea stăpânire peste credința voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci stați tari în credință.”
Chiar și fără să faci exegeză aprofundată la acest pasaj, versetul sună ciudat. În versiunea curentă, Pavel dă impresia că spune „avem stăpânire peste credința voastră, la care trebuie adăugat faptul că vrem să lucram etc.”. Știind însă că în primul capitol Pavel vrea să lege rănile sufletești ale destinatarilor (nu să toarne sare!), mi-am zis să arunc o privire în NT Cornilescu 1920. Nu-mi venea la socoteală, vezi bine, ca traducătorul să fi făcut o asemenea gafă.
În textul din ediția princeps văd că e tradus bine: „Nu doară că am avea stăpânire peste credința voastră”. Folosirea lui „doară” în prima versiune dă textului o altă coloratură. Între „doar” și „doară” e o diferență capitală. Noi folosim astăzi secvența „nu doar că” pentru a institui o premisă pe care o socotim validă și care e urmată de alte afirmații.
Potrivit acestei înțelegeri, Pavel afirmă că „are stăpânire” peste credința corintenilor. Or, premisa aceasta este greșită. Apostolul spune taman pe dos! Că nu face pe șeful în relația cu membrii bisericii din Corint.
Și acum, întrebarea care mă frământă: Cum s-a ajuns de la „nu doară că” la „nu doar că”?
Să fie aici mâna lui Cornilescu? Sau poate a celor care au tipărit textul? Ediția din 1924 a fost tipărită în Germania. Știm că unele erori s-a strecurat (rânduri tipărite greșit) care au fost corectate în edițiile ulterioare.
În orice caz, pentru ca această eroare să fie corectată, voi propune Societății Biblice Britanice / Societății Biblice Interconfesionale eliminarea lui „doar”, fiindcă termenul, judecat după exigențele moderne, nu are ce căuta acolo.
Sensul corect al textului este următorul:
„Nu că am avea stăpânire peste credința voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci stați tari în credință.”
Vaisamar 
23 martie 2019 at 7:18 pm
Veți corecta și în EDCR?
23 martie 2019 at 7:31 pm
EDCR, ultimele două versete: „23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor față de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruț. 24 Nu spun că am avea stăpânire peste credința voastră; din contră, lucrăm și noi la bucuria voastră, fiindcă stați tari în credință.
23 martie 2019 at 9:12 pm
Foarte interesantă situaţia aceasta. Am zis şi eu la fel ca tine până am dat de-un capăt de aţă şi m-am luminat, aşa că împărtăşesc cu tine raza de lumină 😀 De fapt e acelaşi „doar” (cu forma veche „doară”), care are mai multe sensuri. Sensul care ne interesează („desigur”) e azi mai restrâns şi cu o topică strictă: Pasajul ar suna aşa: „Că doar nu avem stăpânire peste credinţa voastră…”
Iată sensurile (după DLRC, de pe dexonline):
1. „numai” („Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare”);
2. „desigur”, „cum se ştie” („Vedea că i-au fost luat banii prin înșelăciune și tîlhărie, iar nu doar că știau juca mai bine”, Negruzzi);
3. „probabil” („Unde se pomeneau școli ca a lui Baloș în Moldova? Doar la Iași să fi fost așa ceva!”, Creangă);
4. „în speranţa că” („Tot aștepta, doar o veni/ Flăcăul mai curînd” Coşbuc);
5. „oare” (în prop. interogative, în Ardeal).
Sensul pe care-l găsim în 2 Cor. 1:24 este al doilea din listă: „desigur, cum se ştie”. Dicţionarul Scriban ilustrează bine uzul cu acest sens, cu topică variabilă, care azi ne poate duce în eroare: „Mă duc, că doară nu mă tem!”, „Nu că doară m’aș teme, ci fiind-că nu vreaŭ!”. Mi se pare că utilizarea lui „doar” cu acest sens impune azi o topică rigidă, de aceea chiar exemplul din Negruzzi mi se pare ambiguu: a fost înşelat la joc, „că doar nu ştiau juca mai bine” (am zice noi azi).
„Doară” este introdus de Samuil Micu şi a ajuns până în Biblia din 1914. Ar putea ca la Cornilescu să vină de acolo? În ediţiile Bibliei sinodale s-a întâmplat exact la fel: dacă în Bibl. 1936 găsim altceva („nu că adică avem stăpânire…”), în Bibl. 1968 apare „doar”, rămas până azi în ediţiile sinodale. Este eliminat totuşi de mitr. Bartolomeu Anania: „Nu că am fi noi stăpâni pe credința voastră”.
23 martie 2019 at 9:31 pm
A republicat asta pe RoEvanghelica.
24 martie 2019 at 6:02 pm
Am scris un comentariu mai mare ieri, dar mi se pare că n-am apăsat unde trebuia şi s-a pierdut.
„Doară” şi „doar” înseamnă acelaşi lucru, al doilea fiind o formă mai recentă a primului. Sensul cu care apare aici este „desigur”, „după cum se ştie” (v. sensul 2 în DLRLC, pe dexonline). Ce ne încurcă pe noi, vorbitorii de azi, e topica. În limba veche topica era flexibilă, cum reiese din exemplele date de Scriban: „Mă duc, că doară nu mă tem!” şi „Nu că doară m’aș teme, ci fiindcă nu vreaŭ!”. Azi este rigidă; eu nu ştiu să se mai folosească altfel decât „că doar nu…”.
Deci pasajul nu e greşit, ci e doar confuz pentru cititorul de azi. Dacă schimbăm topica devine clar: „Că doar nu am avea stăpânire peste credinţa voastră…”. În dicţionar, sensul 2 este ilustrat printr-un pasaj din Negruzzi: „Vedea că i-au fost luat banii prin înșelăciune și tîlhărie, iar nu doar că știau juca mai bine”. Azi ar trebui să-l citim aşa: „că doar nu ştiau juca mai bine”.
La fel ca în Cornilescu s-a petrecut şi în Biblia sinodală: „doară” este introdus de Samuil Micu şi apare până în Bibl. 1914 (nu cumva aceasta e şi sursa lui „doară” din Cornilescu?). În Bibl. 1936 se dă altă variantă („nu că adică avem stăpânire peste credinţa voastră…”), dar în Bibl. 1968 apare „doar” şi aşa a rămas până azi. Mitr. Bartolomeu dă şi el o variantă diferită: „Nu că am fi noi stăpâni pe credința voastră; suntem însă împreună-lucrători ai bucuriei voastre…”