Din istoria traducerii Bibliei



Sunt ani buni de zile de când îmi bat gura (aproape) degeaba în chestiunea drepturilor de autor pentru Biblia Cornilescu. Încă de când au început să se tulbure apele, cu voia unor români „de bine”, care s-au făcut că au uitat istoria Bibliei Cornilescu, am afirmat clar că drepturile de publicare a acestei versiuni aparțin Societății Biblice Britanice.

Câțiva români întreprinzători, pe care am avut ocazia să-i cunosc personal, au preferat să arunce la coș istoria și să târască în tribunal o organizație respectabilă, care, de la 1817 încoace, a jucat un rol foarte important în tipărirea și difuzarea Bibliei în spațiul românesc.

Procesele împotriva SBB (și implicit împotriva SBIR) au fost inițiate de două entități românești:

  • Societatea Evanghelică Română, reprezentată de dl. avocat Daniel Cuculea
  • Liga Bibliei România, reprezentată de dl. Timotei Mitrofan.

Avem în aceste două acțiuni la tribunal proba ingratitudinii de care este în stare firea valahă. Câtă vreme am avut nevoie de Biblii și nu eram în stare să le tipărim în condiții decente în România, ne-a prins minunat ajutorul din exterior. Când am început să facem ochi, din punct de vedere economic, nu doar că am exoflisit organizația care ne-a ajutat, dar am găsit de bine și să o chemăm în tribunal.

Judecată seculară și-au dorit valahii noștri, judecată au primit.

Ieri, Tribunalul București a pronunțat sentința în dosarul 22104/2013 prin care Liga Bibliei România chema la judecată mai multe organizații.

Pe scurt, ce încerca Liga Bibliei România era „lămurirea” situației în chestiunea copyrightului pentru Biblia Cornilescu. Pe de o parte, SER-ul domnului Cuculea a pretins o vreme că deține drepturile de publicare pentru Biblia Cornilescu. Pe de altă parte, celor de la Liga Bibliei România (și nu doar lor) le-ar fi prins tare bine ca versiunea Cornilescu să fie în domeniul public. De lămurit nu trebuia lămurit nimic, decât pentru cine n-a vrut să priceapă. Documentele din arhiva SBB au fost deja publicate între timp (vezi AICI) și nu lasă nicio umbră de îndoială pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit.

Din ce se poate vedea pe site-ul Tribunalului București (AICI), acțiunea Ligii Bibliei este neîntemeiată. Domnul Timotei Mitrofan a aflat astfel din gura justiției române ceea ce, în cuvinte mai simple, i-am comunicat eu însumi personal cu vreo doi ani în urmă.

LigaBibliei

În continuare puteți citi mai multe informații privind colaborarea dintre Cornilescu și Societatea Biblică Britanică. Mă simt dator să le public fiindcă în ultimii zece ani m-am ocupat de studierea celor trei versiuni care poartă numele lui Cornilescu. Precizez că activitatea mea de cercetare antedatează cu mulți ani disputele privitoare la copyright. Cunoșteam bine documentele din arhiva SBB (aflată la Universitatea din Cambridge) înainte să fiu contactat de către vreuna din părțile implicate în conflict.

Încă din 2009 am parcurs corespondența lui Cornilescu din arhiva SBB și am făcut fotocopii. În 2012 am fotografiat integral dosarele cu documente olografe și pot sprijini cu documente originale orice afirmație din actuala sinteză.

Potrivit Legii dreptului de autor (Legea nr. 8/1996), art. 4, „(1) se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.”

Potrivit acestui articol, deținătorul dreptului de autor pentru prima Biblie Cornilescu (1921) este Dumitru Cornilescu însuși, fiindcă numele său este trecut pe prima pagină a acestei Biblii. În cazul ediției 1924 (tipărită cu mici modificări până în 1928), dreptul de autor revine Societății Biblice Britanice. Citez în continuare din art. 4 al Legii dreptului de autor, cu sublinieri care îmi aparțin: „(2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea.”

Știm foarte bine că Biblia din 1924 a fost publicată fără includerea numelui traducătorului. Corespondența din arhiva SBB confirmă acest lucru. Aceasta înseamnă că SBB este persoana juridică ce a făcut publică traducerea Cornilescu în variantă revizuită. Ea a avut indubitabil consimțământul autorului, după cum rezultă din numeroasele scrisori păstrate în arhiva de la Cambridge.

Mai trebuie să ținem fapt și de următoarele aspecte:

(1) Cornilescu și prințesa Callimachi au făcut de la bun început eforturi în încercarea de a convinge SBB să preia noua traducere. Propunerea tipăririi Bibliei Cornilescu de către SBB a venit dinspre D. Cornilescu și Ralu Callimachi către SBB, nu invers. Avem aici primele indicii care exprimă o anumită intenționalitate. SBB a preluat traducerea după cercetări amănunțite.

(2) D. Cornilescu a avut câteva întâlniri cu reprezentanții SBB de la Londra. A discutat cu secretarul Robert Kilgour și a apărut în câteva rânduri în fața Comitetului (bordului) SBB pentru a explica felul în care a tradus.

(3) Cornilescu a fost dispus să-și revizuiască traducerea în conformitate cu regulile pentru traducători ale SBB. Versiunea inițială (1921) a fost considerată incompatibilă, din anumite puncte de vedere, cu standardele SBB. Lui Cornilescu i s-a cerut să elimine notele de subsol, să reducă intertitlurile (ele dispar complet începând cu Efeseni) și să restrângă formulele mult prea libere (parafrazele), ceea ce traducătorul a și făcut (în limita timpului disponibil).

(4) Cornilescu a fost plătit nu pentru cedarea copyrightului, ci pentru munca de corectură pe care a făcut-o, în perioada când pregătea colile pentru tipar. Cornilescu a cedat pro bono SBB dreptul de tipărire a Bibliei sale.

(5) Cornilescu a acceptat anumite soluții de traducere („neprihănire”) în ciuda faptului că avea altă părere despre felul în care trebuie tradus termenul grec dikaiosyne („dreptate”). Din scrisoarea datată 2 martie 1924 rezultă un fapt important: Cornilescu a știut că nu mai are ultimul cuvânt în materie de traducere. „Cred că din două cuvinte rele trebuie să-l alegem pe cel mai bun, nu pe cel mai rău. Am pus în același timp o notă de subsol – o singură dată – cu explicația și cu termenul propriu-zis. Am înțeles noaptea trecută că [parafraza] va fi scoasă, așa că am decis înaintea dvs. și mă bucur că am fost de acord fără să știu decizia. Oricum, Societatea va avea o anumită responsabilitate pentru această schimbare. Așadar, jalea mea este alinată un pic la gândul că am fost silit să fac schimbarea și slavă Domnului că nu a fost făcută în cel mai rău mod, ci prin folosirea acelui cuvânt care este mai acceptabil decât celălalt.”

În termeni juridici, aceasta înseamnă că el a cedat drepturile sale către SBB, care a avut ultimul cuvânt în materie editorială.

(6) Laboriosul proces de pregătire pentru tipar a textului presupunea aprobarea de către Robert Kilgour a fiecărei tranșe. Cornilescu trimitea zilnic la Londra colile corectate, iar acestea erau trimise mai departe tipografiei (în Germania) de către secretarul responsabil cu traducerile. Acest fapt dovedește în mod suplimentar că D. Cornilescu nu mai dispunea de propriul text.

(7) În arhivă există cel puțin o scrisoare conform căreia în anii ‘30 o organizație misionară a tipărit o porțiune din Biblia lui Cornilescu, fără permisiune. Respectivei organizații i s-a atras atenția că tipărirea s-a realizat fără permisiune.

(8) În anii ‘30 și ‘40, Societatea Biblică Americană nu tipărea Biblii Cornilescu pentru românii din America, ci le importa de la „sora ei mai mare” (Societatea Biblică Britanică). Noțiunea de copyright exista la vremea respectivă și era cunoscută.

(9) SBB nu încheia contracte de cedare de copyright cu traducătorii. Simpla înțelegere verbală, urmată de publicarea textului tradus, ținea locul contractelor așa cum le știm noi. În spațiul anglo-saxon se folosea ceea ce numim gentlemen’s agreement, înțelegere a cărei forță era mult mai mare decât un simplu contract.

(10) În anii ’80, mai exact, în timpul mandatului Hușanu-Talpoș (1984-1988), Biblia Cornilescu s-a tipărit în țară, în tipografia Institutului Biblic Ortodox. Pentru a pregăti această acțiune, reprezentanți ai Cultului Baptist s-au deplasat la Londra și au cerut permisiunea de tipărire și plăcile pentru Biblie. Această deplasare este dovada că românii cunoșteau și respectau noțiunea de copyright.

(11) Copyrightul a fost recunoscut implicit de multe alte entități atât înainte de căderea comunismului, cât și după, fiindcă în arhiva SBB există numeroase documente prin care SBB este rugată să acorde permisiunea tipării Bibliei Cornilescu pentru România.

Mai jos puteți citi și câteva răspunsuri la posibile întrebări conexe problemei copyrightului.

Ce statut are Biblia 1921, prima versiune Cornilescu?

Prin revizuirea ei de către Dumitru Cornilescu, Biblia din 1921 și-a încheiat „perioada de garanție”. Retipărirea ei nu s-ar putea face decât cu scop documentar, în tiraje mici. După întâlnirea cu reprezentanții SBB, Cornilescu scria (în 1924) că a înțeles mai bine cum ar trebui tradusă Biblia și că și-ar fi dorit să aibă de la bun început viziunea traductologică pe care a căpătat-o prin colaborarea cu SBB. Asta înseamnă că Biblia din 1921 rămâne la statutul de „încercare” a lui Cornilescu, ea fiind modificată ulterior de traducător. Dacă am încerca să ne întoarcem la această ediție, am intra în conflict cu însuși traducătorul, care a considerat că versiunea 1924 este o îmbunătățire a celei din 1921.

Ce statut are Societatea Evanghelică Română actuală, condusă de avocatul Daniel Cuculea? Este ea continuatoarea SER-ului din anii ‘20?

Societatea Evanghelică Română din anii ’20 a fost fondată de D. Cornilescu și Ralu Callimachi. Această societatea și-a încheiat existența după moartea celor doi membri. Între SER-ul inițial și SER-ul domnului Daniel Cuculea nu există nicio legătură (alta decât identitatea de nume). Pretenția dlui Cuculea de a reprezenta SER-ul din anii ’20 este nefondată.

De altfel, procesele intentate Societății Biblice Interconfesionale de către dl Daniel Cuculea s-au încheiat în mod previzibil fără ca acesta din urmă să aibă câștig de cauză. Dl. Cuculea nu a putut proba că deține copyrightul pentru versiunea Cornilescu și în consecință și-a retras acțiunea.

Ce statut au Societățile Biblice Unite (UBS)?

UBS reprezintă o federație de societăți biblice naționale. UBS acceptă ca membri doar entități/societăți biblice de pe un teritoriu național. În cazul României, această entitate este SBIR, în care sunt invitate să participe toate confesiunile creștine din România.

Este adevărat că după Revoluție SBB a vrut să încredințeze Bisericii Ortodoxe copyrightul pentru Biblia Cornilescu, urmând ca BOR să oprească procesul tipăririi ei?

Informația este falsă. SBB a încredințat SBIR dreptul folosirii Bibliei Cornilescu, fără costuri. Prezența în SBIR a BOR a creat în unele zone din mediul evanghelic impresia falsă că dreptul de tipărire este acordat BOR. Or, BOR nu se pronunță în privința tipăririi Bibliei Cornilescu. Dimpotrivă, în anumite cercuri ale Bisericii Ortodoxe Române, SBIR este privită cu multă suspiciune, ca organizație protestantă. Simetric, din zona evanghelică există suspiciuni că SBIR este de fapt o organizație dominată de ortodocși. În fapt, deciziile cu privire la Bibliei Cornilescu sunt responsabilitatea directă a confesiunilor neoprotestante reprezentate în SBIR.

Se poate afirma că Biblia Cornilescu a ajuns în domeniul public?

Biblia Cornilescu nu poate fi considerată ca fiind intrată în domeniul public, fiindcă asupra ei grevează drepturi patrimoniale. Potrivit legislației în vigoare (Legea dreptului de autor, art. 25),

„(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.”

Potrivit legislației actuale, traducerea lui D. Cornilescu ar intra în domeniul public abia în 2045. Organismul mandatat de traducător în timpul vieții sale rămâne SBB, al cărei membru de onoare a devenit și Cornilescu, spre sfârșitul vieții sale.


Până nu de mult, când am început să verific atent versiunea Cornilescu prin raportare la textul ebraic (masoretic), aș fi putut băga mână în foc că VT cornilescian este eminamente „masoretic” (filtrat, desigur, în proporții generoase prin textul lui Louis Segond).

Noroc că nu m-a pus nimeni să-mi declar credința cu ajutorul unor gesturi extreme, căci aș fi suferit soarta vechiului erou latin Mucius Scaevola. Căci iată ce adaos septuagintal de toată frumusețea găsim în Biblia Cornilescu la Geneza 20:2.

v 2 Avraam zicea despre Sara, soția sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este soția lui, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, regele Gherarului, a trimis și a luat pe Sara.

IMG_0117

2εἶπεν δὲ Αβρααμ περὶ Σαρρας τῆς γυναικὸς αὐτοῦ ὅτι Ἀδελφή μού ἐστιν· ἐφοβήθη γὰρ εἰπεῖν ὅτι Γυνή μού ἐστιν, μήποτε ἀποκτείνωσιν αὐτὸν οἱ ἄνδρες τῆς πόλεως διʼ αὐτήν. ἀπέστειλεν δὲ Αβιμελεχ βασιλεὺς Γεραρων καὶ ἔλαβεν τὴν Σαρραν.

Evident, niciuna dintre versiunile străine folosite de Cornilescu nu conține acest adaos. Cel puțin nu după știința mea.

Asta înseamnă că originea adaosului se datorează unei versiuni românești folosite de Cornilescu. Probabil Biblia 1914 va fi fost în atelierul lui Cornilescu. Dar cum de Cornilescu a urmat aici textul Septuagintei? Dintr-un interviu pe care i l-a luat Iosif Țon cândva reiese că traducătorul român avea o părere foarte proastă despre Septuaginta.

În orice caz, Cornilescu aici trebuie să fi mers pe ideea „să fim cât mai inclusiviști cu putință”. Politică pe care n-a aplicat-o consecvent.

Pe măsură ce studiem în detaliu versiunea Cornilescu, prin compararea cu textul ebraic, rezultă că metoda lui Cornilescu n-a fost una principială, ci adaptată presiunilor vremii. Se cerea o traducere nouă, pe înțelesul omului de rând, iar Cornilescu a împlinit dezideratul, fără a fi interesat în mod special de un anumit tip de text. Pentru VT a acordat preferință textului ebraic, dar a strecurat (fără să-și dea seama?) și câte un fragment de verset din Biblia greacă.

La revizuire, „intruziunea septuagintală” trebuie coborâtă într-o notă de subsol, fiindcă nu se cade unei lecțiuni grecești să șadă la masă cu textul masoretic.


Pe data de 15 iunie a început procesul de revizuire a Bibliei Cornilescu, programat să dureze trei ani. Acum două zile s-au împlinit șase luni de la demararea oficială a acestui proiect.

Între timp, echipele de revizori au parcurs meticulos porțiunile de text care le-au fost repartizate, astfel că după șase luni avem câteva cărți gata: Exodul, Numeri, Marcu, Ioan și Romani. Cartea Geneza este încă în lucru și va fi gata abia la finalul lunii decembrie.

Ne așteptăm ca în primăvară trei dintre cărțile biblice trecute prin „atelierul de revizuire” să fie gata pentru a fi tipărite într-o ediție pilot.

Procesul de revizuire presupune compararea atentă a textului grecesc / ebraic cu textul lui Cornilescu și așezarea acestuia din urmă pe calapodul originalului. După ce ambii revizori au prelucrat textul românesc, probleme speciale sunt aduse în atenția întregii echipe. După încheierea acestei etape, textul merge la revizorul literar, de unde merge mai departe la Comitetul Pastoral pentru observații suplimentare.

Până în prezent, colaborarea interconfesională a membrilor echipei a mers excelent. După șase luni începem să ne armonizăm și să vorbim aceeași limbă.

Mai jos două capitole din Evanghelia după Ioan, ca să vă faceți o imagine asupra limitelor revizuirii.

3

Isus și Nicodim

1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis: „Rabbí, știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el.” 3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă un om nu se naște din nou, nu poate să vadă Împărăția lui Dumnezeu.” 4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om, bătrân fiind? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?” 5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă nu se naște cineva din apă și Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6 Ce este născut din trup este trup, și ce este născut din Duh este duh. 7 Să nu te miri că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» 8 Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine e născut din Duhul.” 9 Nicodim I-a zis: „Cum este cu putință așa ceva?” 10 Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? 11 Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce cunoaștem și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. 12 Dacă despre lucruri pământești v-am vorbit și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13 Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul Omului.a 14 Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede [să nu piară], ci să aibă în El viață veșnică. 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul [Său] în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu fie date la iveală. 21 Dar cine înfăptuiește adevărul vine la Lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

a3:13 Unele manuscrise târzii adaugă lecțiunea: „care este în cer”.

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

22 După aceea, Isus și ucenicii Săi au venit în ținutul Iudeei; și stătea acolo cu ei și boteza. 23 Ioan boteza și el în Enon, în apropiere de Salim, pentru că acolo erau multe ape; și oamenii veneau și se botezau. 24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță. 25 Între ucenicii lui Ioan și un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire. 26 Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Rabbí, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu iată că botează, și toți se duc la El.” 27 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Omul nu poate primi nimic dacă nu-i este dat din cer. 28 Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. 29 Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură nespus de glasul mirelui; iar această bucurie, care este a mea, este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu, să mă micșorez.

Cel care vine din cer

31 Cel care vine de sus este deasupra tuturor; cel care este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel care vine din cer este deasupra tuturor. 32 El mărturisește ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33 Cine primește mărturia Lui pecetluiește faptul că Dumnezeu este adevărat. 34 Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubește pe Fiul și toate I le-a dat în mână. 36 Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine se împotrivește Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

4

Isus și femeia din Samaria

1 Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2 (deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3 a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria 5 și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8 (Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” (Iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii.) 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu însăți I-ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” 11 „Doamne”, I-a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12 Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu feciorii lui și vitele lui!” 13 Isus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”

16 El i-a spus: „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!” 17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai spus: «N-am bărbat»! 18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești profet! 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21 Isus i-a spus: „Crede-mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24 Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25 „Știu”, I-a zis femeia, „că va veni Mesia (care se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” 26 Isus i-a zis: „Eu Sunt: Cel care-ți vorbește!”

Trezirea din Samaria

27 Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28 Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și-I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” 33 Ucenicii și-au zis atunci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș! 36 Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut!” 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc

(Matei 8:5–13; Luca 7:1–10)

43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să se ducă] în Galileea. 44 Căci El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră și ei la sărbătoare.

46 Isus S-a întors deci în Cana Galileei, unde preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47 Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49 Slujbașul domnesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51 Pe când cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-a lăsat febra.” 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.


Am văzut ieri pe site-ul Tribunalului București că pe data de 22 septembrie s-a decis încheierea litigiului deschis de SER (reprezentată de avocatul Daniel Cuculea) împotriva Societății Biblice Britanice (și a altor entități).

Se încheie astfel un capitol extrem de rușinos pentru istoria spațiului neoprotestant românesc.

Faptul că o organizație care se numește pe sine „evanghelică” ajunge să târască în tribunal organizație cu istoria și prestigiul Societății Biblice Britanice nu poate să ne facă cinste.

Fiindcă studiez de peste un deceniu istoria Bibliei Cornilescu, voi afirma sus și tare un adevăr care se va impune oricărui cititor atent și imparțial al celor peste 550 de scrisori și documente păstrate în arhiva Societății Biblice Britanice: relația strânsă dintre traducătorul român și organizația care i-a adoptat traducerea este de așa natură, încât nicio altă entitate juridică nu poate pretinde dreptul de a tipări Biblia 1924 (sau edițiile ulterioare), necum să mai și acționeze SBB în tribunal, pentru a revendica în mod fraudulos acest drept.

Fiindcă în spațiul evanghelic s-au lățit binișor zvonuri năstrușnice cu privire la copyrightul pentru Biblia Cornilescu, anume că după Revoluție Soc. Biblică Britanică ar fi fost pe punctul de a ceda Bisericii Ortodoxe această versiune (BOR urmând să suprime Biblia Cornilescu și să-i sugrume astfel spiritual pe neoprotestanți), mai am un scurt comentariu: Soc. Biblică Britanică nu are în istoria ei niciun caz de înstrăinare a vreunei versiuni din patrimoniul pe care îl deține. O asemenea mișcare ar fi atât de neroadă, încât mă mir că cineva a putut imagina o astfel de (im)posibilitate.

Societatea Biblică Britanică permite tipărirea Bibliei Cornilescu de către o societatea biblică națională alcătuită din reprezentanți ai confesiunilor creștine din țara respectivă. Această societate este SBIR.

Mai jos imaginea de pe site-ul Tribunalului București.

Capture


Pe site-ul Societății Biblice Interconfesionale a apărut de curând un comunicat prin care organizația face publice câteva clarificări în legătură cu un interviu prin intermediul căruia dl. Daniel Cuculea lansează numeroase dezinformări cu privire la istoria Bibliei Cornilescu.

Găsiți scrisoarea AICI (în PDF).

Am ascultat și eu interviul respectiv și mă raliez întru totul scrisorii date publicității de SBIR.

Mai jos textul într-un format ușor de citit.

Să sperăm că astfel de luări de poziție vor face tot mai dificilă munca celor care, departe de a prezenta istoria în toate detaliile ei, profită de neștiința credincioșilor simpli pentru a-i intoxica după propriile lor interese.

Din nefericire, posturile de radio și de televiziune creștine pot cădea lesne victime ale unor astfel de intoxicări, fiindcă în mediul evanghelic nu prea există reflexe critice. Numai așa se poate explica faptul că șarlatani precum Ivan Vicovan și Tony Anthony au reușit să câștige adepți și simpatizanți numeroși în mediul neoprotestant.

***

SBIR 168/24.06.2015

Stimate Domnule Cristi Pavel,

Cu mâhnire am luat cunoștință de informațiile eronate și tendențioase prezentate de dl. Daniel Cuculea în interviul pe care vi l-a acordat în data de 20 aprilie, în legătură cu Biblia Cornilescu. În ciuda faptului că istoria Bibliilor Cornilescu a fost deja reconstituită în detaliu prin intermediul unor lucrări scrise judicios și bazate pe documente incontestabile (scrisorile din arhiva Societății Biblice Britanice), de la microfonul emisiunii dvs. încă sunt vehiculate informații care denaturează această istorie bogată și care trec sub tăcere caracterul ilegitim al proiectului de revizuire întreprins de dl. Daniel Cuculea.

După cum știți foarte bine, o lucrare ce nu mai lasă niciun dubiu în ce privește relația strânsă dintre Dumitru Cornilescu și Societatea Biblică Britanică a fost publicată în toamna anului trecut: „Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi”, lucrare îngrijită de Emanuel Conțac și apărută la Editura Logos.

Dl. Cuculea susține că la baza comunităților evanghelice din România se află versiunea Cornilescu 1921. Această aserțiune îi dezinformează în mod abil pe ascultători, fiindcă mulți dintre ei nu știu că NT din Biblia 1921 a fost revizuit substanțial la cererea SBB, astfel că între ediția 1921 și ediția 1924 există diferențe considerabile. Așadar, anul 1924 marchează două schimbări majore: (1) asumarea oficială de către SBB a versiunii Cornilescu (anterior ea fusese doar difuzată); (2) decizia lui Cornilescu de a elimina o mare parte a parafrazărilor care formează marca identitară a Bibliei 1921.

Dacă între ediția 1921 și ediția 1924 schimbările sunt evidente și numeroase, între ediția 1924 și cele care au urmat (până în 1928) schimbările sunt nesemnificative și nu pot fi sesizate decât printr-o comparație minuțioasă. Prin urmare, ediția 1924 poate fi considerată „cap de serie”, ea marcând, de altfel, începutul unei schimbări majore în filozofia de traducere a lui Dumitru Cornilescu.

În mod complet fals, dl Cuculea afirmă (min. 3) că acum 80 de ani s-a discutat problema revizuirii Bibliei 1921. Întrucât nu știm ca dl. Cuculea să fi făcut el însuși cercetări în arhiva SBB, putem presupune că se bazează pe corespondența editată de dl. Emanuel Conțac, a cărui muncă o trece (deloc creștinește) sub tăcere. Din nefericire, informațiile din volumul publicat sunt deformate. Știm cu certitudine că revizuirea (propusă de corespondenții și angajații Societății Biblice Britanice) avea în vedere ediția 1924 sau edițiile ulterioare, nu ediția 1921, cum afirmă dl. Cuculea. De altfel, ediția 1921 devenise caducă prin însuşi procesul de revizuire făcut de traducător!

La minutul 3.30, dl. Cuculea vorbește despre ediția 1931 ca și când ea ar fi o traducere complet nouă făcută de Cornilescu. Or, cercetări solide (teza de doctorat a dlui Conțac și volumul de corespondență publicat recent) dovedesc că ediția 1931 are la bază Biblia 1911 publicată de SBB! La sfârșitul anilor 1920, Cornilescu însuși s-a oferit să corecteze ediția 1911, care încă mai avea cititori fideli în rândul credincioșilor neoprotestanți (adventiști și baptiști) din România.

La minutul 3.49, dl. Cuculea afirmă că „Ediția 1921 a rămas în uz până astăzi”. Vorbitorul se simte totuși obligat să recunoască, în interiorul aceleiași fraze, că a rămas „sub forma ediției 1924 sau 1928”. Corect ar fi să se spună că ediția 1921 a fost înlocuită de ediția 1924, care a rămas în uz până astăzi, cu ajustări ortografice și de punctuație.

Interviul dat de dl. Cuculea nu se remarcă doar prin dezinformări crase, ci și prin omisiuni asurzitoare. Cum este posibil ca în cele aproape 30 de minute să nu fie pomenite absolut deloc numele și contribuția Societății Biblice Britanice, ai cărei reprezentanți au făcut eforturi imense pentru a multiplica și difuza versiunea 1924 și edițiile succesive, inclusiv prin audiențe la miniștrii interbelici (G.G. Mironescu, N. Titulescu) ori la regele Carol al II-lea, atunci când ierarhia ortodoxă a făcut presiuni pentru interzicerea difuzării Bibliei Cornilescu la sate?

La min. 5, dl. Cuculea dă de înțeles că Iulian Cornilescu, fratele traducătorului, a dăruit Societății Biblice Evanghelice drepturile pentru Biblia Cornilescu! Afirmația nu doar că nu se fundamentează pe vreo dovadă, dar este și contrazisă de documentele din arhiva SBB, potrivit cărora traducătorul, Dumitru Cornilescu, și-a exprimat fără echivoc dorința ca textul său să fie publicat exclusiv de către SBB (E. Conțac, Cornilescu, p. 258, scrisoarea nr. 270). Atât în anii interbelici, cât și în perioada comunistă, când o organizație dorea să retipărească versiunea Cornilescu, cerea permisiunea conducerii SBB, organizația care preluase sub sigla proprie textul cornilescian. Această siglă echivala, din punct de vedere juridic, cu o afirmare a copyrightului.

În cursul aceluiași minut dl. Cuculea lansează o altă informație falsă, anume că „în sens juridic vorbim de o continuare a activității vechii Societăți Evanghelice a lui Cornilescu din 1920”. Realitatea este alta: între SER înființată de Cornilescu și Ralu Callimachi la 1920, pe de o parte, și SER înființată de dl. Cuculea, pe de altă parte, nu există continuitate juridică, deoarece toate organizațiile de acest fel și-au încetat activitatea în perioada comunistă. Dl. Cuculea se face vinovat de fals, fiindcă încearcă să-și prezinte organizația drept ceea ce ea nu este și nu poate fi. În plus, știm că D. Cornilescu, la plecarea din țară, a colaborat, în ce privește tipărirea Bibliei, exclusiv cu SBB, prin urmare SER, în eventualitatea că ar fi avut continuitate istorică, nu ar fi putut revendica dreptul de a tipări și difuza versiunea D. Cornilescu.

Dat fiind că dl. Cuculea reușește performanța de a strecura falsuri și dezinformări în aproape fiecare minut al discursului său, consider că ar fi contraproductiv să analizez în detaliu tot interviul difuzat de RVE și postat pe site-ul http://societateabiblicaromana.ro.

Mai adaug totuși că revizuirea Bibliei Cornilescu nu se poate întreprinde pe baza unui simplu „deziderat”, cum dezinvolt vorbește dl. Cuculea. Pentru realizarea unui proiect de această magnitudine este nevoie de o legitimitate pe care dl. Cuculea și organizația condusă de el nu o dețin.

Documentele din arhiva SBB conțin referiri la o revizuire care a fost propusă și susținută de către J.H. Adeney și J.W. Wiles, corespondenți ai SBB la București, respectiv Belgrad. Buni cunoscători ai limbii române și ai limbilor biblice, acești doi apropiați ai lui Cornilescu au sugerat biroului de la Londra să-l angajeze pe D. Cornilescu să facă o revizuire atentă, pornind de la textul ebraic (VT), respectiv grec (NT). Informații despre acest proiect, rămas la stadiul de propunere, se găsesc în volumul Cornilescu, p. 405. Prin urmare, singura organizație care are căderea de a iniția un proiect de revizuire este cea căreia D. Cornilescu i-a încredințat textul său, organizația care a apărat versiunea lui și care a pus-o la dispoziția credincioșilor români cu multe decenii înainte de nașterea dlui Cuculea și a organizației sale.

De altfel, la jumătatea acestei luni, SBB a demarat un amplu proiect de revizuire a Bibliei Cornilescu, în acord cu viziunea propusă în anii ‘20, proiect care beneficiază de expertiza unui grup de zece specialiști din spectrul neprotestant (adventiști, baptiști, penticostali), în majoritate cadre didactice provenind din institutele teologice ale principalelor confesiuni neoprotestante. Acest demers a fost întreprins prin SBIR, în bună înțelegere cu denominațiunile evanghelice care folosesc Biblia Cornilescu.

Să mai observăm, în încheiere, încă un aspect, care nu ține de istoria versiunilor Cornilescu, ci de profilul moral și spiritual al invitatului pe care l-ați avut în emisiune: dl. Cuculea nu s-a jenat să dea în judecată o organizație care a lucrat în „zăduful zilei”, apărând versiunea Cornilescu într-o vreme când nicio altă organizație nu și-a asumat această misiune dificilă. Biblia pe care dl. Cuculea o laudă cu atâta efuziune nu-l învață că este inacceptabil pentru un creștin să aducă în fața unui tribunal lumesc alți creștini? Ce fel de etică este cea care îl animă pe dl. Cuculea dacă el, care nedreptățește, dezinformează și fraudează, ajunge să dea în judecată o organizație care are dreptatea de parte ei?

În speranța că postul RVE va face reparațiile cuvenite și luând distanța critică necesară în raport cu dl. Cuculea.

Cu stimă,

Emilia Iorgandopol

Secretar General SBIR


În peisajul evanghelic românesc a apărut de câteva luni o struțocămilă asupra căreia alte activități presante nu mi-au îngăduit să mă opresc: Biblia Cornilescu 1921 în „ediție revizuită autorizată”.

Fiindcă multe și grave sunt dezinformările din această ediție, atât în pagina de titlu, cât și în cuvântul justificativ de la final, voi face în postarea de mai jos toate clarificările pe care le socotesc necesare. Vă previn că tonul postării este foarte apăsat. Îi rog cititorii slabi de înger să nu parcurgă acest text, fiindcă voi fi foarte sever cu inițiatorul proiectului. Dacă, dimpotrivă, socotiți că restaurarea adevărului istoric nu se negociază, vă invit să citiți această punere la punct.

Titlu

(1) Nu vorbim de revizuirea ediției 1921, ci de revizuirea edițiilor 1924-1928. Ediția 1921 a ieșit din uz odată cu apariția versiunii 1924. A pretinde că ne mai putem întoarce la această versiune, când însuși autorul a înlocuit-o cu ceva mai bun, reprezintă o perfidie al cărei singur scop este ocultarea edițiilor publicate de Societatea Biblică Britanică.

(2) Cu atât mai puțin se poate vorbi de o „traducere nouă”. Revizuirea făcută de iluștrii anonimi care au lucrat la această ediție este minimalistă. Prin urmare, care „traducere” și care „nouă”?Dezinformare

(3) Societatea Evanghelică Română nu a tipărit Evangheliile după Ioan și Luca. Acestea au fost tipărite sub egida Societății Biblice Britanice. Vezi mai jos fotografiile cu coperțile celor două cărți.

(4) Edițiile tipărite de SER au beneficiat nu doar de sprijinul prințesei Callimachi, ci și de ajutorul misionarilor străini (Berney, Broadbent, Adeney, Wiles), precum și de hârtie intermediată de Societatea Biblică Britanică. Volumul de scrisori pe care l-am editat anul trecut este suficient pentru a dinamita formularea „exclusiv cu sprijinul moral și material al Prințesei Ralu Callimachi”. În cazul în care dl. Cuculea a avut acces la volumul de corespondență Cornilescu, atunci când a scris această „postfață”, suntem în fața unei dezinfomări de maxim cinism. În cazul în care nu a avut, vorbim de o ignoranță vinovată, dar tratabilă.

(5) Versiunea Cornilescu 1931, nu voi obosi să afirm, nu este o „nouă traducere independentă”, ci o revizuire, dependentă de Biblia 1911. Această Biblia NU a fost revizuită de Nitzulescu în 1911, decât dacă admitem capacitatea oamenilor de a lucra și în viața de după moarte, Nitzulescu fiind „oale și ulcele” încă din 1904! De ce oare avocații nu se țin de treburi avocățești, ca să-i lase pe istorici să se ocupe de chestiunile istorice?

02

(6) Paragraful de mai sus poate intra lejer la categoria „science-fiction”, „fantasy” sau „umor absurd”. În virtutea cărui act a ajuns Biblia Cornilescu în domeniul public? Și cum a ajuns Iulian Cornilescu să aibă copyrightul pentru „forma grafică, mărimea și tipul literelor etc.”?

Nu este un machiarverlâc grosier să preiei „forma grafică” a ediției britanice din 1924, păstrată neschimbată în toate edițiile, până astăzi, și să pretinzi în același timp că ție ți-a lăsat Iulian Cornilescu moștenire „forma grafică” a Bibliei? Iulian Cornilescu nu putea lăsa moștenire ceea ce nu deținea!

03

(7) Tocmai acum, când avem în sfârșit corespondența lui Cornilescu publicată, să spui că „în ultimii ani se duce o campanie de minimalizare a lucrării lui Cornilescu” este o ultragiere a bunului simț!

Ne putem întreba totuși: care sunt aceste persoane sau organizații „în beneficiul” cărora se „duce campania”?

La fel de bine ne putem întreba: în beneficiul cărei organizații a târât dl. Cuculea Biblia Cornilescu în tribunal, făcând de rușine spațiul evanghelic căruia (declarativ, cel puțin) îi aparține?

Cum poți vorbi de un format editorial stabilit de Dumitru Cornilescu în ediția 1922, când știi că D. Cornilescu a lucrat îndeaproape cu Robert Kilgour pentru a stabili formatul ediției 1924, cea care anulează toate tipăriturile anterioare și care pune o piatră de hotar decisivă în activitatea de traducător a lui Cornilescu?

Faptul că versiunea 1924 și celelalte nu au purtat numele „Dumitru Cornilescu” își are explicația în paginile volumului de scrisori apărut în 2014. A fost vorba de o decizie strategică, acceptată fără preget de traducător. A pretinde că versiunea 1924 este o „revizuire neautorizată” fiindcă „nu a purtat niciodată numele lui Dumitru Cornilescu” jignește inteligența specialistului și insultă grav memoria traducătorului.

Domnul Cuculea, pretinzând că onorează memoria traducătorului, nu se sfiește să calce pe cadavrul lui. Îi critică pe cei „care provoacă confuzie în rândul cititorilor”, dar face taman acest lucru, cu asupră de măsură, prin ediția recent publicată.

04Acest ultim paragraf este magistral. Când un autor simte nevoia să se învăluiască în cuvinte mari, s-ar putea să fie ceva putred în tot demersul. Precum se știe, patriotismul (marca Victor Ponta) este refugiul predilect al canaliilor. Și Papa Urban al II-lea, în celebrul său appel à la croisade, se înfășura în „voia suverană a lui Dumnezeu” (Deus vult, avea să clameze auditoriul inflamat de discursul pontifului).

Să nu vorbim de „reparații morale” când trecem sub tăcere eforturile făcute de Societatea Biblică Britanică pentru publicarea versiunii Cornilescu. Ce „reparație morală” reprezintă preluarea unui text la care nu ai contribuit cu nimic? Ce normalitate emană gestul de a târî în tribunal o organizație care ți-a dat Scriptura, în diverse traduceri, încă din 1817, anul tipăririi unui NT destinat românilor din Basarabia? Ce „autoritate spirituală” poate pretinde cineva care încalcă în mod flagrant imperativele apostolului Pavel cu privire la litigiile apărute între credincioși?

05

Pe ultima pagină scrie că „drepturile acestei ediții au fost cedate (de către cine?) Editurii Societatea Biblică Română”.

Dacă dl. Cuculea tot a înființat o organizație numită Societatea Evanghelică Română, de ce nu a tipărit această Biblie prin intermediul ei? Ce nevoie mai era să apară acum o Societate Biblică Română? Scopul nu poate fi decât sporirea confuziei. În biologie procedeul poartă un nume: mimetism. Dacă vrei să folosești avantajul real al unui „concurent”, îi împrumuți „aspectul”. Șarpele-coral (una dintre cele mai veninoase târâtoare) are o „sosie” neveninoasă care i-a „împrumutat” coloratura și care astfel reușește să-i descurajeze în mod eficient pe potențialii prădători. Procedeul se întâlnește la tot soiul de specii, din toate regnurile. Se întâlnește, iată, și la exemplare din regnul uman.

Cu toată retorica sforăitoare a postfeței, trebuie să vedem ediția aceasta drept ceea ce este: o uzurpare a dreptului Societății Biblice Britanice de a tipări și difuza Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu. Corespondența păstrată în arhiva SBB îl arată pe Cornilescu dispus să-și modifice textul în conformitate cu cerințele acestei organizații. A ignora și a minimaliza acest aspect înseamnă rea-credință, manipulare, machiavelism.


În copilărie, la școala duminicală fiind, am auzit că există „savanți care strică Biblia”, adică niște indivizi puși pe rele, oameni care, prin intermediul noilor traduceri apărute, subminează mesajul Scripturii.

O asemenea manevră ar fi insinuarea că „Marea Roșie” prin care au trecut evreii era de fapt o „Mare de Trestii”.

Când m-am făcut om mare am lepădat cele copilărești și am ajuns să citesc Scripturile veterotestamentare și în limba ebraică. Or, ceea ce numim noi „Marea Roșie” în Cornilescu este, în ebraică, yam-suf, adică „Marea de Trestii” sau „Marea Trestiilor”.

Bun, și atunci de ce zicem „Marea Roșie”?

Fiindcă așa spune „Septuaginta”: θάλασσα ἐρυθρά.

Mă îndoiesc că există vreo versiune în limba română care să spună „Marea Trestiilor” sau „Marea de Trestii”. Și totuși, dacă, în calitate de protestanți, suntem consecvenți cu principiul veritas hebraica, așa ar trebui să traducem.

Acestea fiind spuse, supun chestiunea atenției dvs. Vă invit să votați ce ați prefera. Știu deja rezultatul sondajului, dar mă simt dator să încerc Marea (Roșie!) cu degetul. :)

Pagina următoare »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,860 de alți urmăritori