Diverse şi foarte diverse



Reading the third volume of the New Cambridge History of the Bible has been a most rewarding experience. Here are some notes I made while perusing this bulky volume.

Biblical and Early Christian Studies

nchb3

2017.01.02 | Euan Cameron, ed. The New Cambridge History of The Bible. Volume 3: from 1450 to 1750. Cambridge: Cambridge University Press, 2016. xx + 975 pages. Hardback £125. ISBN: 9780521513425.

Review by Emanuel Conțac, Pentecostal Theological Institute of Bucharest.

Many thanks to Cambridge University Press for providing a review copy.

The third volume in the New History of the Bible series published by CUP, assembles 34 papers and essays surveying the complex evolution and influence of the most disseminated hypertext in the printing era.
Whereas the editors of the initial series had compressed the post-Reformation period into a single volume, in the revised series the past 500 years are covered by two separate volumes, each addressing a wider variety of topics than would have been possible to include in a single 650-page volume.

Vezi articol original 1.457 de cuvinte mai mult


Anul acesta am fost mai puțin prezent pe blog, din motive obiective: munca imensă pe care o presupune participarea la proiectul de revizuire a traducerii Cornilescu nu-mi mai permite luxul de a scrie prea mult.

Le mulțumesc tuturor celor care au trecut pe aici.

Un Crăciun fericit tuturor!

Mai jos, fragmentul de început din oratoriul de Crăciun al lui Bach. Nu cunosc o altă compoziție care să transmită cu  mai multă forță bucuria și speranța care vin în lume o dată cu nașterea lui Isus.

1. CHOR

Jauchzet, frohlocket! auf, preiset die Tage,
Rühmet, was heute der Höchste getan!
Lasset das Zagen, verbannet die Klage,
Stimmet voll Jauchzen und Fröhlichkeit an!
Dienet dem Höchsten mit herrlichen Chören,
Lasst uns den Namen des Herrschers verehren!


Am intrat săptămâna trecută în 2 Petru, o epistolă scurtă, dar nu lipsită de dificultăți. O voi revizui la pachet cu Iuda, fiindcă există anumite secțiuni comune acestor două scrieri. Nu mi-e limpede cine pe cine a influențat în materie de vocabular, dar asemănările sunt dincolo de orice dubiu. Mi se pare că 2 Petru ia de la Iuda, nu invers.

Capitolul 2 este un rechizitoriu împotriva unor învățători despre care nu știm prea multe lucruri. Ritmul alert al șarjelor profetice din această secțiune e greu de transpus în mod satisfăcător.

Precizez că textul va trece prin șlefuiri suplimentare.

Ca de obicei, marea frustrare a traducătorului este că nu poate spune toate finețurile pe care le descoperă și de care se bucură ca un copil care a primit un cadou.

***

12 Dar aceștia, ca niște dobitoace necuvântătoarea, sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzanie tocmai prin stricăciunea lor 13 și își vor lua <astfel> plata <cuvenită> pentru nelegiuirea lor.b Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n <amiaza mare>. Ca niște întinați și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit, când sunt la același ospăț cu voi. 14 Le scapără ochii după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemațic! 15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, s-au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. 16 Dar a fost mustrat aspru pentru fărădelegea lui: o măgăriță necuvântătoare, care a vorbit cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei profetului.

17 Oamenii aceștia sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrat întunericul fără de marginid. 18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic și, <folosind> poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei ce abiae au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21 Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost dată. 22 Cu ei s-a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: Câinele s-a întors la ce vărsasef și „scroafa spălată <s-a întors> să se tăvălească <iarăși> în mocirlă”.

 a2:12 Sau: „iraționale”.

 b2:13 Lit. „vor suferi vătămare ca răsplată pentru vătămare”.

 c2:14 Lit. „copii ai blestemului”. Exprimare semitizantă care indică faptul că acești oameni se află sub blestemul și judecata lui Dumnezeu.

 d2:17 Gr. ho zóphos tou skótous, „întunericul beznei”. Expresie la gradul superlativ, menită să sublinieze intensitatea beznei care îi așteaptă pe cei osândiți.

 e2:18 NA28: „cu adevărat”, lecțiune prezentă în unele manuscrise timpurii.

 f2:22 Prov. 26:11.


Ieri, ca parte a seriei de evenimente „Vertical”, organizate de pastorii Emil Bartoș și Radu Gheorghiță, am avut bucuria de a vorbi despre munca de revizuire a traducerii făcute de Cornilescu.

Precizez cu această ocazie că ediția-pilot pe care am prezentat-o nu este o „revizuire de autor”, ci rodul unei munci de echipă. Am ajuns să stau în fața publicului și să vorbesc despre această activitate nu fiindcă eu aș fi începutul și sfârșitul acestui proiect, ci fiindcă am ajuns, fără voia mea, unul dintre motorașele care s-au pus în mișcare pentru a urni din loc un proiect pentru desfășurarea căruia sunt necesare energii ce depășesc puterile unui singur om.

Cum spuneam și în prelegere, deja am început să primesc mesaje, unele mai erudite ca altele. Citez din ultimul mesaj primit: „Anumite trăsături sunt comune stilului religios din mai multe limbi moderne şi se regăsesc în limbajul mai multor religii: caracterul arhaic, monumentalitatea, necesitatea de a păstra distanţa faţă de vorbirea curentă, fără a pierde însă capacitatea de comunicare şi de implicare afectivă, emoţională. Stilul religios este un stil functional ca orice stil de specialitate, si nu este normal sa existe tentatii de distrugere a stilului religios pentru a usura comunicarea.” Autorul lansează aceste salve lingvistice ca mai apoi să poată  taxa voalat „incercarea unora de a inlocui in traducerea Bibliei, a termenului neprihanit cu termenul drept”. Cin’ să fie aceștia, oare, mă întreb eu cu un aer nevinovat?

Mai jos mica mea prelegere. Cei prezenți în sală au avut avantajul de a vedea pe ecran textele despre care vorbeam. Fără ele, expunerea își pierde un pic din coeziune.

Nu sunt cel mai captivant vorbitor pe care l-ați auzit vreodată, așa că înarmați-vă cu răbdare și fiți milostivnici față de bâlbele inerente unui personaj care se simte mai în largul lui între cărți decât la tribune. 🙂

Vă reamintesc că textul introductiv al ediție-pilot este public și poate fi citit gratuit AICI.

Prelegerea propriu-zisă începe de la minutul 5.00.


Fără reparațiile istorice cuvenite, festivismele decretate de sus nu valorează mare lucru.

Un text ce vine ca un duș rece peste patrioții de ocazie prea dispuși să se îmbete cu discursuri găunoase.

Nu cunosc decât o singură formă de patriotism: încercarea de a rezista la amplul proces de degradare care afectează (1) folosirea limbii române; (2) învățământul; (3) sistemul de sănătate; (4) justiția; (5) memoria colectivă.


img_9900

Am primit în sfârșit primele exemplare din ediția-pilot a Bibliei (revizuire a traducerii realizate de „Dumitru Cornilescu”). Sigla viitoarei traduceri este EDCR.

Așa cum am anunțat deja, broșura (164 de pagini) conține Geneza, Evanghelia după Marcu, Evanghelia după Ioan și Epistola apostolului Pavel către Romani.

Studenții ITP se bucură deja de noua versiune, fiindcă aproape jumătate din exemplarele pe care le-am primit au fost distribuite.

Ediția-pilot va fi disponibilă la seria de conferințe „Vertical” (www.VerticalRomania.ro). Doritorii o pot achiziționa cu 10 lei / exemplarul.

Cei care nu pot ajunge la conferință vor avea posibilitatea de a comanda exemplare de la Societatea Biblică Interconfesională din România (vezi mai jos informațiile de contact). Ar fi indicat să plasați comanda după 5 decembrie, fiindcă în aceste zile personalul SBIR nu va putea gestiona cererile.

Precizez cu această ocazie că organizația care a deținut și deține dreptul de publicare a Bibliei Cornilescu, din 1923 (când se publică separat Evanghelia după Luca și Evanghelia după Ioan), este Societatea Biblică Britanică. Ea este și singura îndreptățită să inițieze un astfel de proiect, despre care se discuta deja din anii ’20, dar care n-a mai fost adus la îndeplinire.

Pentru a le da cititorilor o idee cu privire la profilul viitoarei ediții, am postat pe internet introducerea noului proiect. Găsiți AICI fișierul PDF.

Nu uitați că ediția-pilot este însoțită de un chestionar (pe o singură pagină). Suntem foarte interesați să vedem cum va fi primit textul revizuirii. Nu-mi imaginez că vom putea mulțumi pe toată lumea. (Se înțelege de la sine, chestionarul nu este pentru cititorii care nu vor să clintească o virgulă din vechiul text cornilescian).

Mai jos datele de contact ale SBIR.

Calea Călărașilor, nr. 173, Bl. 42, Sc. 2, Ap. 35,

București, sectorul 3

România

Tel. 021.320.84.79

email: sbiromania@gmail.com

website: www.societateabiblica.org


De ce e România altfel? De ce pe anumite porțiuni din țara noastră nici legea atracției gravitaționale nu pare să funcționeze cum ar fi normal?

De ce există în mințile multor români, plantați în poziții-cheie, anumite suceli cronice în virtutea cărora aceștia văd lucrurile complet anapoda?

Din 2009 încerc din răsputeri să conving câteva biblioteci și muzee din România să accepte digitizarea manuscriselor grecești pe care le posedă.

Răspunsurile pe care le primesc sunt aiuritoare.

Nu mi-am pierdut speranța că voi vedea acest mic vis împlinit. Dar îmi imaginez că vor mai trece ani buni până când în România nu va mai fi nevoie de comisii și paracomisii care să avizeze schimbarea unui bec.

Mai jos un fragment dintr-un material amplu pe care l-am publicat pe Contributors.

Distribuiți dacă vă pasă de soarta patrimoniului cultural românesc și dacă sunteți convins că digitizarea trebuie introdusă pe scară largă.

***

În vara lui 2008, în timpul unui stagiu de cercetare, l-am întâlnit la Münster, în Germania, la Institut für Neutestamentliche Textforschung, pe Daniel Wallace, eminent profesor și cercetător american, unul dintre cei mai buni specialiști în critica de text a Noului Testament. Domnia sa cunoaște ca nimeni altul istoria transmiterii textului neotestamentar și conduce de mulți ani un așezământ științific dedicat fotografierii și conservării digitale a manuscriselor Bibliei (http://www.csntm.org/). Centrul american (cu sediul în Texas) s-a impus deja în peisajul instituțiilor de acest tip, fiindcă până în prezent a realizat peste 500.000 de imagini de manuscris, în condiții tehnice excelente. Între exemplarele fotografiate de el și echipa lui se numără atât manuscrise bizantine, cât și papirusuri din secolul al II-lea și al III-lea, nu doar ale Noului Testament, ci și ale Septuagintei, traducerea în limba greacă a Bibliei ebraice.

Din cele 5.800 de manuscrise neotestamentare, doar câteva aparțin unor instituții românești: 5 manuscrise (datând din secolele XII-XIV) se află la MNAR, iar 12 se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Câte un manuscris mai dețin Muzeul Olteniei (Craiova), Muzeul Literaturii, respectiv Biblioteca Centrală Universitară din Iași. Până în prezent, numai Muzeul Literaturii a acceptat digitizarea manuscrisului pe care îl deține (un impozant lecționar bizantin de secol XI).

Dar să revin la anul 2008. Dornic să afle ce pași fac instituțiile românești pentru a asigura conservarea digitală a tezaurului cultural, profesorul Daniel Wallace m-a rugat să iau legătura cu „factorii de răspundere” din România. Răspunsul la întrebarea care ne frământa pe amândoi l-am aflat la scurtă vreme: (1) în România eforturile pentru digitizarea manuscriselor s-au remarcat și se remarcă mai ales prin absență; (2) ca în povestea cu „posmagii” oferiți leneșului, orice ofertă de ajutor venită din partea Centrului condus de profesorului Wallace a fost respinsă de români cu indolență, nepăsare sau chiar dispreț.

În fapt, CSNTM s-a oferit să facă pro bono un serviciu important muzeelor românești – digitizarea tuturor manuscriselor grecești ale NT – punând două condiții: permisiunea de a păstra un set de imagini pentru cercetare, în arhiva digitală a Centrului, și permisiunea de a le afișa pe site-ul Centrului. Așadar, nu s-ar pune problema să inventăm noi roata în acest domeniu. Procedura există și se aplică peste tot în lume. Alte sute de manuscrise au trecut deja prin aceste etape și recomandările de care se bucură Centrul sunt excelente. Iau un exemplu recent: în 2011, CSNTM a încheiat un acord cu Biblioteca Medicea Laurenziana, celebra instituție florentină ctitorită de familia Medici. Instituția (a cărei clădire inițială a fost proiectată de Michelangelo) deține 13.500 de manuscrise (dintre care 2.500 de papirusuri) și 128.000 de tipărituri. Din această impresionantă colecție de manuscrise „florentine”, 28 au fost fotografiate de echipa prof. Dan Wallace. Între ele se numără și un manuscris complet al NT grec, o raritate, având în vedere că ele sunt doar șaizeci la număr în toată lumea.

Așadar, pe la „casele mai mari” există deschidere și interes pentru conservarea digitală a patrimoniului. Prin contrast, muzeele și bibliotecile din România, deși, puse alături de Biblioteca Medicilor, par niște Cenușărese, afișează în mod bizar aere de prințese năzuroase care se arată deranjate de prezența bobului de mazăre pitit sub șapte perne. Fundamentarea pentru această judecată severă urmează în paginile de mai jos.

Continuarea AICI.

Pagina următoare »