Diverse şi foarte diverse



Preiau de pe pagina de FB a ITPB ultima postare publicată:

***

„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri” (Evrei 13:7).

Institutul Teologic Penticostal a instituit de curând două fonduri de burse pentru studenți și masteranzi, după cum urmează:

5 burse „Trandafir Șandru”, acordate anual primilor cinci studenți, în funcție de rezultatele pe plan academic la nivel de licență

5 burse „Teodor Pandrea”, acordate anual primilor cinci masteranzi, în funcție de rezultatele pe plan academic.

Cuantumul unei burse este de 550 de euro/anual.

Cele două fonduri de burse poartă numele fondatorilor învățământului teologic superior penticostal: pastorul prof. T. Șandru a avut viziunea înființării ITP, iar prof. T. Pandrea a făcut eforturi susținute pentru a face posibilă acreditarea ITP.

Considerăm că instituirea acestor burse nominale reprezintă un mod potrivit de a ne arăta respectul și prețuirea față de moștenirea primită de la cei care au trudit pe ogorul învățământului penticostal în anii dificili ai perioadei de început.

Dacă vă numărați printre beneficiarii viziunii de care au fost însuflețiți profesorii Trandafir Șandru și Teodor Pandrea și doriți să contribuiți la extinderea fondului de burse prin donații, puteți folosi conturile ITPB afișate pe pagina noastră de internet.
http://itpbucuresti.ro/donatii

Vă rugăm să precizați în formularul de tranzacție fondul de burse pe care doriți să îl sprijiniți (Ex. „donație fond de burse T. Șandru”).


Vă propun spre lectură primul capitol din Geneza, în forma pe care mi-aș dori să o citesc eu într-o Biblie revizuită.

Nu pot explica acum fiecare schimbare. Mă interesează care este impresia generală pe care o lasă textul, nu discuția pe chichițe.

***

Geneza 1

1La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. 2Pământul era pustiu şi gol, și întuneric era peste faţa adâncului, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

3Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4Dumnezeu a văzut că lumina este bună; şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

6Și Dumnezeu a spus: „Să fie o tărie în mijlocul apelor şi ea să despartă apele de ape!”

7Şi Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele care erau dedesubtul tăriei de apele care erau deasupra tăriei. Şi aşa a fost. 8Dumnezeu a numit tăria „ceruri”. Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9Dumnezeu a zis: „Să se adune apele care sunt sub ceruri într-un singur loc şi să se arate uscatul!” Şi așa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mări”. Și Dumnezeu a văzut că este bine.

11Apoi Dumnezeu a spus: „Să odrăslească pământul verdeaţă: iarbă care face sămânţă, pomi roditori care să facă rod după soiul lor, cu sămânţă în rod, pe pământ.” Şi aşa a fost. 12Pământul a dat la iveală verdeaţă, iarbă care face sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod cu sămânţă în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că este bine. 13Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14Și Dumnezeu a spus: „Să fie nişte luminători în tăria cerului, ca să despartă ziua de noapte; și să fie semne pentru soroace și pentru zile şi ani 15şi să fie luminători în tăria cerurilor, ca să lumineze asupra pământului!” Şi aşa a fost.

16Și Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari ‒ luminătorul cel mai mare, spre cârmuirea zilei, şi luminătorul cel mai mic, spre cârmuirea nopții ‒ și stelele.

17Și Dumnezeu i-a aşezat în tăria cerului, ca să lumineze asupra pământului, 18să cârmuiască ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Și Dumnezeu a văzut că este bine.

19Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

20Dumnezeu a spus: „Să mişune apele de vieţuitoare și vietăți înaripate să zboare deasupra pământului, pe fața tăriei cerurilor!” 21Dumnezeu a făcut creaturile cele mari şi toate vieţuitoarele târâtoare de care mişună apele, după soiul lor; a făcut şi orice vietate înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că este bine.

22Și Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: „Fiți rodnice, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; iar vietățile înaripate să se înmulţească pe pământ!” 23Și a fost seară, şi fost dimineaţă: ziua a cincea.

24Și Dumnezeu a spus: „Să dea la iveală pământul vieţuitoare după soiul lor: vite, târâtoare şi fiarele pământului, după soiul lor!” Şi aşa a fost. 25Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor și vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Și Dumnezeu a văzut că este bine.

26Apoi Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ.” 27Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat.

28Și Dumnezeu i-a binecuvântat; şi Dumnezeu le-a spus: „Fiți rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care se târăsc pe pământ!”

29Şi Dumnezeu a spus: „Iată v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe faţa întregului pământ şi tot pomul care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră!”

30Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor celor care se târăsc pe pământ, care au suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.

31Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi, iată, erau foarte bune. Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.


Se încumetă cineva să traducă în română această poezie?

E scurtă, dar plină de miez. La poezie nu prea am talent, așa că aș lăsa pe cei care se pricep.

***

LOVE

George Herbert

LOVE bade me welcome; yet my soul drew back,
Guilty of dust and sin.
But quick-eyed Love, observing me grow slack
From my first entrance in,
Drew nearer to me, sweetly questioning
If I lack’d anything.

‘A guest,’ I answer’d, ‘worthy to be here:’
Love said, ‘You shall be he.’
‘I, the unkind, ungrateful? Ah, my dear,
I cannot look on Thee.’
Love took my hand and smiling did reply,
‘Who made the eyes but I?’

‘Truth, Lord; but I have marr’d them: let my shame
Go where it doth deserve.’
‘And know you not,’ says Love, ‘Who bore the blame?’
‘My dear, then I will serve.’
‘You must sit down,’ says Love, ‘and taste my meat.’
So I did sit and eat.


Update: pentru noutăți pe blog, derulați mai jos.

În luna noiembrie, dacă Dumnezeu mă ține cu sănătate și cu zile, intenționez să vizitez Israelul, pentru a însoți, ca ghid, un grup de studenți/tineri din mediul evanghelic românesc.

Vizita este organizată de colegul meu Romulus Ganea, specialist în istorie biblică, a cărui experiență ca participant la expediții arheologice în Israel îl recomandă în mod deosebit ca însoțitor.

Informații despre traseul găsiți AICI.

Mai jos sunt informațiile generale ale ofertei. Persoanele care doresc să se înscrie trebuie să aibă o recomandare din partea pastorului bisericii din care fac parte.

În cazul în care sunteți interesați de participare, vă rog să vă anunțați intenția lăsând un comentariu pe acest blog.

***

Perioada: Noiembrie 2015

Tarif: pentru un număr minim de 45 persoane costul este de 582 $ (fără biletul de avion)/persoană.

Hoteluri:

Eden în Tiberias sau St. Gabriel în Nazaret, 3 nopți.

Capitol, Victoria în Jerusalem, 4 nopți.

Ce include tariful:

Transfer de la și către aeroport.

7 nopți la hoteluri cu mic dejun și cină asigurate.

3 persoane / cameră.

7 zile pline cu ghizi vorbitori de limbă română; autocare deluxe.

Intrări incuse în itinerariu: Parcurile Naționale, Tabor, excursie cu barca pe Marea Galileei, Acco, Muzeul Israelului, Tunelul lui Ezechia, Cetatea lui David, biserici.

Ce nu include tariful:

cheltuieli personale pentru cumpărături, prânzul, bacșișul pentru ghidul israelian și pentru șoferi. 3 euro pentru ghid și 2 euro pentru șofer / zi. (Ghidul din Israel trebuie sa însoțească în mod obligatoriu grupul, potrivit legii din Israel).

Excursia se adresează în special studenților și tinerilor. Pentru familii va fi o mică modificare de tarif.

Ghidaj: Lector dr. Romulus Ganea / Lector dr. Emanuel Conțac


E mult de când n-am mai văzut versete din Scriptură supuse la cumplite cazne hermeneutice de tipul celor la care se dedă ‒ cu multă siguranță de sine ‒ domnul Cristian Tudor Popescu în ultimele sale materiale de presă.

Într-un articol publicat la începutul lunii martie, cunoscutul nostru jurnalist declara (AICI): „Subsemnatul n-am făcut nicio oră de religie în şcoală. Ceea ce nu m-a împiedicat să citesc din doască-n doască Evangheliile, Epistolele, Faptele şi Apocalipsa, în română, franceză şi engleză. Pot să susţin oricând o controversă cu orice teolog.”

Nu știm ce spune această declarație despre competențele de teolog ale autorului, dar e neîndoios că ea spune multe despre stima de sine a aceluiași. Căci, de bună seamă, ființa interioară a dlui CTP nu e în vreun fel pândită de pericolul epuizării resurselor de modestie.

Dar să trecem la analiza articolului pe care îl publică recent (vezi AICI). Da, domnul Popescu are dreptate când scrie că facerea de bine este mai importantă decât ritualul şi regulile religioase. Dar când începe să comenteze textul biblic ajunge la derapaje hermeneutice serioase.

Să luăm cunoscutul episod care prezintă întâlnirea dintre Isus și femeia cananeancă (Matei 15:21-28). Citez:

Când femeia insistă, Hristos îi dă o pildă jignitoare: Matei, 15, 26: „ «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei»”. Carevasăzică, copiii lui Iisus sunt evreii, iar căţeii, alte neamuri.

Felul domnului CTP de a privi acest text mă perplexează. Dacă domnia sa ar fi fost un apărător al „corectitudinii politice”, ideologie care postulează, între altele, că toate religiile sunt la fel de valoroase, aș fi înțeles de unde vine sugestia că răspunsul lui Isus conține o „pildă jignitoare”. O fi jignitoare pentru sensibilitățile moderne ale domnului CTP și ale altor „liber cugetători”, pentru milionarele excentrice, iubitoare de animale, care își lasă averile pisicilor de companie, ori pentru toți cei în a căror ierarhie de valori viața unui animal e mai presus de viața unui copil.

Dar nu e jignitoare pentru cine consideră că Isus face o constatare de bun simț, pe care, în mod paradoxal, un om cu acuitatea intelectuală a lui CTP, o trece cu vederea: niciun om zdravăn la cap nu își privează copiii de pâine pentru a hrăni animalele semidomestice care bântuie în jurul gospodăriei sale!

Dacă admitem validitatea morală a acestei premise enunțate de Isus, mai rămâne o întrebare incomodă: sugerează oare Domnul că femeia și fiica ei sunt, în raport cu Poporul Ales, ceea ce sunt câinii pentru un omul care are de hrănit o casă de copii?

Exceptând cazul în care vrem să falsificăm figura lui Isus, trebuie să vedem aici un răspuns (oblic, nu spus „pe șleau”) menit să o confrunte pe femeie cu o realitate limpede ca lumina zilei: de drept, ea, feniciana, provenind dintr-un popor păgân, idolatru, cu o reputație cumplită nu doar în lumea evreiască, ci și în cea greco-romană (vezi odioasele sacrificii de copiii aduse la Cartagina și în alte colonii feniciene), n-ar trebui să emită vreo pretenție în raport cu Cel trimis la oile pierdute ale Casei lui Israel.

Domnul CTP este de altă părere. El crede că omul poate și trebuie să-i dicteze lui Dumnezeu condițiile săvârșirii binefacerii. Văzut din perspectivă umanist-ateistă, Isus Hristos trebui să fie tonomatul în care introduci moneda cu cererea, urmând ca imediat să pice soluția mult dorită. Or, Isus refuză, aici și în alte cazuri, să fie marioneta făcătoare de bine peste care se înstăpânește discreționar și tiranic voința unei alte persoane, fie ea o mamă a cărei fiică suferă din pricina unui demon, sau un jurnalist ateu a cărui hermeneutică biblică suferă grav din pricina incapacității de a pătrunde spiritul Evangheliei.

Mai există însă o dimensiune, la fel de importantă, a răspunsului dat de Isus: în relația dintre Dumnezeu și om rămâne o distanță care trebuie acoperită de năzuința umană. „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide” (Mat. 7:7), mai spune Isus cu altă ocazie. În Împărăția lui Dumnezeu nu este loc pentru nătăfleți care așteaptă să le pice în gură vreo pară mălăiață, ori pentru leneși care se întreabă dacă posmagii Împărăției vin gata muiați și mestecați.

Din păcate, hermeneutica grosieră a finului analist CTP reduce toate aceste elemente la o singur comentariu:

Carevasăzică, copiii lui Iisus sunt evreii, iar căţeii, alte neamuri.

Da, carevasăzică așa, și mult mai mult decât atât! Căci neamurile, pe care Isus le face să-și vadă lungul nasului în acest verset, sunt cuprinse de harul lui Dumnezeu în finalul Evangheliei, în toate versiunile, deci și în „română, franceză și engleză”, cum o va fi citit domnul CTP.

Finalul comentariului scris de dl Popescu este ceea ce m-aș fi așteptat să găsesc într-un articol scris de un aparatcik de partid școlit la „Ștefan Gheorghiu”, nu într-un text de presă scris de un publicist obișnuit să vadă lucrurile nuanțat. Căci iată ce cugetă pe nerăsuflate domnul CTP:

În disperare de cauză, feniciana îşi strigă supunerea şi credinţa faţă de religia lui Iisus:

Matei, 15, 27: „ «Da, Doamne», a zis ea, «dar şi căţeii mănâncă fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor» ”.

Deci, eu, sirofeniciana politeistă, mă declar căţeaua stăpânilor mei evrei, în frunte cu Tine, Doamne, Unul. Numai în aceste condiţii, de convertire forţată şi umilinţă, Iisus îi eliberează fata de diavol.

Mă declar dezarmat de expresia „religia lui Iisus”. Ce o fi înțelegând domnul CTP prin această sintagmă? Vrea oare să spună că „religia lui Iisus” este iudaismul și că Isus se așteaptă ca femeia să treacă la iudaism, ca să poată beneficia de vindecare? Următorul paragraf asta ne dă ne înțeles: Isus nu ratează ocazia de a face o adeptă a iudaismului, profitând de faptul că respectiva se află la ananghie!

Dacă asta spune domnul CTP, spune o nerozie. Căci nimic din acest pasaj nu sugerează că am avea de-a face cu o „convertire” (în sensul „trecerii de la o religie la alta”), și cu atât mai puțin cu o „convertire forțată”. Singura convertire pe care o așteaptă Isus este întoarcerea omului dinspre păcat și dinspre sine către Dumnezeu și către Împărăția Cerurilor.

Domnul CTP vede în femeia feniciană un personaj ultragiat și umilit, pe care Isus o strânge cu ușa pentru a o sili să se convertească la „religia lui”.

Eu văd în acest personaj o femeie dârză, de mare curaj, care, departe de a se simți jignită sau umilită, trece cu mare dibăcie toate obstacolele pe care ‒ cu mult simț pedagogic ‒ le ridică în calea ei Mântuitorul. Poate o să vă mirați că vorbesc de „obstacole ridicate de Iisus”. Dar ar fi aici ceva surprinzător? Orice bun maestru, indiferent de domeniu, își spune mereu învățăceii unor probe de rezistență; știe că trebuie să înalțe ștacheta pentru a le oferi șansa de a se ridica la înălțimea ei. Femeia răspunde provocării, ridică mănușa și dă răspunsuri care îl pun în uimire pe Hristos.

Domnul CTP, aplicând o hermeneutică de aparatcik, citește răspunsul femeii după cum urmează:

Deci, eu, sirofeniciana politeistă, mă declar căţeaua stăpânilor mei evrei, în frunte cu Tine, Doamne, Unul. Numai în aceste condiţii, de convertire forţată şi umilinţă, Iisus îi eliberează fata de diavol.

E limpede că într-o astfel de situație femeia feniciană vorbește cu glasul ventrilocului CTP, nu cu propriul glas.

Dacă remarca ei n-ar fi aprig schingiuită de domnul CTP, ea ar putea suna și astfel, mai aproape de spiritul Evangheliei după Matei:

„Da, Doamne, știu că nu sunt una dintre oile pierdute ale Casei lui Israel, nu fac parte din poporul ales, dar bunătatea Ta este atât de mare, încât ea se revarsă și asupra celor nevrednici. După cum Tu însuți ai spus într-o altă împrejurare, „Dumnezeu face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mat 5:45).

Mai e o chestiune care mă roade. Zice-se că domnul CTP este și romancier, om înzestrat cu mult simț literar. Din păcate, n-am avut ocazia să verific această aserțiune, fiindcă n-am citit niciuna dintre lucrările sale de beletristică. Citesc mult mai puțin decât îmi doresc. Dar mă întreb: ce om înzestrat cu simț literar citește scena descrisă de Matei fără să fie emoționat de intensitatea dramatică a schimbului de replici dintre personaje? Cum poți să citești episodul în cheia meschină, „minerească”, propusă de domnul CTP, încât să ratezi complet sublimul ei literar? Există în acest scurt pasaj o încleștare verbală intensă, o măsurare de forțe, un duel fulgerător în care Maestrul testează natura credinței ucenicului său. Măreția celor descrise aduce aminte de episodul luptei lui Iacov cu îngerul lui Dumnezeu. Și apoi, cum să ignori tocmai finalul, spusa prin care Iisus elogiază dârzenia femeii: „O, femeie, mare este credința ta! Facă-se precum voiești!”


Am primit de la dl. profesor Eugen Munteanu anunțul privind următoarea ediție a Simpozionului „Explorări în tradiția biblică românească”, programat pentru zilele 12-14 noiembrie 2015.

Intenționez să particip și eu, alături de alți colegi bibliști, de la ITP.

Mai jos textul scrisorii. Pentru detalii privind conferința, vezi AICI (varianta în română) și AICI (varianta în engleză).

***

Stimaţi colegi,

Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, Centrul de Studii Biblico-Filologice «Monumenta linguae Dacoromanorum», împreună cu Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România organizează a V-a ediţie a Simpozionului Internaţional  «Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană» (Iaşi, 12-14 noiembrie 2015). Înscrierea se va face până la 1 iunie 2015, completând formularul de înscriere ataşat, accesibil şi online la adresa: http://consilr.info.uaic.ro/~mld/monumenta/simpozionMLD.html.

Detalii despre tematica şi organizarea acestei manifestări se găsesc în fişierul ataşat. Pentru orice nelămuriri, ne puteţi contacta la adresa simpozionmld2015 @ gmail.com. De asemenea, vă rugăm să-i anunţaţi şi pe colegii dumneavoastră.

Cu cele mai bune gânduri,

Prof. univ. dr. Eugen Munteanu


Am parcurs astăzi capitolul 1 din Evrei.

Parcurgând cu atenție textul am găsit la Cornilescu o condiționare hristologică în v. 9. Prin folosirea Vocativului în traducere, Cornilescu sugerează că „Dumnezeule” se referă la Hristos. Totuși, vocativul se referă cel mai natural la Dumnezeu-Tatăl, nu la Fiul. Nu am studiat istoria receptării acestui verset, dar aș fi curios să aflu dacă acest verset a fost vreodată folosit în dezbateri hristologice ca „verset-dovadă” al divinității lui Isus. Înclin să cred că nu, dar să nu anticipăm.

Mai jos este traducerea revizuită. Veți observa schimbarea de topică la fragmentele poetice.

Pentru a pune în evidență citatele din VT, am ales să le scriu cu italice.

Asemenea unei nunți, o revizuire nu poate mulțumi pe toată lumea. :)

***

1După ce în multe rânduri şi în multe feluri le-a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi, 2la sfîrşitul acestor zile, Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut veacurile.

3El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui,

care le ţine pe toate prin Cuvântul puterii Sale,

după ce a făcut curăţirea păcatelor,

a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

4ajungînd cu atât mai bun decât îngerii,

cu cât a moştenit un Nume mai ales decât al lor.

5Căci căruia dintre îngeri i-a spus [Dumnezeu] vreodată:

„Tu eşti Fiul Meu,

astăzi Te-am născut.”?

Şi iarăşi:

„Eu Îi voi fi Tată

şi El Îmi va fi Fiu.”?

6Şi iarăși, când aduce în lume pe Cel Întâi-născut, zice:

„Să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu!”

7Şi dacă despre îngeri zice:

„El face pe îngerii Săi vârtejuri de vânt

şi pe slujitorii săi, flacără de foc”,

8despre Fiul [zice]:

„Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci;

toiag de dreptate este toiagul domniei Tale.

9Iubit-ai dreptatea şi urât-ai nelegiuirea.

De aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul Tău,

cu untdelemnul bucuriei mai presus de tovarăşii Tăi.”

10Şi:

,,La început, Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat

şi lucrarea mâinilor Tale sunt cerurile.

11Ele vor pieri, dar Tu rămâi;

toate ca o haină se vor învechi;

12Ca pe o manta le vei înfășura

ca o haină se vor preschimba,

dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”

13Şi căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată:

„Şezi la dreapta Mea,

până voi pune pe vrăjmaşii Tăi scăunel sub picioarele Tale!”?

14Nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise în slujba celor care vor moşteni mântuirea?

Pagina următoare »

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,287 other followers