Deși foarte puțin cunoscută, activitatea SBB în România, în a doua jumătate a sec. XIX, a fost extrem de intensă, având în vedere dificultatea găsirii unor persoane calificate pentru dificila muncă de traducere a Bibliei în română.

Cel mai frapant aspect în legătură cu activitatea SBB este multitudinea edițiilor, de toate mărimile, tipărite într-un interval foarte scurt.

Foto: ediția din stânga este NT 1871. Cea din dreapta este NT 1877.

Un prieten care e pasionat de istoria traducerii Bibliei în română a început să alcătuiască un catalog al acestor tipărituri și sper să-l pot vedea tipărit cât de repede. Pentru o cercetare cât mai detaliată e nevoie, desigur, de resurse importante, dar, cu ajutorul Domnului, vom ajunge să vedem publicată și această listă.

Între edițiile pe care le-am cerut astăzi din depozitul SBB se numără două tipărituri în format mic. Am fost impresionat de calitatea tiparului și de faptul că existau astfel de ediții ultra-portabile în limba română într-o vreme când tiparul trebuie să fi fost mult mai scump decât astăzi.

NT 1877 conține 417 pagini, la care se adaugă Psalmii (105 p.).

Textul este cel ieșean. Avem deci aceeași grafie barbară (că altfel cum s-o numesc), rodul sălbaticelor fantasmagorii etimologiste cărora le-au căzut victimă nu doar transilvănenii care se voiau mai latini decât Traian, ci și moldo-valahii din Regat.

În Psalmi încă avem numele Iehova, care a fost scos abia la începutul sec. XX. Îmi aduc aminte că am văzut în arhivă și corespondență pe marginea acestui subiect.

În Matei văd atât Iosef, cât și Josef.

Saducheii sunt Sadukei, roadele sunt frupte, diavolul este diabolul, iar îngerii nu îi slujeau lui Isus, ci îi serviau.

Galileea neamurilor este Galilea Ginților.

Găsesc însă termeni și expresii (paralitic, sinedriu, a săvârși adulter) pe care îi putem în sfârșit adopta fără să simțim că ne zgârie urechile într-un mod neplăcut.

Unele formulări sunt totuși prea curajoase: “Fericiți veți fi (…) când vă vor înjura”. De expresia “a face ordinele lui Dumnezeu” (=a împlini poruncile lui Dumnezeu) nici nu mai comentez.

În rugăciunea Tatăl nostru “datoriile” și “datornicii” nu au rezistat. Aici influența textului ortodox a fost mai mare asupra comunităților evanghelice.

Textul Psalmilor nu e o fericire, mai ales când citești în Ps. 1 că “tot ce el face prosperează”.