Din istoria traducerii Bibliei



Pe site-ul Societății Biblice Interconfesionale a apărut de curând un comunicat prin care organizația face publice câteva clarificări în legătură cu un interviu prin intermediul căruia dl. Daniel Cuculea lansează numeroase dezinformări cu privire la istoria Bibliei Cornilescu.

Găsiți scrisoarea AICI (în PDF).

Am ascultat și eu interviul respectiv și mă raliez întru totul scrisorii date publicității de SBIR.

Mai jos textul într-un format ușor de citit.

Să sperăm că astfel de luări de poziție vor face tot mai dificilă munca celor care, departe de a prezenta istoria în toate detaliile ei, profită de neștiința credincioșilor simpli pentru a-i intoxica după propriile lor interese.

Din nefericire, posturile de radio și de televiziune creștine pot cădea lesne victime ale unor astfel de intoxicări, fiindcă în mediul evanghelic nu prea există reflexe critice. Numai așa se poate explica faptul că șarlatani precum Ivan Vicovan și Tony Anthony au reușit să câștige adepți și simpatizanți numeroși în mediul neoprotestant.

***

SBIR 168/24.06.2015

Stimate Domnule Cristi Pavel,

Cu mâhnire am luat cunoștință de informațiile eronate și tendențioase prezentate de dl. Daniel Cuculea în interviul pe care vi l-a acordat în data de 20 aprilie, în legătură cu Biblia Cornilescu. În ciuda faptului că istoria Bibliilor Cornilescu a fost deja reconstituită în detaliu prin intermediul unor lucrări scrise judicios și bazate pe documente incontestabile (scrisorile din arhiva Societății Biblice Britanice), de la microfonul emisiunii dvs. încă sunt vehiculate informații care denaturează această istorie bogată și care trec sub tăcere caracterul ilegitim al proiectului de revizuire întreprins de dl. Daniel Cuculea.

După cum știți foarte bine, o lucrare ce nu mai lasă niciun dubiu în ce privește relația strânsă dintre Dumitru Cornilescu și Societatea Biblică Britanică a fost publicată în toamna anului trecut: „Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi”, lucrare îngrijită de Emanuel Conțac și apărută la Editura Logos.

Dl. Cuculea susține că la baza comunităților evanghelice din România se află versiunea Cornilescu 1921. Această aserțiune îi dezinformează în mod abil pe ascultători, fiindcă mulți dintre ei nu știu că NT din Biblia 1921 a fost revizuit substanțial la cererea SBB, astfel că între ediția 1921 și ediția 1924 există diferențe considerabile. Așadar, anul 1924 marchează două schimbări majore: (1) asumarea oficială de către SBB a versiunii Cornilescu (anterior ea fusese doar difuzată); (2) decizia lui Cornilescu de a elimina o mare parte a parafrazărilor care formează marca identitară a Bibliei 1921.

Dacă între ediția 1921 și ediția 1924 schimbările sunt evidente și numeroase, între ediția 1924 și cele care au urmat (până în 1928) schimbările sunt nesemnificative și nu pot fi sesizate decât printr-o comparație minuțioasă. Prin urmare, ediția 1924 poate fi considerată „cap de serie”, ea marcând, de altfel, începutul unei schimbări majore în filozofia de traducere a lui Dumitru Cornilescu.

În mod complet fals, dl Cuculea afirmă (min. 3) că acum 80 de ani s-a discutat problema revizuirii Bibliei 1921. Întrucât nu știm ca dl. Cuculea să fi făcut el însuși cercetări în arhiva SBB, putem presupune că se bazează pe corespondența editată de dl. Emanuel Conțac, a cărui muncă o trece (deloc creștinește) sub tăcere. Din nefericire, informațiile din volumul publicat sunt deformate. Știm cu certitudine că revizuirea (propusă de corespondenții și angajații Societății Biblice Britanice) avea în vedere ediția 1924 sau edițiile ulterioare, nu ediția 1921, cum afirmă dl. Cuculea. De altfel, ediția 1921 devenise caducă prin însuşi procesul de revizuire făcut de traducător!

La minutul 3.30, dl. Cuculea vorbește despre ediția 1931 ca și când ea ar fi o traducere complet nouă făcută de Cornilescu. Or, cercetări solide (teza de doctorat a dlui Conțac și volumul de corespondență publicat recent) dovedesc că ediția 1931 are la bază Biblia 1911 publicată de SBB! La sfârșitul anilor 1920, Cornilescu însuși s-a oferit să corecteze ediția 1911, care încă mai avea cititori fideli în rândul credincioșilor neoprotestanți (adventiști și baptiști) din România.

La minutul 3.49, dl. Cuculea afirmă că „Ediția 1921 a rămas în uz până astăzi”. Vorbitorul se simte totuși obligat să recunoască, în interiorul aceleiași fraze, că a rămas „sub forma ediției 1924 sau 1928”. Corect ar fi să se spună că ediția 1921 a fost înlocuită de ediția 1924, care a rămas în uz până astăzi, cu ajustări ortografice și de punctuație.

Interviul dat de dl. Cuculea nu se remarcă doar prin dezinformări crase, ci și prin omisiuni asurzitoare. Cum este posibil ca în cele aproape 30 de minute să nu fie pomenite absolut deloc numele și contribuția Societății Biblice Britanice, ai cărei reprezentanți au făcut eforturi imense pentru a multiplica și difuza versiunea 1924 și edițiile succesive, inclusiv prin audiențe la miniștrii interbelici (G.G. Mironescu, N. Titulescu) ori la regele Carol al II-lea, atunci când ierarhia ortodoxă a făcut presiuni pentru interzicerea difuzării Bibliei Cornilescu la sate?

La min. 5, dl. Cuculea dă de înțeles că Iulian Cornilescu, fratele traducătorului, a dăruit Societății Biblice Evanghelice drepturile pentru Biblia Cornilescu! Afirmația nu doar că nu se fundamentează pe vreo dovadă, dar este și contrazisă de documentele din arhiva SBB, potrivit cărora traducătorul, Dumitru Cornilescu, și-a exprimat fără echivoc dorința ca textul său să fie publicat exclusiv de către SBB (E. Conțac, Cornilescu, p. 258, scrisoarea nr. 270). Atât în anii interbelici, cât și în perioada comunistă, când o organizație dorea să retipărească versiunea Cornilescu, cerea permisiunea conducerii SBB, organizația care preluase sub sigla proprie textul cornilescian. Această siglă echivala, din punct de vedere juridic, cu o afirmare a copyrightului.

În cursul aceluiași minut dl. Cuculea lansează o altă informație falsă, anume că „în sens juridic vorbim de o continuare a activității vechii Societăți Evanghelice a lui Cornilescu din 1920”. Realitatea este alta: între SER înființată de Cornilescu și Ralu Callimachi la 1920, pe de o parte, și SER înființată de dl. Cuculea, pe de altă parte, nu există continuitate juridică, deoarece toate organizațiile de acest fel și-au încetat activitatea în perioada comunistă. Dl. Cuculea se face vinovat de fals, fiindcă încearcă să-și prezinte organizația drept ceea ce ea nu este și nu poate fi. În plus, știm că D. Cornilescu, la plecarea din țară, a colaborat, în ce privește tipărirea Bibliei, exclusiv cu SBB, prin urmare SER, în eventualitatea că ar fi avut continuitate istorică, nu ar fi putut revendica dreptul de a tipări și difuza versiunea D. Cornilescu.

Dat fiind că dl. Cuculea reușește performanța de a strecura falsuri și dezinformări în aproape fiecare minut al discursului său, consider că ar fi contraproductiv să analizez în detaliu tot interviul difuzat de RVE și postat pe site-ul http://societateabiblicaromana.ro.

Mai adaug totuși că revizuirea Bibliei Cornilescu nu se poate întreprinde pe baza unui simplu „deziderat”, cum dezinvolt vorbește dl. Cuculea. Pentru realizarea unui proiect de această magnitudine este nevoie de o legitimitate pe care dl. Cuculea și organizația condusă de el nu o dețin.

Documentele din arhiva SBB conțin referiri la o revizuire care a fost propusă și susținută de către J.H. Adeney și J.W. Wiles, corespondenți ai SBB la București, respectiv Belgrad. Buni cunoscători ai limbii române și ai limbilor biblice, acești doi apropiați ai lui Cornilescu au sugerat biroului de la Londra să-l angajeze pe D. Cornilescu să facă o revizuire atentă, pornind de la textul ebraic (VT), respectiv grec (NT). Informații despre acest proiect, rămas la stadiul de propunere, se găsesc în volumul Cornilescu, p. 405. Prin urmare, singura organizație care are căderea de a iniția un proiect de revizuire este cea căreia D. Cornilescu i-a încredințat textul său, organizația care a apărat versiunea lui și care a pus-o la dispoziția credincioșilor români cu multe decenii înainte de nașterea dlui Cuculea și a organizației sale.

De altfel, la jumătatea acestei luni, SBB a demarat un amplu proiect de revizuire a Bibliei Cornilescu, în acord cu viziunea propusă în anii ‘20, proiect care beneficiază de expertiza unui grup de zece specialiști din spectrul neprotestant (adventiști, baptiști, penticostali), în majoritate cadre didactice provenind din institutele teologice ale principalelor confesiuni neoprotestante. Acest demers a fost întreprins prin SBIR, în bună înțelegere cu denominațiunile evanghelice care folosesc Biblia Cornilescu.

Să mai observăm, în încheiere, încă un aspect, care nu ține de istoria versiunilor Cornilescu, ci de profilul moral și spiritual al invitatului pe care l-ați avut în emisiune: dl. Cuculea nu s-a jenat să dea în judecată o organizație care a lucrat în „zăduful zilei”, apărând versiunea Cornilescu într-o vreme când nicio altă organizație nu și-a asumat această misiune dificilă. Biblia pe care dl. Cuculea o laudă cu atâta efuziune nu-l învață că este inacceptabil pentru un creștin să aducă în fața unui tribunal lumesc alți creștini? Ce fel de etică este cea care îl animă pe dl. Cuculea dacă el, care nedreptățește, dezinformează și fraudează, ajunge să dea în judecată o organizație care are dreptatea de parte ei?

În speranța că postul RVE va face reparațiile cuvenite și luând distanța critică necesară în raport cu dl. Cuculea.

Cu stimă,

Emilia Iorgandopol

Secretar General SBIR


În peisajul evanghelic românesc a apărut de câteva luni o struțocămilă asupra căreia alte activități presante nu mi-au îngăduit să mă opresc: Biblia Cornilescu 1921 în „ediție revizuită autorizată”.

Fiindcă multe și grave sunt dezinformările din această ediție, atât în pagina de titlu, cât și în cuvântul justificativ de la final, voi face în postarea de mai jos toate clarificările pe care le socotesc necesare. Vă previn că tonul postării este foarte apăsat. Îi rog cititorii slabi de înger să nu parcurgă acest text, fiindcă voi fi foarte sever cu inițiatorul proiectului. Dacă, dimpotrivă, socotiți că restaurarea adevărului istoric nu se negociază, vă invit să citiți această punere la punct.

Titlu

(1) Nu vorbim de revizuirea ediției 1921, ci de revizuirea edițiilor 1924-1928. Ediția 1921 a ieșit din uz odată cu apariția versiunii 1924. A pretinde că ne mai putem întoarce la această versiune, când însuși autorul a înlocuit-o cu ceva mai bun, reprezintă o perfidie al cărei singur scop este ocultarea edițiilor publicate de Societatea Biblică Britanică.

(2) Cu atât mai puțin se poate vorbi de o „traducere nouă”. Revizuirea făcută de iluștrii anonimi care au lucrat la această ediție este minimalistă. Prin urmare, care „traducere” și care „nouă”?Dezinformare

(3) Societatea Evanghelică Română nu a tipărit Evangheliile după Ioan și Luca. Acestea au fost tipărite sub egida Societății Biblice Britanice. Vezi mai jos fotografiile cu coperțile celor două cărți.

(4) Edițiile tipărite de SER au beneficiat nu doar de sprijinul prințesei Callimachi, ci și de ajutorul misionarilor străini (Berney, Broadbent, Adeney, Wiles), precum și de hârtie intermediată de Societatea Biblică Britanică. Volumul de scrisori pe care l-am editat anul trecut este suficient pentru a dinamita formularea „exclusiv cu sprijinul moral și material al Prințesei Ralu Callimachi”. În cazul în care dl. Cuculea a avut acces la volumul de corespondență Cornilescu, atunci când a scris această „postfață”, suntem în fața unei dezinfomări de maxim cinism. În cazul în care nu a avut, vorbim de o ignoranță vinovată, dar tratabilă.

(5) Versiunea Cornilescu 1931, nu voi obosi să afirm, nu este o „nouă traducere independentă”, ci o revizuire, dependentă de Biblia 1911. Această Biblia NU a fost revizuită de Nitzulescu în 1911, decât dacă admitem capacitatea oamenilor de a lucra și în viața de după moarte, Nitzulescu fiind „oale și ulcele” încă din 1904! De ce oare avocații nu se țin de treburi avocățești, ca să-i lase pe istorici să se ocupe de chestiunile istorice?

02

(6) Paragraful de mai sus poate intra lejer la categoria „science-fiction”, „fantasy” sau „umor absurd”. În virtutea cărui act a ajuns Biblia Cornilescu în domeniul public? Și cum a ajuns Iulian Cornilescu să aibă copyrightul pentru „forma grafică, mărimea și tipul literelor etc.”?

Nu este un machiarverlâc grosier să preiei „forma grafică” a ediției britanice din 1924, păstrată neschimbată în toate edițiile, până astăzi, și să pretinzi în același timp că ție ți-a lăsat Iulian Cornilescu moștenire „forma grafică” a Bibliei? Iulian Cornilescu nu putea lăsa moștenire ceea ce nu deținea!

03

(7) Tocmai acum, când avem în sfârșit corespondența lui Cornilescu publicată, să spui că „în ultimii ani se duce o campanie de minimalizare a lucrării lui Cornilescu” este o ultragiere a bunului simț!

Ne putem întreba totuși: care sunt aceste persoane sau organizații „în beneficiul” cărora se „duce campania”?

La fel de bine ne putem întreba: în beneficiul cărei organizații a târât dl. Cuculea Biblia Cornilescu în tribunal, făcând de rușine spațiul evanghelic căruia (declarativ, cel puțin) îi aparține?

Cum poți vorbi de un format editorial stabilit de Dumitru Cornilescu în ediția 1922, când știi că D. Cornilescu a lucrat îndeaproape cu Robert Kilgour pentru a stabili formatul ediției 1924, cea care anulează toate tipăriturile anterioare și care pune o piatră de hotar decisivă în activitatea de traducător a lui Cornilescu?

Faptul că versiunea 1924 și celelalte nu au purtat numele „Dumitru Cornilescu” își are explicația în paginile volumului de scrisori apărut în 2014. A fost vorba de o decizie strategică, acceptată fără preget de traducător. A pretinde că versiunea 1924 este o „revizuire neautorizată” fiindcă „nu a purtat niciodată numele lui Dumitru Cornilescu” jignește inteligența specialistului și insultă grav memoria traducătorului.

Domnul Cuculea, pretinzând că onorează memoria traducătorului, nu se sfiește să calce pe cadavrul lui. Îi critică pe cei „care provoacă confuzie în rândul cititorilor”, dar face taman acest lucru, cu asupră de măsură, prin ediția recent publicată.

04Acest ultim paragraf este magistral. Când un autor simte nevoia să se învăluiască în cuvinte mari, s-ar putea să fie ceva putred în tot demersul. Precum se știe, patriotismul (marca Victor Ponta) este refugiul predilect al canaliilor. Și Papa Urban al II-lea, în celebrul său appel à la croisade, se înfășura în „voia suverană a lui Dumnezeu” (Deus vult, avea să clameze auditoriul inflamat de discursul pontifului).

Să nu vorbim de „reparații morale” când trecem sub tăcere eforturile făcute de Societatea Biblică Britanică pentru publicarea versiunii Cornilescu. Ce „reparație morală” reprezintă preluarea unui text la care nu ai contribuit cu nimic? Ce normalitate emană gestul de a târî în tribunal o organizație care ți-a dat Scriptura, în diverse traduceri, încă din 1817, anul tipăririi unui NT destinat românilor din Basarabia? Ce „autoritate spirituală” poate pretinde cineva care încalcă în mod flagrant imperativele apostolului Pavel cu privire la litigiile apărute între credincioși?

05

Pe ultima pagină scrie că „drepturile acestei ediții au fost cedate (de către cine?) Editurii Societatea Biblică Română”.

Dacă dl. Cuculea tot a înființat o organizație numită Societatea Evanghelică Română, de ce nu a tipărit această Biblie prin intermediul ei? Ce nevoie mai era să apară acum o Societate Biblică Română? Scopul nu poate fi decât sporirea confuziei. În biologie procedeul poartă un nume: mimetism. Dacă vrei să folosești avantajul real al unui „concurent”, îi împrumuți „aspectul”. Șarpele-coral (una dintre cele mai veninoase târâtoare) are o „sosie” neveninoasă care i-a „împrumutat” coloratura și care astfel reușește să-i descurajeze în mod eficient pe potențialii prădători. Procedeul se întâlnește la tot soiul de specii, din toate regnurile. Se întâlnește, iată, și la exemplare din regnul uman.

Cu toată retorica sforăitoare a postfeței, trebuie să vedem ediția aceasta drept ceea ce este: o uzurpare a dreptului Societății Biblice Britanice de a tipări și difuza Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu. Corespondența păstrată în arhiva SBB îl arată pe Cornilescu dispus să-și modifice textul în conformitate cu cerințele acestei organizații. A ignora și a minimaliza acest aspect înseamnă rea-credință, manipulare, machiavelism.


În copilărie, la școala duminicală fiind, am auzit că există „savanți care strică Biblia”, adică niște indivizi puși pe rele, oameni care, prin intermediul noilor traduceri apărute, subminează mesajul Scripturii.

O asemenea manevră ar fi insinuarea că „Marea Roșie” prin care au trecut evreii era de fapt o „Mare de Trestii”.

Când m-am făcut om mare am lepădat cele copilărești și am ajuns să citesc Scripturile veterotestamentare și în limba ebraică. Or, ceea ce numim noi „Marea Roșie” în Cornilescu este, în ebraică, yam-suf, adică „Marea de Trestii” sau „Marea Trestiilor”.

Bun, și atunci de ce zicem „Marea Roșie”?

Fiindcă așa spune „Septuaginta”: θάλασσα ἐρυθρά.

Mă îndoiesc că există vreo versiune în limba română care să spună „Marea Trestiilor” sau „Marea de Trestii”. Și totuși, dacă, în calitate de protestanți, suntem consecvenți cu principiul veritas hebraica, așa ar trebui să traducem.

Acestea fiind spuse, supun chestiunea atenției dvs. Vă invit să votați ce ați prefera. Știu deja rezultatul sondajului, dar mă simt dator să încerc Marea (Roșie!) cu degetul. :)


Trei cărți-document vor fi lansate la ITP în data de 24 martie 2015.

Intrarea liberă!

afis-lansare-carti-web


Domnul „Ionică T”, care de-o vreme îmi ia cu asalt blogul și îmi trimite diverse linkuri la unele postări (vezi AICI), a reușit în cele din urmă să mă determine să scriu textul de mai jos. Îmi veți ierta tonul extrem de aspru. Dacă am ajuns să torn vitriol în această postare, este fiindcă doresc să atrag atenția asupra gravității erorilor teologice care rezultă din studiul incompetent al Sfintelor Scripturi.

Mărturisesc de la bun început că sunt stupefiat de încrederea pe care o afișează proprietarul blogului „Biblia antică”. Domnia sa purcede cu elan stahanovist pe tărâmul criticii de text, fără cunoștințe de greacă și de ebraică și fără să aibă noțiuni elementare privind transmiterea textului sacru prin cele două mari ramuri ale sale: (1) Septuaginta și (2) Textul Masoretic.

Profund tulburat de prezența în cap. 1 al Epistolei către Evrei a unor fragmente din Septuaginta („Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”, 1:6), autorul nostru consideră că textul epistolei a fost alterat de „o mână străină, cu o morală foarte dubioasă […], mână care a intervenit în timp ce copia textul și și-a spus părerea lui în text, ca și cum ar fi părerea apostolului.” Altfel spus, „acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a băgat peste el, adăugând ceva la ce a scris el”.

Trec peste chestiunea paternității Epistolei către Evrei. Origen, un fin judecător al stilului epistolei, a recunoscut că stilul acestei omilii nu este paulin. Dacă și autorul nostru ar fi putut citi textul epistolei Evrei în original, ar fi ajuns la concluzia că, într-adevăr, versetul cu pricina, asemenea întregii epistolei, nu a ieșit de sub condeiul apostolului Pavel. Nu intru în detalii. Găsiți dezbateri asupra acestei chestiuni în orice comentariu exegetic la Epistola către Evrei.

Să vedem câteva fragmente din „demonstrația” făcută de dl. Ionică T. Din respect pentru limba română am introdus în postare diacriticele. Observațiile mele urmează după fragmentele citate.

Epistola către Evrei capitolul 1 conține niște elemente ce trebuie discutate cu atenție, sa fim exegeți textuali imparțiali:

Elementul 1. Texte neautentice

Sesizez o frază din Septuaginta – la versetul 6 (Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine) – care în textul antic evreiesc nu există. Și nu există nici în anumite versiuni ale Septuagintei. Nu veți găsi această frază în Vechiul Testament redat de Cornilescu, oricât ați căuta-o. Cum decidem? Cum interpretam lipsa?

Încep cu afirmația că acest text nu există „nici în anumite versiuni ale Septuagintei” și întreb: cum adică „versiuni ale Septuagintei”? Septuaginta este ea însăși o versiune a unui text ebraic. Ea se păstrează în mai multe manuscrise grecești. La care dintre ele face referire domnul Ionică T.? A verificat aparatul critic al ediție de la Göttingen și a văzut că acest verset lipsește din unele manuscrise? În lipsa unor probe, afirmația este nefondată, o probă de amatorism cras.

Contrar celor afirmate de autor, cuvintele care lipsesc din Textul Masoretic (Deut. 32:42) există în textul ebraic antic descoperit la Qumran; mai precis, în manuscrisul 4QDeutq II 5 ii. Postez mai jos imaginea cu textul ebraic, luat din ediția electronică a textelor biblice de la Qumran.

4QDeutTextul subliniat cu roșu spune clar: „Să i se plece lui toți elohim”. Putem înțelege prin elohim fie (1) „toți zeii”, fie „toți fiii lui Dumnezeu”, cum a tradus Septuaginta: καὶ προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες υἱοὶ θεοῦ.

Singura diferență între LXX și Epistola către Evrei este că în aceasta din urmă înțelege că „fiii lui Dumnezeu” din Septuaginta ar fi îngerii (προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες ἄγγελοι θεοῦ), ceea ce nu e contrar spiritului biblic veterotestamentar.

Necunoscând aceste date, autorul cade în speculații precum cele de mai jos:

Avem doar două posibilități de interpretare:

Posibilitatea A. Fie acceptăm ideea că textul antic evreiesc a fost „măsluit, corectat” (corectat în sens negativ) și astfel s-a eliminat această frază din text. Făcând astfel se naște întrebarea, dar ce motiv ar fi avut?

Posibilitatea B. Fie acceptăm că în originalul Epistolei către Evrei nu a existat versetul 6, fiind adăugat mai târziu de un copist. Făcând astfel se naște întrebarea dar ce motiv o fi avut?

Dacă entuziastul „critic de text” ar fi avut curiozitatea să consulte o lucrare fundamentală din acest domeniu (Textual Criticism of the Hebrew Bible), scrisă de cel mai eminent savant al domeniului (Emanuel Tov), ar fi putut citi explicații competente la paginile 249-250 taman pe acest subiect. Autorul pune pe o coloană textul ebraic din TM, apoi textul ebraic care va fi stat la baza Septuagintei și apoi textul din ms. 4QDeutq.

tov

Concluzia lui Tov este că fragmentul care lipsește din Textul Masoretic „a fost șters într-un act de cenzură teologică atunci când secvența ‘fiii lui Dumnezeu’ a fost considerată o descriere politeistă nedorită a tărâmului divin. Schimbările tendențioase nu sunt niciodată uniforme și, într-adevăr, ‘fiii lui Dumnezeu’ sunt menționați în alte locuri din Textul Masoretic (de ex., Gen. 6:2; Ps. 29:1; cf. 82:1).”

Așadar, toate speculațiile la care se dedă autorul sunt lovite de nulitate. Textul Epistolei către Evrei este fiabil și problema în acest caz este Textul Masoretic, din care a dispărut, din rațiuni teologice, o frântură de text.

Din nefericire, dl. Ionică T. scrie pe blogul domniei sale postări cu duiumul. Aproape toate sunt toxice prin falsele raționamente pe care le propagă. Cititorii care nimeresc pe blogul respectiv se fericesc că au dat peste așa comoară de informații. Numai că în acest caz un orb călăuzește pe alți orbi. Sfârșitul inevitabil este groapa fără fund a raționamentelor și speculațiilor găunoase. Cum se întâmplă adesea, drumul de la nerozie la erezie nu e foarte lung.

În cazul în care domnul Ionică T. e dispus să accepte vreun sfat de la mine, îi recomand să se lase de astfel de exerciții smintitoare pentru sine și pentru cei care citesc blogul lui. Scriptura e limpede în datele ei de bază (mântuirea adusă de Hristos). Dar extrem de complicată în chichițele și detaliile care îl frământă pe domnul Ionică T. În cazul în care nu vrea să-și rateze mântuirea, domnul T. are două posibilități: (1) să rămână la cele smerite și să se dezică de aberațiile pe care le publică; (2) să se înscrie la o școală de teologie, să se pună cu burta pe limbile biblice și să studieze temeinic Scriptura.

P.S. Domnul Ionică T. nu este complet lipsit de modestie când scrie:

Sunt oarecum rușinat, că eu, un nimeni de la țară, cu seralul abandonat în clasa a XIII, fără bac și fără facu tre să vă spun niște lucruri, care sunt de talia (rangul) unor profi dr universitari în teologie. Dar dacă ei se ocupa cu altceva, tre să le spună și astea cineva. Dacă nu, mă tem că pietrele vor vorbi. Așa că haideți să le dăm bătaie înainte.

Ce să mai spui în fața acestei probe monumentale de ingenuitate? Să-i spui autorului că nu l-a chemat Domnul să facă studii de critică textuală? Domnia sa își închipuie că inventează roata, când profesori universitari precum Emmanuel Tov (și alții înaintea lui) au spus deja ce trebuia spus pe acest subiect! Nu, „profii” cu pricina nu se ocupă cu altceva! Spre deosebire de autorul nostru, ei se ocupă cu ce trebuie să se ocupe! În mod foarte competent, după zeci de ani de studiere a manuscriselor, nu cu râvna începătorului! Mai trebuie doar că dl. T. să-și dea bacul, să se înscrie la o „facu” și să afle că există oameni care deja au explicat în mod autorizat lucrurile care îl frământă pe el! Da, este adevărat: cunoașterea îngâmfă. Dar nu e mai puțin adevărat că ignoranța (oricât de bine intenționată) duce în fundul iadului. Să ne păzească Dumnezeu de amândouă!


Am făcut astăzi revizuirea unui alt capitol: 1 Corinteni 1.

Unele versete sunt destul de aglomerate fiindcă așa e în original. De ex., v. 21, în care se repetă termenul „înțelepciune.

Mi se pare greu de găsit cadența optimă pentru secțiunea 27‒29, în care Pavel repetă insistent verbul „a ales”, pus înaintea subiectului.

Precum veți vedea, am păstrat chiasmul din v. 19 și topica originală din v. 31 (citatul din Ier. 9:22).

Cred că orice cititor familiarizat cu textul lui Cornilescu va recunoaște amprenta lui stilistică. Anumite modificări probabil nu vor fi sesizate de la bun început decât de cei care sunt foarte familiarizați cu textul.

***

1Pavel, chemat [să fie] apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, 2către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi [să fie] sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: 3Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

4Îi mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Hristos Isus, 5căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă, 6după cum mărturia lui Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru, 7încât nu duceți lipsă de niciun dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

8El vă va întări până la sfârşit, [ca să fiţi] fără vină în ziua Domnului nostru Isus Hristos. 9Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

10Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă potriviți în ce spuneți și să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi [în chip desăvârşit] într-un cuget și într-un gând. 11Căci mi s-a povestit despre voi, fraţilor, de către ai Cloei, că între voi sunt certuri. 12Vreau să spun că fiecare din voi spune: „Eu sunt al lui Pavel!” ‒ „Și eu, al lui Apolo!” ‒ „Şi eu, al lui Chifa!” ‒ „Şi eu, al lui Hristos!” 13Hristos a fost împărţit? Oare Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi? 14Îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, în afară de Crisp şi Gaiu, 15ca să nu spună cineva că în numele meu aţi fost botezaţi. 16Am mai botezat şi casa lui Stefana; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. 17Căci Hristos nu m-a trimis să botez, ci să vestesc Evanghelia; dar nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva să fie zădărnicită crucea lui Hristos.

18Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. 19Căci este scris:

„Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi,
şi priceperea celor pricepuți o voi zădărnici.”

20Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este certărețul veacului acestuia? N-a arătat Dumnezeu că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie?

21Căci, întrucât, prin înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviință să-i mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii. 22Într-adevăr, iudeii cer minuni, iar grecii caută înţelepciune; 23noi însă propovăduim un Hristos răstignit, care pentru iudei este pricină de poticnire, iar pentru neamuri, nebunie; 24dar pentru cei chemaţi, atât iudei, cât și greci, Hristos ‒ puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.

26Uitaţi-vă la chemarea voastră, fraților, căci [printre voi] nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. 27Dimpotrivă, pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte; pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu, ca să le facă de ruşine pe cele tari, 28și pe cele umile ale lumii şi pe cele dispreţuite le-a ales Dumnezeu, pe cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt; 29ca să nu se laude nimeni înaintea lui Dumnezeu. 30Prin El sunteți și voi în Hristos Isus, care s-a făcut înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare, 31astfel încât, precum stă scris:

„Cine se laudă, în Domnul să se laude!”


Am reușit să merg mai departe cu mostra de revizuire. Vă propun astăzi un segment din Evanghelia după Marcu.

Am căutat să elimin ceea ce nu-și are corespondent în original. Pe de altă parte, am păstrat stilul lui Cornilescu. Aștept observații, comentarii, lăcrămații.

Dacă vă place, de ce vă place?

Dacă nu vă place, de ce nu vă place?

***

1Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

2După cum este scris în prorocul Isaia,

Iată, trimit pe solul Meu înaintea feței Tale;
el Îţi va pregăti calea;
Glas al celui ce strigă în pustie:
Pregătiţi calea Domnului,
netede faceți cărările Lui,

4a venit Ioan botezând în pustie şi propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 5Şi au început să iasă la el tot ţinutul Iudeei şi toţi locuitorii Ierusalimului; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat cu [o haină din] păr de cămilă, era încins peste mijloc cu o cingătoare de piele și se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 7El propovăduia şi spunea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg cureaua încălţămintelor. 8Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

9În zilele acelea a venit Isus din Nazaretul Galileei şi a fost botezat în Iordan de către Ioan. 10Şi îndată, pe când ieşea din apă, [Isus] a văzut cerurile deschizându-se şi Duhul pogorându-Se peste El ca un porumbel. 11Şi un glas s-a auzit din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit; în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

12Îndată Duhul l-a condus pe Isus în pustie. 13Și a stat în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satan. Și era împreună cu fiarele sălbatice și îngerii Îi slujeau.

14După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia lui Dumnezeu și 15spunând: „S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”

16Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileei, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17Isus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” 18Iar ei îndată şi-au lăsat mrejele şi au mers după El. 19După ce a mers puţin mai departe, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau şi ei într-o corabie, dregându-și mrejele, 20și îndată i-a chemat. Și lăsându-l pe tatăl lor, Zebedei, în corabie, cu simbriașii, au mers după El.

21S-au dus la Capernaum. Şi îndată, în ziua Sabatului, când a intrat în sinagogă, a început să dea învățătură. 22Și erau uimiţi de învăţătura Lui, căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.

23Tocmai atunci era în sinagoga lor un om cu un duh necurat, care a început să strige: „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: eşti Sfântul lui Dumnezeu!” 25Isus l-a certat şi i-a spus: „Taci şi ieşi afară din el!” 26Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere şi strigând cu glas mare. 27Toţi au rămas înmărmuriţi, încât se întrebau unii pe alţii, zicând: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă, [însoțită de] putere! Chiar şi duhurilor necurate le poruncește, şi ele i se supun!” 28Şi îndată I s-a dus vestea pretutindeni, în toată Galileea.

Pagina următoare »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,515 alți urmăritori