Diverse şi foarte diverse



Un cititor EDCR ne semnalează posibilitatea înțelegerii primei părți din 1 Cor. 6:18 ca slogan care era vehiculat în interiorul bisericii din Corint și pe care Pavel îl citează fără a indica acest lucru (De notat că în alte situații el indică faptul că face referire la poziția adversarilor. De ex., în cap. 15 întreabă “cum zic unii că nu este înviere…”).

Nu sunt convins că avem aici un slogan, cum cred unii exegeți (luați comentariul lui Fitzmyer și găsiți o bibliografie de bază), din mai multe motive.

Înainte de a analiza chestiunea, reiau mai jos textul din EDCR (cu referința biblică din subsol mutată în textul biblic).

6:16 Nu știți că cine se lipește de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci zice Scriptura: “Cei doi vor fi un singur trup”. (Vezi Gen. 2:24).

6:17 Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.

6:18 Fugiți de desfrâu! Orice alt păcat pe care-l face omul este săvârșit în afara trupului, dar cine se desfrânează păcătuiește împotriva propriului său trup.

6:19 Oare nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care Îl aveți de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?

6:20 Ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți-L deci pe Dumnezeu în trupul [și în duhul] vostru, [care sunt ale lui Dumnezeu]!

Mai întâi trebuie observat că în context Pavel pregătește terenul pentru discuție atrăgând atenția că porneia-desfrâul (=relația sexuală cu o prostituată) implică persoana în totalitatea ei. Verbul folosit de Pavel este kollao, „a se lipi”, „a se uni”. Este același verb care stă la baza echivalentului folosit în Geneza 2:24 (proskollao), context în care este descrisă unirea fizică dintre bărbat și femeie.

De altfel, Geneza 2:24 este și contextul din care provine citatul care încheie v. 16: “Vor fi – zice [Scriptura] – cei doi o singură carne”.

Angajarea totală a persoanei ca urmare a relației sexuale constituie punctul de referință pentru înțelegerea declarației (pe care o socotesc a lui Pavel) din v. 18: “Orice păcat pe care-ar fi să-l facă omul este în afara trupului” (traducere liberă).

Constatarea lui Pavel este de bun simț și ea trebuie înțeleasă în felul următor: Nu există niciun păcat care să implice trupul în maniera în care o face imoralitatea sexuală (în context, relația unui bărbat cu o prostituată). Nu există niciun păcat în care omul să se angajeze atât de intens, încât să devină “una” cu “obiectul” păcatului săvârșit.

Se va obiecta că și lăcomia de mâncare, beția, fumatul sau folosirea drogurilor ar putea intra în categoria “păcate care implică trupul”. Comparația este neavenită dintr-un motiv evident: în niciuna din situațiile de mai sus trupul nu se angajează total, pentru a se contopi (în limbaj paulin, pentru a forma “un singur trup”) cu o altă persoană. Pavel „joacă” la el acasă, nu în deplasare, iar terenul de joc este Geneza 2 (relația intre bărbat și femeie).

Se va obiecta pote și faptul că Pavel zice “tot păcatul” sau “orice păcat” este exterior trupului și că în textul grec nu avem adjectivul pronominal “alt”.

Obiecția este neîntemeiată pentru cei care sunt familiarziați cu stilul biblic. În Mat. 12:31 avem o situație similară: “Orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată“. Dacă aplici aici “logica” multor exegeți, ajungi la concluzia că Isus se contrazice. Or, o interpretare de bun simț rezolvă aparenta contradiție prin suplinirea termenului “altă” în context.

Și Pavel face genul acesta de afirmații “totale” care de fapt se dovedesc “parțiale”. Ne zice că nu a botezat pe nimeni în afară de Crisp și Gaiu, iar apoi ne spune că a botezat și casa lui Stephanas. E normal să fie așa. Toți facem astfel de afirmații generalizatoare în cursul vorbirii, iar apoi arătăm că ele trebuie luate cu anumite limite.

De asemenea, nu văd în ce fel i-ar ajuta pe corinteni presupusul slogan. El începe cu “Orice păcat…”. Or, “păcat” e o categorie teologică. Una dintre problemele corintenilor este că ei păcătuiesc uneori fără să știe că ce fac este păcat. Am dubii serioase că membrii bisericii din Corint păcătuiau deplin încredințați că se fac vinovați de păcate. Dacă așa ar fi stat lucrurile, m-aș fi așteptat ca Pavel să tune și să fulgere împotriva acestei mostruozități (cum face în 1 Cor. 5), nu să citeze presupusul slogan ca pe ceva benign (precum “toți avem cunoaștere” și “pântecele este pentru mâncări” etc.).

Unui lozincard care se apără cu declarația: “Orice păcat pe care îl comit nu mă afectează trupește” i se poate răspunde foarte simplu: “Stimabile, orice păcat pe care îl faci te incriminează; e irelevant că e în trup sau în afara trupului.”

Dar cum ar putea un lozincard (desfrânat) să se apere eficient cu presupusul slogan că orice păcat este în afara trupului sau că nu are efecte asupra trupului? Pavel ar fi putut să-l întrebe: “Stimabile, dar când ai venit ultima dată la Cina Domnului, când ai luat masa în separeu cu amicii și v-ați îmbătat, n-a fost un păcat care să implice trupul?”

Din aceste motive, cred că nu de un slogan corintean vorbim, ci de o afirmație paulină care este strâns legată de principiul că porneia angajează trupul într-o manieră specifică (nemaiîntâlnită în cazul altor păcate).

Mai pun la socoteală că imperativul scurt “Fugiți de desfrâu” are nevoie, din punct de vedere retoric și argumentativ, de o justificare, pe care Pavel o dă imediat. Dacă nu admitem că ce urmează este o explicație paulină, îl transformăm pe Pavel într-un studențaș din anul I care leagă idei în mod incoerent. Cei care citiți, „printre lacrimi și suspine”, referate scrise de studenți de anul I știți despre ce vorbesc.

Nu dezvolt aici ideile pauline din versetele următoare. Ele întâresc argumentația, insistând pe ideea că trupul credinciosului (unit cu Hristos) este un templu. În virtutea utilizării sale ca templu, trupul nu poate intra în alte asocieri și uniuni.

Mai jos textul grecesc, pentru cei care vor să-și împrospăteze perspectiva.

1 Corinthians 6:16–20: 16 ἢ οὐκ οἴδατε ὅτι ὁ κολλώμενος τῇ πόρνῃ ἓν σῶμά ἐστιν; Ἔσονται γάρ, φησίν, οἱ δύο εἰς σάρκα μίαν. 17 ὁ δὲ κολλώμενος τῷ κυρίῳ ἓν πνεῦμά ἐστιν. 18 φεύγετε τὴν πορνείαν. πᾶν ἁμάρτημα ὃ ἐὰν ποιήσῃ ἄνθρωπος ἐκτὸς τοῦ σώματός ἐστιν· ὁ δὲ πορνεύων, εἰς τὸ ἴδιον σῶμα ἁμαρτάνει. 19 ἢ οὐκ οἴδατε ὅτι τὸ σῶμα ὑμῶν ναὸς τοῦ ἐν ὑμῖν ἁγίου πνεύματός ἐστιν, οὗ ἔχετε ἀπὸ θεοῦ, καὶ οὐκ ἐστὲ ἑαυτῶν; 20 ἠγοράσθητε γὰρ τιμῆς· δοξάσατε δὴ τὸν θεὸν ἐν τῷ σώματι ὑμῶν.

Reclame

Mă bucur să anunț urbi et orbi că NT EDCR este acum disponibil în mediul online (https://my.ebiblia.ro/app/#)

Cititorii își pot instala app-ul eBiblia atât pe telefon, cât și pe tabletă, în sistem Android sau pentru iPhone.

Mai jos o captură de ecran din aplicația pentru iPad.

În ediția electronică „notele de subsol” apar imediat după versetul de care sunt legate.

Oricare dintre versiunile incluse în eBiblia se poate descărca pentru a fi folosită offline.

Mai jos Romani 7. După cum vedeți, am dezactivat din meniu trimiterile paralele.


Mi-au picat recent sub ochi un fragment (adaptat de Al. Lapedatu) din Narrative of a Mission of Inquiry to the Jews from the Church of Scotland in 1839), cartea publicată de A. Bonar și Robert McCheyne (Edinburgh, William Whyte et Co. 1843), în urma călătoriei lor prin Țările Române.

Să vedem în ce culori sunt zugrăviți românii la 1839. Deloc surprinzător, corupția este vizibilă din spațiul cosmic și acum 170 de ani.


img_3669

Acum patru ani, în cursul lunii aprilie, Societatea Biblică Interconfesională din România a început să dea primele semnale că ia în calcul necesitatea unei revizuiri profunde a textului din Biblia Cornilescu.

Fiindcă am fost implicat încă de la început în discuțiile care au dus la apariția EDCR, mi-am verificat astăzi arhiva de emailuri, în încercarea de a stabili cronologia riguroasă a evenimentelor care au premers un proiect care, pentru mine personal, a stat sub semnul declarației ἀνάγκη μοι ἐπίκειται, făcute de Pavel în 1 Corinteni 9.

În data de 20 aprilie am trimis către SBIR un email prin care anunțam că la întâlnirea preliminară (programată pe 23 aprilie) vor fi prezenți atât delegați din partea Bisericii Baptiste, cât și reprezentanți ai Comunității Penticostale București.

Cercetând mai bine în lista documentelor păstrate, am găsit și procesul-verbal al întâlnirii din 23 aprilie, cu numele tuturor participanților. Au fost prezenți atunci și doi reprezentanți ai Bisericii Adventiste. În cadrul acelei întâlniri am fost anunțați că în perioada 25-29 mai urma să vină la București Lénart de Regt, consultant de traduceri din partea United Bible Societies, pentru a ajuta la formarea echipei de revizori și pentru a stabili o strategie de lucru pe perioada proiectului, estimată la 3 ani.

Pe la mijlocul lunii mai se lucra la configurarea echipelor de revizori. Fiindcă în spațiul românesc nu mai fusese lansat un proiect de asemenea anvergură, eu unul nu prea știam de unde să apuc lucrurile. Fiind delegat să fac nominalizări, m-am pus pe scris emailuri și pe dat telefoane la toți bibliștii protestanți pe care îi cunoșteam. Nu știam cum se vor aranja lucrurile, așa că am mers pe varianta maximală. Unii dintre cei contactați inițial au confirmat intenția de a lucra în proiect, dar apoi au renunțat. În final, a rămas echipa a cărei componență o puteți citi în Introducerea NT EDCR.

Tot în luna mai am avut discuții cu membrii viitorului Comitet Pastoral și cu pastorul Moise Ardelean, președintele Cultului Penticostal, care a primit și documentația oficială din partea SBIR. Subliniez aici că traducătorii care au participat la proiect au fost avizați direct de către conducerea fiecărei Biserici (adventistă, baptistă, penticostală). Acest detaliu face ca proiectul EDCR să fie unic în istoria protestantismului românesc.

Îmi mai aduc aminte în mod distinct bătăile de cap pe care mi l-a dat procesul împărțirii echitabile a textului biblic. Ne doream ca echipele să poată lucra pe corpusuri bine delimitate (de ex., o echipă să lucreze Evangheliile Sinoptice, o altă echipă să lucreze corpusul paulin etc.).

În timpul vizitei lui Lénart de Regt am avut seminare de lucru cu echipele, pentru a ne armoniza perspectivele și a pune la punct metodologia. Era perioada în care începeam să ne cunoaștem și să ne dăm seama cam în ce ape stilistice se scaldă fiecare. Slavă Domnului, în cei patru ani care s-au scurs de atunci ne-am armonizat suficient cât să ducem la bun sfârșit revizuirea NT, care va intra mâine la tipar.

După ce vom vedea cu ochii NT, va trebui să tragem adânc aer în piept, să ne suflecăm mânecile din nou și să continuăm revizuirea VT, care este încă „la roșu” în unele secțiuni.

Voi reveni cu o nouă postare când NT va ieși din tipografie (probabil la finalul săptămânii viitoare).

Între timp, postez aici o secțiune din 2 Corinteni care îmi vorbește într-un mod special după acești patru ani de „revizuire prin credință”.

Mai jos, prima pagină din introducerea EDCR.


Săptămâna asta am primit PDF-ul cu textul întregului Nou Testament paginat. Am mai făcut o lectură în diagonală pentru a mă asigura că totul este în regulă și am mai descoperit vreo câteva chichițe pe la notele de subsol.

În următoarele câteva zile pe text se va uita un alt evaluator, astfel că luni vom putea declara închis procesul de verificare a șpalturilor, trimițând textul la tipar.

Ediția va avea cam 330 de pagini. Un volum destul de bogat, cu note de subsol consistente, mai ales în corpusul epistolar.

Dacă îmi amintesc bine, prin aprilie au început și primele ședințe de lucru în care ne-am întâlnit cu un comitet pastoral la SBIR pentru a vedea cam cum să fie profilul textului dorit.

Așadar, după patru ani, acea viziune din aprilie 2015 a căpătat în sfârșit substanță.


Toți cei care ați parcurs Epistola către Romani în versiunea Cornilescu, ați fost probabil intrigați de acel „întrucât” (scris legat) care astăzi are valoare cauzală. Cu prevederile DOOM-ului în cap, cititorul crede că textul ar însemna: „Dacă este cu putință, deoarece atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii” (Rom. 12:18).

Or, bibliștii știu că în grecește avem acolo τὸ ἐξ ὑμῶν, care s-ar putea traduce prin „cât ține de voi”.

Așadar, Pavel nu spune că trăitul în pace cu aproapele ține exclusiv de credincioși. O relație presupune două părți. Nu poți controla atitudinea celuilalt.

Exact așa trebuie să fi înțeles și Cornilescu textul, chiar dacă în versiunea lui s-a tipărit „întrucât”, nu „întru cât”.

Citind astăzi un discurs al episcopului Grigore Comșa, supranumit „biciul sectelor”, am realizat că nu doar Cornilescu scria „întrucât” legat și înțelegea „întru cât”.

Pentru cei care nu sunteți familiarizați cu activitatea lui, precizez aici că episcopul Grigorie Comșa a fost unul dintre marii prigonitori interbelici ai confesiunilor non-ortodoxe. A scris numeroase articole, a ținut conferințe peste conferințe, a alergat în lung și în lat, în speranța că va putea păstra integră „puritatea sufletului românesc”. (Asta cu „sufletul românesc” era o mare chestie în interbelic. Vestalele naționalismului integral jeleau amarnic soarta sufletului românesc, nu cumva să cadă drobul de sare peste el).

Mai jos fragmentul din discursul rostit de Comșa în parlament cu ocazia dezbaterii Legii cultelor din 1928.

Nu comentez aici valoarea de adevăr a celor afirmate de episcop. Mă interesează acel detaliu filologic subliniat cu roșu.


Am primit astăzi o veste bună: epistolele din corpusul paulin au fost paginate integral, așa că am putut trimite astăzi micile corecturi necesare pentru acest segment.

Urmează să mai primes, așadar, Epistolele Generale și Apocalipsa.

Mai jos puteți vedea cum arată primul calup de text din Evrei 11.

După cum ați putut observa, procesul de paginare merge mai greu decât ne-am așteptat. Mă așteptam ca în martie să dăm la tipar textul. Acum ne mutăm cu speranța în luna aprilie.

Pagina următoare »