Fiindcă astăzi am descoperit cu stupoare că mi s-a stricat laptopul (se pare că există niște erori pe hard-disk care fac imposibilă deschiderea lui), m-am gândit să folosesc ultimele două zile de studiu la Cambridge verificând niște ediții ale Bibliei publicate de Societatea Biblică Britanică.

Am cerut așadar din depozit ediția 1909, care arată ca nouă (Vezi foto, exemplarul mare din stânga). Faptul că unele pagini sunt încă lipite de la „bronzul” care era aplicat pe exterior (probabil pentru a face paginile mai rezistente la răsfoit) indică faptul că ediția a ajuns în depozitul SBB imediat după tipărire.

(Pauză de lucru: în timp de desfăceam cu mare evlavie paginile, foșnetul creat a pus-o în priză pe supraveghetoarea de sală, care s-a și apropiat de mine cu un cuțit. Un cuțit pe care intenționa să-l folosească pentru tăierea paginilor. I-am spus că hârtia nu trebuie tăiată, ci desprinsă cu grijă. N-a avut încredere că pot face operațiunea pe cont propriu și a luat exemplarul ca să-l dezlipească ea. Bun așa. Scârțâitul colilor continuă, dar acum are valoare oficială).

VT are 878 de pagini, iar NT (pagina de titlu 1911, Tradus din limba originală greacă de Dr. N. Nitzulescu, profesor la Facultatea de Teologie) are numerotare separată (285 pagini).

Tipărirea s-a făcut la Palas, Societate pe acții, Budapest.

Cuprinsul este straniu, fiindcă are forme precum Ezekiel, sau „Sfânta Evagelie dupre Matei” sau „Epistola către Filippeni”, Colosseni, Tesaloniceni.

Se vorbește despre Epistole generale, iar ultima carte a NT este denumită Apocalipsul sfântului Ioan Teologul.

Fiindcă nu am acces la ediția ieșeană din 1874, nu pot verifica dacă așa sunt date aceste denumiri și în ediția respectivă.

Judecând după așezarea în pagină, modelul e cam același pe care îl avem la Iași. Referințele biblice paralele sunt date la subsol. Cuvintele care completează sensul sunt scrise cu italice.

La Geneza 2:23 văd „aceasta se va numi bărbată (Ișa), că din bărbat (Iș) a fost luată”.

Lexicul este latinizat, căci văd în Gen. 7 expresia „masculul și femina lui”.

Mai văd – oare întâia dată într-o versiune românească? – numele Nebucodonosor. Așadar, nu Nebucadnețar, cum îl știm din Cornilescu.