Un cititor EDCR ne semnalează posibilitatea înțelegerii primei părți din 1 Cor. 6:18 ca slogan care era vehiculat în interiorul bisericii din Corint și pe care Pavel îl citează fără a indica acest lucru (De notat că în alte situații el indică faptul că face referire la poziția adversarilor. De ex., în cap. 15 întreabă “cum zic unii că nu este înviere…”).

Nu sunt convins că avem aici un slogan, cum cred unii exegeți (luați comentariul lui Fitzmyer și găsiți o bibliografie de bază), din mai multe motive.

Înainte de a analiza chestiunea, reiau mai jos textul din EDCR (cu referința biblică din subsol mutată în textul biblic).

6:16 Nu știți că cine se lipește de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci zice Scriptura: “Cei doi vor fi un singur trup”. (Vezi Gen. 2:24).

6:17 Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.

6:18 Fugiți de desfrâu! Orice alt păcat pe care-l face omul este săvârșit în afara trupului, dar cine se desfrânează păcătuiește împotriva propriului său trup.

6:19 Oare nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care Îl aveți de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?

6:20 Ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți-L deci pe Dumnezeu în trupul [și în duhul] vostru, [care sunt ale lui Dumnezeu]!

Mai întâi trebuie observat că în context Pavel pregătește terenul pentru discuție atrăgând atenția că porneia-desfrâul (=relația sexuală cu o prostituată) implică persoana în totalitatea ei. Verbul folosit de Pavel este kollao, „a se lipi”, „a se uni”. Este același verb care stă la baza echivalentului folosit în Geneza 2:24 (proskollao), context în care este descrisă unirea fizică dintre bărbat și femeie.

De altfel, Geneza 2:24 este și contextul din care provine citatul care încheie v. 16: “Vor fi – zice [Scriptura] – cei doi o singură carne”.

Angajarea totală a persoanei ca urmare a relației sexuale constituie punctul de referință pentru înțelegerea declarației (pe care o socotesc a lui Pavel) din v. 18: “Orice păcat pe care-ar fi să-l facă omul este în afara trupului” (traducere liberă).

Constatarea lui Pavel este de bun simț și ea trebuie înțeleasă în felul următor: Nu există niciun păcat care să implice trupul în maniera în care o face imoralitatea sexuală (în context, relația unui bărbat cu o prostituată). Nu există niciun păcat în care omul să se angajeze atât de intens, încât să devină “una” cu “obiectul” păcatului săvârșit.

Se va obiecta că și lăcomia de mâncare, beția, fumatul sau folosirea drogurilor ar putea intra în categoria “păcate care implică trupul”. Comparația este neavenită dintr-un motiv evident: în niciuna din situațiile de mai sus trupul nu se angajează total, pentru a se contopi (în limbaj paulin, pentru a forma “un singur trup”) cu o altă persoană. Pavel „joacă” la el acasă, nu în deplasare, iar terenul de joc este Geneza 2 (relația intre bărbat și femeie).

Se va obiecta pote și faptul că Pavel zice “tot păcatul” sau “orice păcat” este exterior trupului și că în textul grec nu avem adjectivul pronominal “alt”.

Obiecția este neîntemeiată pentru cei care sunt familiarziați cu stilul biblic. În Mat. 12:31 avem o situație similară: “Orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată“. Dacă aplici aici “logica” multor exegeți, ajungi la concluzia că Isus se contrazice. Or, o interpretare de bun simț rezolvă aparenta contradiție prin suplinirea termenului “altă” în context.

Și Pavel face genul acesta de afirmații “totale” care de fapt se dovedesc “parțiale”. Ne zice că nu a botezat pe nimeni în afară de Crisp și Gaiu, iar apoi ne spune că a botezat și casa lui Stephanas. E normal să fie așa. Toți facem astfel de afirmații generalizatoare în cursul vorbirii, iar apoi arătăm că ele trebuie luate cu anumite limite.

De asemenea, nu văd în ce fel i-ar ajuta pe corinteni presupusul slogan. El începe cu “Orice păcat…”. Or, “păcat” e o categorie teologică. Una dintre problemele corintenilor este că ei păcătuiesc uneori fără să știe că ce fac este păcat. Am dubii serioase că membrii bisericii din Corint păcătuiau deplin încredințați că se fac vinovați de păcate. Dacă așa ar fi stat lucrurile, m-aș fi așteptat ca Pavel să tune și să fulgere împotriva acestei mostruozități (cum face în 1 Cor. 5), nu să citeze presupusul slogan ca pe ceva benign (precum “toți avem cunoaștere” și “pântecele este pentru mâncări” etc.).

Unui lozincard care se apără cu declarația: “Orice păcat pe care îl comit nu mă afectează trupește” i se poate răspunde foarte simplu: “Stimabile, orice păcat pe care îl faci te incriminează; e irelevant că e în trup sau în afara trupului.”

Dar cum ar putea un lozincard (desfrânat) să se apere eficient cu presupusul slogan că orice păcat este în afara trupului sau că nu are efecte asupra trupului? Pavel ar fi putut să-l întrebe: “Stimabile, dar când ai venit ultima dată la Cina Domnului, când ai luat masa în separeu cu amicii și v-ați îmbătat, n-a fost un păcat care să implice trupul?”

Din aceste motive, cred că nu de un slogan corintean vorbim, ci de o afirmație paulină care este strâns legată de principiul că porneia angajează trupul într-o manieră specifică (nemaiîntâlnită în cazul altor păcate).

Mai pun la socoteală că imperativul scurt “Fugiți de desfrâu” are nevoie, din punct de vedere retoric și argumentativ, de o justificare, pe care Pavel o dă imediat. Dacă nu admitem că ce urmează este o explicație paulină, îl transformăm pe Pavel într-un studențaș din anul I care leagă idei în mod incoerent. Cei care citiți, „printre lacrimi și suspine”, referate scrise de studenți de anul I știți despre ce vorbesc.

Nu dezvolt aici ideile pauline din versetele următoare. Ele întâresc argumentația, insistând pe ideea că trupul credinciosului (unit cu Hristos) este un templu. În virtutea utilizării sale ca templu, trupul nu poate intra în alte asocieri și uniuni.

Mai jos textul grecesc, pentru cei care vor să-și împrospăteze perspectiva.

1 Corinthians 6:16–20: 16 ἢ οὐκ οἴδατε ὅτι ὁ κολλώμενος τῇ πόρνῃ ἓν σῶμά ἐστιν; Ἔσονται γάρ, φησίν, οἱ δύο εἰς σάρκα μίαν. 17 ὁ δὲ κολλώμενος τῷ κυρίῳ ἓν πνεῦμά ἐστιν. 18 φεύγετε τὴν πορνείαν. πᾶν ἁμάρτημα ὃ ἐὰν ποιήσῃ ἄνθρωπος ἐκτὸς τοῦ σώματός ἐστιν· ὁ δὲ πορνεύων, εἰς τὸ ἴδιον σῶμα ἁμαρτάνει. 19 ἢ οὐκ οἴδατε ὅτι τὸ σῶμα ὑμῶν ναὸς τοῦ ἐν ὑμῖν ἁγίου πνεύματός ἐστιν, οὗ ἔχετε ἀπὸ θεοῦ, καὶ οὐκ ἐστὲ ἑαυτῶν; 20 ἠγοράσθητε γὰρ τιμῆς· δοξάσατε δὴ τὸν θεὸν ἐν τῷ σώματι ὑμῶν.