Din istoria traducerii Bibliei



În timpul unei conversații cu tatăl meu am mai depistat astăzi în Biblia sinodală o greșeală care s-a moștenit încă din 1936, din Biblia Patriarhului Miron Cristea.

Textul din Is. 33:14 zice așa în ediția sinodală 2008 (ș.urm.):

Păcătoșii vor tremura în Sion și pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: „Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci”?

Când am fost întrebat ce noimă are „fierul” din acest verset, am aruncat o privire în ebraică și am realizat că traducătorul trebuie să fi avut în minte „fiorul”, pe care zețarul l-a înțeles ca „fier”. (În paranteză fie zis, nici moqed, „vatră” nu e chiar „jar”, și ar trebui revizuit, dar să admitem că autorul traducerii a fost mai generos cu sensurile în partea de final a versetului).

Dar să privim oleacă și la bârna din ochiul nostru evanghelic. Da, există erori de tipar moștenite și versiunile Cornilescu, până la cele mai recente. Însă, în vreme ce confesiunile evanghelice sunt cam firave și palide (numeric vorbind), BOR este balșoaie și solidă, are vreo 14 facultăți de teologie, cu numeroși bibliști, cu biblioteci mari, cu resurse și logistică ce depășesc lejer capacitățile spațiului evanghelic. Când ți se dă mult, ți se cere mult.

Am prorocit de multă vreme că actualul patriarh va demara o revizuire a Bibliei sau poate o nouă traducere și, din ecourile care ajung până la mine, proiectul a fost pus la dospit. Ar fi și vremea, fiindcă erorile din Biblia sinodală sunt câtă frunză, câtă iarbă. Amestecul de surse (greacă și ebraică) practicat de traducătorii interbelici s-a soldat cu o varză textuală pe care nu știu cum o vor descâlci traducătorii din viitoarea echipă. În cazul în care „comanditarul” se va mulțumi să peticească actuala versiune pe ici, pe colo, rezultatul va fi modest. Nădejdea mea este că resursele alocate pentru proiect vor fi considerabile și că ele vor aduce versiunea sinodală în secolul al XXI-lea. Căci ce avem acum nici pentru secolul XIX nu arată prea bine.


Am scris cândva o scurtă postare despre influențele septuagintale în Biblia Cornilescu (AICI). Am crezut că a fost vorba de ceva accidental, dar astăzi am avut o nouă revelație.

Se pare că Dumitru Cornilescu a folosit Biblia sinodală (1914) sau o versiune anterioară, căci altfel nu putem explica prezența în traducerea lui a unor „influențe septuagintale.

Avem un exemplu clar în Exod 29:6, unde textul ebraic folosește substantivul nezer haqqodeș („coroana sfințeniei”). E vorba de un accesoriu din „recuzita” marelui preot.

În Segond, termenul este tradus prin diadème de sainteté.

Când am dat astăzi cu ochii în Cornilescu de „tabla sfințeniei”, mi-am spus: „O fi greșit traducătorul. O scăpare. Se întâmplă. Cine n-a tradus să nu judece prea aspru”.

Dar când mă uit în Septuaginta, mă lămuresc de unde a apărut „tabla”. Nu e o greșeală în sensul că traducătorul român s-a uitat în ebraică și a tradus greșit ce a găsit acolo.

Cornilescu a avut sub ochi și o versiune română (probabil Biblia 1914) pe care a folosit-o uneori ca text de bază.

petalon

Găsim în Biblia 1914 aceeași expresie ca în Cornilescu. „Tabla sfințeniei” are în spate gr. τὸ πέταλον τὸ ἁγίασμα. Nu e o traducere fidelă, dar originea e în greacă.

Ar fi interesant de aflat ce alte versete au fost influențate de versiunile ortodoxe. Suntem atât de obișnuiți să spunem „versiunea lui Cornilescu se bazează pe ediții protestante”, încât nici nu ne putem închipui că Biblia lui conține și filoane răsăritene. Dar, în definitiv, n-ar trebui să ne mirăm prea tare dacă ținem cont că, până la convertirea lui, Cornilescu trebuie să fi folosit Biblia 1914, care i-a format în bună măsură limbajul biblic-teologic.


Am bucuria de a prezenta mai jos două capitole din Epistola apostolului Pavel către Romani în varianta „Cornilescu revizuit”.

Pot face acest anunț fiindcă astăzi membrii Comitetului Pastoral al versiunii s-au reunit pentru a evalua cea de a doua jumătate a textului epistolei și au căzut de acord asupra modificărilor care trebuie introduse.

Veți observa că în anumite privințe textul revizuit este mai literal. Îndrăznesc să cred că nu s-a mers cu literalismul până în punctul în care traducerea devine obscură.

Modificările introduse în textul Epistolei către Romani sunt mai numeroase decât cele de care a fost nevoie în Evanghelia după Ioan.

Precizez că ediția-pilot a revizuirii (Geneza, Ioan, Romani) va fi probabil disponibilă în toamna acestui an.

Între timp se lucrează cu motoarele turate la maximum, în condițiile în care toți membrii echipei sunt angajați cu normă întreagă în diverse instituții de învățământ teologic.

De altfel, veți fi observat că activitatea mea de blogging a atins un minim istoric. Programul aglomerat al ultimelor luni a făcut ca orice postare să devină un lux.

Și acum să vedem textul.

Așteptăm comentarii (informate și civilizate, dacă se poate. Dacă nu se poate „și civilizate”, atunci măcar „informate”).

***

3

Avantajul iudeului

1 Care este deci avantajul iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Sunt mari, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce? Dacă unii n-au crezut, oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și tot omul să fie găsit mincinos, după cum este scris:

„Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale

și să ieși biruitor când vei fi judecat.”e

5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8 Și oare „să facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii și neamurile sunt la fel

9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i-am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, 10 după cum este scris:

„Nu este niciun om drept, niciunul măcar.f

11 Nu este niciunul care să aibă pricepere.

Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

12 Toți s-au abătut și au ajuns netrebnici.

Nu este niciunul care să arate bunătate,

nici măcar unul.g

13 Mormânt deschis este gâtlejul lor;

limbile lor rostesc înșelăciune;h

venin de viperă este sub buzele lor;i

14 gura le este plină de blestem și de amărăciune;j

15 grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge;k

16 prăpăd și pustiire este în căile lor;

17 și calea păcii n-au cunoscut-o:l

18 nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.”m

19 Știm însă că ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: 20 căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Iertarea, prin credință

21 Acum, însă, fără Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții –, 22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. Nu este nicio deosebire, 23 căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El, Dumnezeu L-a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință –, ca să-Și arate dreptatea, căci, în îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, 26 ca să-Și arate dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.

27 Unde este deci motivul de laudă? S-a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! 28 Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, 30 de vreme ce Dumnezeu este unul, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință pe cei netăiați împrejur. 31 Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

8

Viața sub călăuzirea Duhului

1 Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, [care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului]. 2 Într-adevăr, legea Duhului dătător de viață în Hristos Isus te-a eliberat de legea păcatului și a morții. 3 Căci – lucru cu neputință pentru Lege, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu L-a trimis, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său, într-o fire asemănătoare cu cea păcătoasă, și a osândit păcatul în firea pământească, 4 pentru ca cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului. 5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii pământești năzuiesc la lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc potrivit Duhului năzuiesc la lucrurile Duhului. 6 Și năzuința firii pământești duce la moarte, pe când năzuința Duhului duce la viață și pace. 7 Fiindcă năzuința firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu se poate supune. 8 Deci cei ce trăiesc în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai trăiți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din pricina păcatului, dar Duhul este viață din pricina dreptății. 11 Și dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său, care locuiește în voi.

Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii

12 Așadar, fraților, noi nu suntem datori firii pământești, ca să mai trăim potrivit firii pământești. 13 Dacă trăiți potrivit firii pământești, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. 14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Avva!”, adică: „Tată!” 16 Însuși Duhul dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. 17 Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

18 Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care se va descoperi față de noi. 19 De asemenea, și creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci creația a fost supusă deșertăciunii – nu de bunăvoie, ci din pricina celui care a supus-o –, cu nădejdea însă 21 că și ea va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar știm că, până acum, toată creația suspină și suferă chinurile facerii. 23 Și nu numai ea, ci și cei care au cele dintâi roade ale Duhului: noi înșine suspinăm în sinea noastră și așteptăm înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci cu nădejdea acesta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, căci cine nădăjduiește ceea ce se vede? 25 În schimb, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26 Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește [pentru noi] cu suspine negrăite. 27 Și Cel care cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit voii lui Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu ne dă siguranță

28 Știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său. 29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Întâiul-Născut dintre mai mulți frați. 30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat i-a și îndreptățit, iar pe aceia pe care i-a îndreptățit i-a și proslăvit.

31 Deci ce vom zice noi despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui totul fără plată împreună cu El? 33 Cine le va aduce învinuiri aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptățește! 34 Cine-i va osândi? Hristos Isus a murit, ba încă a și înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! 35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? 36 După cum este scris:

„Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua;

suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”x

37 Totuși, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

 e Ps. 51:4.

 f Ecl. 7:20.

 g Ps. 14:2,3; 53:2,3.

 h Ps. 5:9.

 i Ps. 140:3.

 j Ps. 10:7.

 k Prov. 1:16.

 l Is. 59:7,8.

 m Ps. 36:1.

  x Ps. 44:22


Sunt ani buni de zile de când îmi bat gura (aproape) degeaba în chestiunea drepturilor de autor pentru Biblia Cornilescu. Încă de când au început să se tulbure apele, cu voia unor români „de bine”, care s-au făcut că au uitat istoria Bibliei Cornilescu, am afirmat clar că drepturile de publicare a acestei versiuni aparțin Societății Biblice Britanice.

Câțiva români întreprinzători, pe care am avut ocazia să-i cunosc personal, au preferat să arunce la coș istoria și să târască în tribunal o organizație respectabilă, care, de la 1817 încoace, a jucat un rol foarte important în tipărirea și difuzarea Bibliei în spațiul românesc.

Procesele împotriva SBB (și implicit împotriva SBIR) au fost inițiate de două entități românești:

  • Societatea Evanghelică Română, reprezentată de dl. avocat Daniel Cuculea
  • Liga Bibliei România, reprezentată de dl. Timotei Mitrofan.

Avem în aceste două acțiuni la tribunal proba ingratitudinii de care este în stare firea valahă. Câtă vreme am avut nevoie de Biblii și nu eram în stare să le tipărim în condiții decente în România, ne-a prins minunat ajutorul din exterior. Când am început să facem ochi, din punct de vedere economic, nu doar că am exoflisit organizația care ne-a ajutat, dar am găsit de bine și să o chemăm în tribunal.

Judecată seculară și-au dorit valahii noștri, judecată au primit.

Ieri, Tribunalul București a pronunțat sentința în dosarul 22104/2013 prin care Liga Bibliei România chema la judecată mai multe organizații.

Pe scurt, ce încerca Liga Bibliei România era „lămurirea” situației în chestiunea copyrightului pentru Biblia Cornilescu. Pe de o parte, SER-ul domnului Cuculea a pretins o vreme că deține drepturile de publicare pentru Biblia Cornilescu. Pe de altă parte, celor de la Liga Bibliei România (și nu doar lor) le-ar fi prins tare bine ca versiunea Cornilescu să fie în domeniul public. De lămurit nu trebuia lămurit nimic, decât pentru cine n-a vrut să priceapă. Documentele din arhiva SBB au fost deja publicate între timp (vezi AICI) și nu lasă nicio umbră de îndoială pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit.

Din ce se poate vedea pe site-ul Tribunalului București (AICI), acțiunea Ligii Bibliei este neîntemeiată. Domnul Timotei Mitrofan a aflat astfel din gura justiției române ceea ce, în cuvinte mai simple, i-am comunicat eu însumi personal cu vreo doi ani în urmă.

LigaBibliei

În continuare puteți citi mai multe informații privind colaborarea dintre Cornilescu și Societatea Biblică Britanică. Mă simt dator să le public fiindcă în ultimii zece ani m-am ocupat de studierea celor trei versiuni care poartă numele lui Cornilescu. Precizez că activitatea mea de cercetare antedatează cu mulți ani disputele privitoare la copyright. Cunoșteam bine documentele din arhiva SBB (aflată la Universitatea din Cambridge) înainte să fiu contactat de către vreuna din părțile implicate în conflict.

Încă din 2009 am parcurs corespondența lui Cornilescu din arhiva SBB și am făcut fotocopii. În 2012 am fotografiat integral dosarele cu documente olografe și pot sprijini cu documente originale orice afirmație din actuala sinteză.

Potrivit Legii dreptului de autor (Legea nr. 8/1996), art. 4, „(1) se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.”

Potrivit acestui articol, deținătorul dreptului de autor pentru prima Biblie Cornilescu (1921) este Dumitru Cornilescu însuși, fiindcă numele său este trecut pe prima pagină a acestei Biblii. În cazul ediției 1924 (tipărită cu mici modificări până în 1928), dreptul de autor revine Societății Biblice Britanice. Citez în continuare din art. 4 al Legii dreptului de autor, cu sublinieri care îmi aparțin: „(2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea.”

Știm foarte bine că Biblia din 1924 a fost publicată fără includerea numelui traducătorului. Corespondența din arhiva SBB confirmă acest lucru. Aceasta înseamnă că SBB este persoana juridică ce a făcut publică traducerea Cornilescu în variantă revizuită. Ea a avut indubitabil consimțământul autorului, după cum rezultă din numeroasele scrisori păstrate în arhiva de la Cambridge.

Mai trebuie să ținem fapt și de următoarele aspecte:

(1) Cornilescu și prințesa Callimachi au făcut de la bun început eforturi în încercarea de a convinge SBB să preia noua traducere. Propunerea tipăririi Bibliei Cornilescu de către SBB a venit dinspre D. Cornilescu și Ralu Callimachi către SBB, nu invers. Avem aici primele indicii care exprimă o anumită intenționalitate. SBB a preluat traducerea după cercetări amănunțite.

(2) D. Cornilescu a avut câteva întâlniri cu reprezentanții SBB de la Londra. A discutat cu secretarul Robert Kilgour și a apărut în câteva rânduri în fața Comitetului (bordului) SBB pentru a explica felul în care a tradus.

(3) Cornilescu a fost dispus să-și revizuiască traducerea în conformitate cu regulile pentru traducători ale SBB. Versiunea inițială (1921) a fost considerată incompatibilă, din anumite puncte de vedere, cu standardele SBB. Lui Cornilescu i s-a cerut să elimine notele de subsol, să reducă intertitlurile (ele dispar complet începând cu Efeseni) și să restrângă formulele mult prea libere (parafrazele), ceea ce traducătorul a și făcut (în limita timpului disponibil).

(4) Cornilescu a fost plătit nu pentru cedarea copyrightului, ci pentru munca de corectură pe care a făcut-o, în perioada când pregătea colile pentru tipar. Cornilescu a cedat pro bono SBB dreptul de tipărire a Bibliei sale.

(5) Cornilescu a acceptat anumite soluții de traducere („neprihănire”) în ciuda faptului că avea altă părere despre felul în care trebuie tradus termenul grec dikaiosyne („dreptate”). Din scrisoarea datată 2 martie 1924 rezultă un fapt important: Cornilescu a știut că nu mai are ultimul cuvânt în materie de traducere. „Cred că din două cuvinte rele trebuie să-l alegem pe cel mai bun, nu pe cel mai rău. Am pus în același timp o notă de subsol – o singură dată – cu explicația și cu termenul propriu-zis. Am înțeles noaptea trecută că [parafraza] va fi scoasă, așa că am decis înaintea dvs. și mă bucur că am fost de acord fără să știu decizia. Oricum, Societatea va avea o anumită responsabilitate pentru această schimbare. Așadar, jalea mea este alinată un pic la gândul că am fost silit să fac schimbarea și slavă Domnului că nu a fost făcută în cel mai rău mod, ci prin folosirea acelui cuvânt care este mai acceptabil decât celălalt.”

În termeni juridici, aceasta înseamnă că el a cedat drepturile sale către SBB, care a avut ultimul cuvânt în materie editorială.

(6) Laboriosul proces de pregătire pentru tipar a textului presupunea aprobarea de către Robert Kilgour a fiecărei tranșe. Cornilescu trimitea zilnic la Londra colile corectate, iar acestea erau trimise mai departe tipografiei (în Germania) de către secretarul responsabil cu traducerile. Acest fapt dovedește în mod suplimentar că D. Cornilescu nu mai dispunea de propriul text.

(7) În arhivă există cel puțin o scrisoare conform căreia în anii ‘30 o organizație misionară a tipărit o porțiune din Biblia lui Cornilescu, fără permisiune. Respectivei organizații i s-a atras atenția că tipărirea s-a realizat fără permisiune.

(8) În anii ‘30 și ‘40, Societatea Biblică Americană nu tipărea Biblii Cornilescu pentru românii din America, ci le importa de la „sora ei mai mare” (Societatea Biblică Britanică). Noțiunea de copyright exista la vremea respectivă și era cunoscută.

(9) SBB nu încheia contracte de cedare de copyright cu traducătorii. Simpla înțelegere verbală, urmată de publicarea textului tradus, ținea locul contractelor așa cum le știm noi. În spațiul anglo-saxon se folosea ceea ce numim gentlemen’s agreement, înțelegere a cărei forță era mult mai mare decât un simplu contract.

(10) În anii ’80, mai exact, în timpul mandatului Hușanu-Talpoș (1984-1988), Biblia Cornilescu s-a tipărit în țară, în tipografia Institutului Biblic Ortodox. Pentru a pregăti această acțiune, reprezentanți ai Cultului Baptist s-au deplasat la Londra și au cerut permisiunea de tipărire și plăcile pentru Biblie. Această deplasare este dovada că românii cunoșteau și respectau noțiunea de copyright.

(11) Copyrightul a fost recunoscut implicit de multe alte entități atât înainte de căderea comunismului, cât și după, fiindcă în arhiva SBB există numeroase documente prin care SBB este rugată să acorde permisiunea tipării Bibliei Cornilescu pentru România.

Mai jos puteți citi și câteva răspunsuri la posibile întrebări conexe problemei copyrightului.

Ce statut are Biblia 1921, prima versiune Cornilescu?

Prin revizuirea ei de către Dumitru Cornilescu, Biblia din 1921 și-a încheiat „perioada de garanție”. Retipărirea ei nu s-ar putea face decât cu scop documentar, în tiraje mici. După întâlnirea cu reprezentanții SBB, Cornilescu scria (în 1924) că a înțeles mai bine cum ar trebui tradusă Biblia și că și-ar fi dorit să aibă de la bun început viziunea traductologică pe care a căpătat-o prin colaborarea cu SBB. Asta înseamnă că Biblia din 1921 rămâne la statutul de „încercare” a lui Cornilescu, ea fiind modificată ulterior de traducător. Dacă am încerca să ne întoarcem la această ediție, am intra în conflict cu însuși traducătorul, care a considerat că versiunea 1924 este o îmbunătățire a celei din 1921.

Ce statut are Societatea Evanghelică Română actuală, condusă de avocatul Daniel Cuculea? Este ea continuatoarea SER-ului din anii ‘20?

Societatea Evanghelică Română din anii ’20 a fost fondată de D. Cornilescu și Ralu Callimachi. Această societatea și-a încheiat existența după moartea celor doi membri. Între SER-ul inițial și SER-ul domnului Daniel Cuculea nu există nicio legătură (alta decât identitatea de nume). Pretenția dlui Cuculea de a reprezenta SER-ul din anii ’20 este nefondată.

De altfel, procesele intentate Societății Biblice Interconfesionale de către dl Daniel Cuculea s-au încheiat în mod previzibil fără ca acesta din urmă să aibă câștig de cauză. Dl. Cuculea nu a putut proba că deține copyrightul pentru versiunea Cornilescu și în consecință și-a retras acțiunea.

Ce statut au Societățile Biblice Unite (UBS)?

UBS reprezintă o federație de societăți biblice naționale. UBS acceptă ca membri doar entități/societăți biblice de pe un teritoriu național. În cazul României, această entitate este SBIR, în care sunt invitate să participe toate confesiunile creștine din România.

Este adevărat că după Revoluție SBB a vrut să încredințeze Bisericii Ortodoxe copyrightul pentru Biblia Cornilescu, urmând ca BOR să oprească procesul tipăririi ei?

Informația este falsă. SBB a încredințat SBIR dreptul folosirii Bibliei Cornilescu, fără costuri. Prezența în SBIR a BOR a creat în unele zone din mediul evanghelic impresia falsă că dreptul de tipărire este acordat BOR. Or, BOR nu se pronunță în privința tipăririi Bibliei Cornilescu. Dimpotrivă, în anumite cercuri ale Bisericii Ortodoxe Române, SBIR este privită cu multă suspiciune, ca organizație protestantă. Simetric, din zona evanghelică există suspiciuni că SBIR este de fapt o organizație dominată de ortodocși. În fapt, deciziile cu privire la Bibliei Cornilescu sunt responsabilitatea directă a confesiunilor neoprotestante reprezentate în SBIR.

Se poate afirma că Biblia Cornilescu a ajuns în domeniul public?

Biblia Cornilescu nu poate fi considerată ca fiind intrată în domeniul public, fiindcă asupra ei grevează drepturi patrimoniale. Potrivit legislației în vigoare (Legea dreptului de autor, art. 25),

„(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.”

Potrivit legislației actuale, traducerea lui D. Cornilescu ar intra în domeniul public abia în 2045. Organismul mandatat de traducător în timpul vieții sale rămâne SBB, al cărei membru de onoare a devenit și Cornilescu, spre sfârșitul vieții sale.


Până nu de mult, când am început să verific atent versiunea Cornilescu prin raportare la textul ebraic (masoretic), aș fi putut băga mână în foc că VT cornilescian este eminamente „masoretic” (filtrat, desigur, în proporții generoase prin textul lui Louis Segond).

Noroc că nu m-a pus nimeni să-mi declar credința cu ajutorul unor gesturi extreme, căci aș fi suferit soarta vechiului erou latin Mucius Scaevola. Căci iată ce adaos septuagintal de toată frumusețea găsim în Biblia Cornilescu la Geneza 20:2.

v 2 Avraam zicea despre Sara, soția sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este soția lui, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, regele Gherarului, a trimis și a luat pe Sara.

IMG_0117

2εἶπεν δὲ Αβρααμ περὶ Σαρρας τῆς γυναικὸς αὐτοῦ ὅτι Ἀδελφή μού ἐστιν· ἐφοβήθη γὰρ εἰπεῖν ὅτι Γυνή μού ἐστιν, μήποτε ἀποκτείνωσιν αὐτὸν οἱ ἄνδρες τῆς πόλεως διʼ αὐτήν. ἀπέστειλεν δὲ Αβιμελεχ βασιλεὺς Γεραρων καὶ ἔλαβεν τὴν Σαρραν.

Evident, niciuna dintre versiunile străine folosite de Cornilescu nu conține acest adaos. Cel puțin nu după știința mea.

Asta înseamnă că originea adaosului se datorează unei versiuni românești folosite de Cornilescu. Probabil Biblia 1914 va fi fost în atelierul lui Cornilescu. Dar cum de Cornilescu a urmat aici textul Septuagintei? Dintr-un interviu pe care i l-a luat Iosif Țon cândva reiese că traducătorul român avea o părere foarte proastă despre Septuaginta.

În orice caz, Cornilescu aici trebuie să fi mers pe ideea „să fim cât mai inclusiviști cu putință”. Politică pe care n-a aplicat-o consecvent.

Pe măsură ce studiem în detaliu versiunea Cornilescu, prin compararea cu textul ebraic, rezultă că metoda lui Cornilescu n-a fost una principială, ci adaptată presiunilor vremii. Se cerea o traducere nouă, pe înțelesul omului de rând, iar Cornilescu a împlinit dezideratul, fără a fi interesat în mod special de un anumit tip de text. Pentru VT a acordat preferință textului ebraic, dar a strecurat (fără să-și dea seama?) și câte un fragment de verset din Biblia greacă.

La revizuire, „intruziunea septuagintală” trebuie coborâtă într-o notă de subsol, fiindcă nu se cade unei lecțiuni grecești să șadă la masă cu textul masoretic.


Pe data de 15 iunie a început procesul de revizuire a Bibliei Cornilescu, programat să dureze trei ani. Acum două zile s-au împlinit șase luni de la demararea oficială a acestui proiect.

Între timp, echipele de revizori au parcurs meticulos porțiunile de text care le-au fost repartizate, astfel că după șase luni avem câteva cărți gata: Exodul, Numeri, Marcu, Ioan și Romani. Cartea Geneza este încă în lucru și va fi gata abia la finalul lunii decembrie.

Ne așteptăm ca în primăvară trei dintre cărțile biblice trecute prin „atelierul de revizuire” să fie gata pentru a fi tipărite într-o ediție pilot.

Procesul de revizuire presupune compararea atentă a textului grecesc / ebraic cu textul lui Cornilescu și așezarea acestuia din urmă pe calapodul originalului. După ce ambii revizori au prelucrat textul românesc, probleme speciale sunt aduse în atenția întregii echipe. După încheierea acestei etape, textul merge la revizorul literar, de unde merge mai departe la Comitetul Pastoral pentru observații suplimentare.

Până în prezent, colaborarea interconfesională a membrilor echipei a mers excelent. După șase luni începem să ne armonizăm și să vorbim aceeași limbă.

Mai jos două capitole din Evanghelia după Ioan, ca să vă faceți o imagine asupra limitelor revizuirii.

3

Isus și Nicodim

1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2 Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis: „Rabbí, știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu dacă nu este Dumnezeu cu el.” 3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă un om nu se naște din nou, nu poate să vadă Împărăția lui Dumnezeu.” 4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om, bătrân fiind? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?” 5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun: dacă nu se naște cineva din apă și Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6 Ce este născut din trup este trup, și ce este născut din Duh este duh. 7 Să nu te miri că ți-am zis: «Trebuie să vă nașteți din nou.» 8 Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine e născut din Duhul.” 9 Nicodim I-a zis: „Cum este cu putință așa ceva?” 10 Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? 11 Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce cunoaștem și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră. 12 Dacă despre lucruri pământești v-am vorbit și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13 Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul Omului.a 14 Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede [să nu piară], ci să aibă în El viață veșnică. 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17 Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul [Său] în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18 Cine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu fie date la iveală. 21 Dar cine înfăptuiește adevărul vine la Lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

a3:13 Unele manuscrise târzii adaugă lecțiunea: „care este în cer”.

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

22 După aceea, Isus și ucenicii Săi au venit în ținutul Iudeei; și stătea acolo cu ei și boteza. 23 Ioan boteza și el în Enon, în apropiere de Salim, pentru că acolo erau multe ape; și oamenii veneau și se botezau. 24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță. 25 Între ucenicii lui Ioan și un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățire. 26 Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Rabbí, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu iată că botează, și toți se duc la El.” 27 Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Omul nu poate primi nimic dacă nu-i este dat din cer. 28 Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. 29 Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură nespus de glasul mirelui; iar această bucurie, care este a mea, este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu, să mă micșorez.

Cel care vine din cer

31 Cel care vine de sus este deasupra tuturor; cel care este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel care vine din cer este deasupra tuturor. 32 El mărturisește ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33 Cine primește mărturia Lui pecetluiește faptul că Dumnezeu este adevărat. 34 Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubește pe Fiul și toate I le-a dat în mână. 36 Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine se împotrivește Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

4

Isus și femeia din Samaria

1 Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan 2 (deși Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Săi), 3 a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4 Trebuia să treacă prin Samaria 5 și a ajuns lângă o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, istovit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8 (Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.) 9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum, Tu, iudeu fiind, ceri să bei de la mine, o femeie samariteană?” (Iudeii, într-adevăr, n-au legături cu samaritenii.) 10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu însăți I-ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” 11 „Doamne”, I-a zis femeia, „nici vas nu ai, iar fântâna este adâncă; atunci de unde ai această apă vie? 12 Doar nu ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși cu feciorii lui și vitele lui!” 13 Isus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta, în veac; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică.” 15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și să nu mai vin până aici să scot!”

16 El i-a spus: „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!” 17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai spus: «N-am bărbat»! 18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești profet! 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.” 21 Isus i-a spus: „Crede-mă, femeie: vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, fiindcă Tatăl astfel de închinători caută. 24 Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui trebuie să I se închine în duh și adevăr.” 25 „Știu”, I-a zis femeia, „că va veni Mesia (care se numește Hristos); când va veni El, ne va spune toate lucrurile.” 26 Isus i-a zis: „Eu Sunt: Cel care-ți vorbește!”

Trezirea din Samaria

27 Atunci au venit ucenicii Săi, și se mirau că vorbește cu o femeie. Totuși, niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28 Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva Acesta este Hristosul?” 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și-I ziceau: „Rabbí, mănâncă!” 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” 33 Ucenicii și-au zis atunci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe, gata pentru seceriș! 36 Acum, cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci, în această privință, este adevărată zicerea: «Unul seamănă, iar altul seceră.» 38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina cuvântului femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce am făcut!” 40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvântului Său. 42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat [Hristosul], Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș domnesc

(Matei 8:5–13; Luca 7:1–10)

43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo [ca să se ducă] în Galileea. 44 Căci El Însuși spusese că un profet nu este prețuit în propria sa patrie. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii; căci fuseseră și ei la sărbătoare.

46 Isus S-a întors deci în Cana Galileei, unde preschimbase apa în vin. În Capernaum era un slujbaș domnesc al cărui fiu era bolnav. 47 Acela a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-l vindece pe fiul său, care era pe moarte. 48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49 Slujbașul domnesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu!” 50 „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește!” Omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat. 51 Pe când cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-a lăsat febra.” 53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și au crezut el și toată casa lui. 54 Acesta este al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.


Am văzut ieri pe site-ul Tribunalului București că pe data de 22 septembrie s-a decis încheierea litigiului deschis de SER (reprezentată de avocatul Daniel Cuculea) împotriva Societății Biblice Britanice (și a altor entități).

Se încheie astfel un capitol extrem de rușinos pentru istoria spațiului neoprotestant românesc.

Faptul că o organizație care se numește pe sine „evanghelică” ajunge să târască în tribunal organizație cu istoria și prestigiul Societății Biblice Britanice nu poate să ne facă cinste.

Fiindcă studiez de peste un deceniu istoria Bibliei Cornilescu, voi afirma sus și tare un adevăr care se va impune oricărui cititor atent și imparțial al celor peste 550 de scrisori și documente păstrate în arhiva Societății Biblice Britanice: relația strânsă dintre traducătorul român și organizația care i-a adoptat traducerea este de așa natură, încât nicio altă entitate juridică nu poate pretinde dreptul de a tipări Biblia 1924 (sau edițiile ulterioare), necum să mai și acționeze SBB în tribunal, pentru a revendica în mod fraudulos acest drept.

Fiindcă în spațiul evanghelic s-au lățit binișor zvonuri năstrușnice cu privire la copyrightul pentru Biblia Cornilescu, anume că după Revoluție Soc. Biblică Britanică ar fi fost pe punctul de a ceda Bisericii Ortodoxe această versiune (BOR urmând să suprime Biblia Cornilescu și să-i sugrume astfel spiritual pe neoprotestanți), mai am un scurt comentariu: Soc. Biblică Britanică nu are în istoria ei niciun caz de înstrăinare a vreunei versiuni din patrimoniul pe care îl deține. O asemenea mișcare ar fi atât de neroadă, încât mă mir că cineva a putut imagina o astfel de (im)posibilitate.

Societatea Biblică Britanică permite tipărirea Bibliei Cornilescu de către o societatea biblică națională alcătuită din reprezentanți ai confesiunilor creștine din țara respectivă. Această societate este SBIR.

Mai jos imaginea de pe site-ul Tribunalului București.

Capture

Pagina următoare »

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,341 de alți urmăritori