img_3669

Acum patru ani, în cursul lunii aprilie, Societatea Biblică Interconfesională din România a început să dea primele semnale că ia în calcul necesitatea unei revizuiri profunde a textului din Biblia Cornilescu.

Fiindcă am fost implicat încă de la început în discuțiile care au dus la apariția EDCR, mi-am verificat astăzi arhiva de emailuri, în încercarea de a stabili cronologia riguroasă a evenimentelor care au premers un proiect care, pentru mine personal, a stat sub semnul declarației ἀνάγκη μοι ἐπίκειται, făcute de Pavel în 1 Corinteni 9.

În data de 20 aprilie am trimis către SBIR un email prin care anunțam că la întâlnirea preliminară (programată pe 23 aprilie) vor fi prezenți atât delegați din partea Bisericii Baptiste, cât și reprezentanți ai Comunității Penticostale București.

Cercetând mai bine în lista documentelor păstrate, am găsit și procesul-verbal al întâlnirii din 23 aprilie, cu numele tuturor participanților. Au fost prezenți atunci și doi reprezentanți ai Bisericii Adventiste. În cadrul acelei întâlniri am fost anunțați că în perioada 25-29 mai urma să vină la București Lénart de Regt, consultant de traduceri din partea United Bible Societies, pentru a ajuta la formarea echipei de revizori și pentru a stabili o strategie de lucru pe perioada proiectului, estimată la 3 ani.

Pe la mijlocul lunii mai se lucra la configurarea echipelor de revizori. Fiindcă în spațiul românesc nu mai fusese lansat un proiect de asemenea anvergură, eu unul nu prea știam de unde să apuc lucrurile. Fiind delegat să fac nominalizări, m-am pus pe scris emailuri și pe dat telefoane la toți bibliștii protestanți pe care îi cunoșteam. Nu știam cum se vor aranja lucrurile, așa că am mers pe varianta maximală. Unii dintre cei contactați inițial au confirmat intenția de a lucra în proiect, dar apoi au renunțat. În final, a rămas echipa a cărei componență o puteți citi în Introducerea NT EDCR.

Tot în luna mai am avut discuții cu membrii viitorului Comitet Pastoral și cu pastorul Moise Ardelean, președintele Cultului Penticostal, care a primit și documentația oficială din partea SBIR. Subliniez aici că traducătorii care au participat la proiect au fost avizați direct de către conducerea fiecărei Biserici (adventistă, baptistă, penticostală). Acest detaliu face ca proiectul EDCR să fie unic în istoria protestantismului românesc.

Îmi mai aduc aminte în mod distinct bătăile de cap pe care mi l-a dat procesul împărțirii echitabile a textului biblic. Ne doream ca echipele să poată lucra pe corpusuri bine delimitate (de ex., o echipă să lucreze Evangheliile Sinoptice, o altă echipă să lucreze corpusul paulin etc.).

În timpul vizitei lui Lénart de Regt am avut seminare de lucru cu echipele, pentru a ne armoniza perspectivele și a pune la punct metodologia. Era perioada în care începeam să ne cunoaștem și să ne dăm seama cam în ce ape stilistice se scaldă fiecare. Slavă Domnului, în cei patru ani care s-au scurs de atunci ne-am armonizat suficient cât să ducem la bun sfârșit revizuirea NT, care va intra mâine la tipar.

După ce vom vedea cu ochii NT, va trebui să tragem adânc aer în piept, să ne suflecăm mânecile din nou și să continuăm revizuirea VT, care este încă „la roșu” în unele secțiuni.

Voi reveni cu o nouă postare când NT va ieși din tipografie (probabil la finalul săptămânii viitoare).

Între timp, postez aici o secțiune din 2 Corinteni care îmi vorbește într-un mod special după acești patru ani de „revizuire prin credință”.

Mai jos, prima pagină din introducerea EDCR.