Revista The Economist nu duduie, pe cât îmi dau eu seama – ca simplu cititor ocazional al ei –, de analize ale fenomenului religios. Am fost, așadar, surprins să descopăr într-un podcast recent (ascultă AICI, de la min. 8.30 la min. 16) o analiză concisă a penticostalismului etiopian.

Etiopia, a cărei populație a atins recent 102 milioane de locuitori, are o tradiție creștină cu rădăcini istorice adânci, însă în istoria recentă a țării penticostalismul a fost persecutat dur de către regimul marxist aflat la putere până în 1995.

Știm din experiența României ce înseamnă venirea la putere a unui regim comunist, prin urmare nu am fost mirat să aflu o surpriză că în timpul regimului comunist (1974-1991) penticostalii au fost ostracizați, bătuți și întemnițați. Un pastor intervievat de Tom Gardner, corespondentul The Economist, spune că după înmormântarea copilașului său, acesta a fost dezgropat și spânzurat de o mulțime furioasă. S-au văzut și pe la noi, pe meleagurile mioritice, gloate fanatice care ies cu ciomege în calea celor care vin să le vestească Evanghelia.

Mai aflu din podcastul menționat mai sus că țara s-a deschis spre libertate religioasă abia în 1995. În prezent, lideri politici proeminenți aparțin mișcării penticostale. De pildă, premierul Abiy Ahmed Ali face parte din biserica Full Gospel Believers Church.

În ultimele decenii, numeroși etiopieni se îndreaptă către noua mișcare, percepută ca fiind mai modernă, prin comparație cu Biserica ortodoxă etiopiană, care nu poate ieși cu ușurință din formele tradiționale de închinare. Există și convertiți din mediul islamic, însă majoritatea celor care se îndreaptă spre bisericile penticostale provin din Biserica Ortodoxă. În treacăt fie spus, un exod similar, dinspre catolicism spre mișcările harismatice, are loc și în America de Sud (mai ales Brazilia).

De remarcat calitatea expunerii din The Economist, prin comparație cu modul superficial, amatorist și ignorant (vezi AICI) în care expediază presa românească un subiect similar.