Am luat astăzi Noul Testament de buzunar publicat în 1872. Pe pagina de titlu scrie că e “tradus după textul orginar”. (În paranteză fie spus, ar fi interesant de stabilit care e prima versiune românească ce folosește acest topos pe pagina de titlu).

Locul publicării este IASSY.

Ediția se remarcă prin faptul că are intertitluri.

De ex., la Romani 12: “Despre adorarea lui Dumnezeu rațională, și despre regulele vieței Creștine” (am păstrat forma cuvintelor, dar nu și grafia specifică epocii).

Apropo, pentru secvența dificilă din Rom. 12:1 găsim: “ce este serviciul vostru cel rațional.”

Încă nu mi-e clar în câte etape s-a revizuit textul SBB în ultimele decenii ale sec. XIX.

Ediția bucureșteană (prezentată ieri) are “mumă”, în vreme ce ediția ieșeană are “mamă.”

Curios, văd în ediția ieșeană verbul “a crucifia”, pe când la București au dat forma folosită și astăzi: “a crucifica”.

La Iași se zice: “mult poate rugăciunea cea eficace (!) a dreptului”, pe când Bucureștii zic: “mult poate rugăciunea cea fierbinte a dreptului”. De observat că “rugăciunea fierbinte” a trecut și în Cornilescu.

De fapt, Cornilescu nu a creat un limbaj biblic de la zero, ci a prelucrat, cu mult talent, un limbaj moștenit, pe care l-a făcut să sune mai natural.

În Apocalipsa 18:12 NT 1872 văd “bisson” (adică in subțire), în NT 1877 văd chiar “in subțire”, cum avem, de fapt, și în Cornilescu.

În ambele însă avem, între mărfurile enumerate în Ap. 18:12 “lemn de tei”, secvență care traduce termenul thuinos (a cărui explicație o dau mai jos cu ajutorul unui lexicon vechi).

θύινος (usually θύϊνος, as Rec.), -η, -ον (< θυία, θύα, an African aromatic tree, with ornamentally veined wood of varying colour, = Lat. citrinus), [in Sm.: 3 Ki 10:11 (אַלְמֻגִּים)*;] thyine: ξύλον, Re 18:12 (Diosc.).†

Nu știu de unde au scos revizorii lemn de tei. Trebuie mers pe fir până la ediții mai vechi. Oricum, sună ca “merișoarele turcești” din Cornilescu.