Diverse şi foarte diverse



În ultimul număr al revistei Pleroma (decembrie 2017) puteți citi o serie de articole privitoare la Reformă. Unul dintre ele conține o scrisoare (până de curând inedită), trimisă de Benjamin Barker din București.

Scrisoarea a fost cunoscută istoricilor, dar nu a fost editată integral până acum.

Mai jos un fragment din textul scrisorii. Precizez că varianta postată nu conține toate notele explicative din materialul publicat. Pentru a face lectura integrală a materialului, accesați link-ul următor (AICI).

În dimineața următoare, pe 18 august, am ajuns la Adrianopol, care se află cam la șase ceasuri sau optsprezece mile de Demotica. Am petrecut la Adrianopol doar o zi și jumătate ca să mă refac după oboseala pe care mi-a pricinuit-o arșița grozavă de pe drum. Dl. Schnell se pregătea pentru târgul anual de la Usingiova și i-am cerut să ia cu el tipărituri biblice din belșug.

Pe 20 august m-aș așternut iarăși la drum și am ajuns la Rusciuc în 25, pe același drum pe care am mers anul trecut. Am fost iarăși dezamăgit că nu l-am găsit pe Ilarion la Târnovo. Era plecat undeva în eparhie ca să facă sfințirea unei biserici noi și protosinghelul[1] lui era și el absent. Am vrut să-l văd ca să-mi dau seama, pe cât posibil, de adevărul lucrurilor pe care le-am auzit de la un bulgar învățat la Gabrovo, anume că Evangheliile traduse și tipărite de Sapunov sunt doldora de greșeli și că unele dintre ele sunt destul de grave, drept care Ilarion nu și-ar da binecuvântarea pentru răspândirea lor.

De la Rusciuc am trecut Dunărea și am intrat în lazaretul de la Giurgiu, unde am rămas 13 zile. Am avut o cameră separată, pentru care am fost foarte mulțumit, fiindcă de data asta lazaretul era plin de personaje dubioase. Totuși am putut să vând șapte tipărituri biblice și să dăruiesc una. Fiindcă pe 8 septembrie am ieșit din carantină, am plecat spre București și am ajuns acolo a doua zi. Știam că nu-l voi găsi pe dl. Colquhoun[2] aici, fiindcă aflasem la Giurgiu că este plecat la Viena pentru a se întâlni cu mama și cu sora lui, care vin la București.

Totuși, am trecut pe la Consulat în speranța de a găsi o scrisoare de la dvs. și nu am fost dezamăgit, căci mi s-a înmânat scrisoarea dvs. din 4 august, cu hotărârile Comitetului din 3 ale aceleiași luni; cuprinsul mi s-a părut agreabil în toate privințele și mă simt recunoscător pentru hotărârea care a fost luată cu privire la chestiunea care îl privește de Dr. Koveks.

Prima mea grijă a fost apoi să-l vizitez pe dl. Poenaru,[3] care m-a primit cu amabilitatea lui tipică, scuzându-se că nu mi-a răspuns la scrisoare, dar aștepta să aibă de spus ceva mulțumitor, ca să-mi scrie. Se bucura că am venit la București, fiindcă socotea că prezența mea va fi mijlocul prin care vor fi înlăturate toate dificultățile care au început să apară în calea tipăririi Noului Testament valah.[4] M-a informat mai întâi de toate că ministrul cultelor a fost schimbat și că cel care ocupă acum postul este un ins bătrân [2r], fanatic și plin de prejudecăți, și că arhiepiscopii tărăgănează de la o zi la alta decizia de aprobare a tipăririi Noului Testament în limba valahă, de teamă că Societatea are în minte alte scopuri, de natură politică; în plus, nu erau pe de-a-ntregul siguri că le vom da o versiune corectă. Când am văzut cum stau lucrurile, mi-a venit imediat în minte să le fac următoarea propunere, despre care cred că Societatea n-ar avea obiecții, anume să le cer cea mai corectă ediție a Noului Testament pe care o au, pe care să o retipăresc la Smirna, fără note și comentarii,[5] iar colile să fie corectate de un cărturar valah pe care să-l iau cu mine de aici. Dl. Poenaru crede că astfel vor fi înlăturate toate dificultățile și a fost foarte mulțumit de idee. Apoi, împreună cu dl. Poenaru, l-am vizitat pe fratele principelui, pe ministrul de interne. A părut să fie dornic ca Noul Testament să fie difuzat pe scară larg în toate clasele de oameni din principat și s-a oferit să-i vadă pe arhiepiscopi și să le explice chestiunea.


[1] În original: protosingellos. În ierarhia bisericească, îndeplinea rolul de secretar al unui ierarh bisericesc.

[2] Robert Gilmour Colquhoun (1803–1870) a ocupat funcția de consul la București în perioada 1835-1837. Și-a început efectiv activitatea începând cu 25 feb. 1835.

[3] Dintr-o scrisoare trimisă de Barker la 22 sept. 1834, rezultă că Petrache Poenaru participase la festivitatea aniversară a Societății Biblice Britanice din 1831. În micul raport de călătorie scris de Poenaru la Londra, pe 27 oct. 1831, nu există informații despre acest eveniment. Ea trebuie să fi avut loc în decursul celor trei luni petrecute de Poenaru la Londra (10 iunie – 10 august 1831). Textul raportului a fost publicat de Iorga în Analele Academiei Române, Memoriile Secțiunii literare (1905/1906), vol. 28, 1906, p. 250-259 și republicat în engleză în idem, A History of Anglo-Roumanian Relations. English translation printed by the “Societate Anglo-Română” with a preface by R. W. Seton Watson, Bucharest, 1931, p. 70-79.

[4] Lit. „Wallachian Scriptures”. În context, este vorba de tipărirea unui Nou Testament.

[5] Principiul „without note or comment” a fost introdus încă de la început în statutul (Laws and Regulations) SBB. În prima formă a documentului, clauza se aplica doar Versiunii Autorizate. Membrii Comitetului au propus un amendament pentru ca restricția să vizeze toate traducerile. În art. 1 al statutului se precizează că singurul obiectiv al SBB va fi „să promoveze o cât mai mare difuzare a Sfintelor Scripturi, fără note și comentarii” (engl. „to encourage a wider circulation of the Holy Scriptures, without note or comment”).Vezi G. Browne, The History of the British and Foreign Bible Society: From Its Institution in 1804, to the Close of Its Jubilee in 1854, vol. 1, Londra, Bagster and Sons, 1859, p. 15-16.

Reclame

Cea mai frumoasă, mai măreață și mai zguduitoare viziune inaugurală a unui profet biblic rămâne cea relatată de Isaia, în capitolul 6. (Profetul Ezechiel poate intra cu succes la categoria „cea mai stranie viziune inaugurală”).

Pasajul din Isaia 6 este paradigmatic pentru întâlnirea dintre om și Dumnezeu, căci conștientizarea de către om a sfințeniei dumnezeiești îl constrânge să-și mărturisească profunda inadecvare. Fără această înțelegere nu poți „prinde frecvența” sacrului, nu poți intra în relație cu Dumnezeu și nu poți înțelege „religiosul” (în forma lui elementară).

Citind pasajul, mă întreb dacă referirea la „buze necurate” trebuie înțeleasă ca pars pro toto (buzele sunt necurate fiindcă tot omul este necurat, dar aici e subliniată doar o anumită dimensiune) sau dacă ea trebuie înțeleasă din perspectiva închinării, în sensul că Isaia este conștient că ceea ce spune el în închinare este inadecvat, fără acoperire sau chiar ipocrit. (Să nu uităm, primul capitol al cărții este vehement împotriva închinării de fațadă, adică a jertfelor care nu sunt însoțite de un comportamentul cerut de Dumnezeu.)

Pasajul mai este remarcabil și prin actul pe care îl îndeplinesc serafimii. Isaia este consacrat în slujbă prin atingerea cu un cărbune de pe altar. Nu sunt multe locuri în Biblie în care ispășirea unui păcat se face fără vărsare de sânge. Acesta este unul dintre ele.

Trebuie însă observat că actul ispășirii se produce nu în lumea sensibilă, supusă accesului prin simțuri, ci în viziunea pe care o are profetul. Așadar, el se caracterizează printr-o anumită „virtualitate”, ceea ce nu-i scade din eficacitate (după cum, faptul că eu îmi primesc salariul pe card, în formă virtuală, nu scade cu nimic din realitatea tranzacției).

Mai jos textul din Isaia 6, după două revizuiri succesive.

1 În anul morții regelui Uzzia, L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul de sus cel înălțat, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Deasupraa Lui se aflau serafimib, având fiecare șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul către celălalt și ziceau:

„Sfânt! Sfânt! Sfânt este DOMNUL Oștirilor!

Tot pământul este plinc de slava Lui!”

4 Se zguduiau ușorii ușii de glasul celor care strigau și s-a umplut Casa de fum. 5 Atunci mi-am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, și ochii mei L-au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oștirilor!” 6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar, 7 mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, vina ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” 8 Apoi am auzit glasul DOMNULUI întrebând: „Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?” și am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

9 El mi-a zis atunci:

„Du-te și spune poporului acestuia:

«De auzit să tot auziți, dar să nu înțelegeți!

De văzut să tot vedeți și să nu pricepeți!»

10 Împietreșted inima acestui popor,

fă-l tare de urechi și astupă-i ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,

să înțeleagă cu inima, să se pocăiască și să fie vindecat!”e

11 Eu am întrebat: „Până când, Doamne?” Iar El a răspuns:

„Până când vor rămâne cetățile pustii, fără locuitori,

casele — fără oameni,

și țara — pustiu și prăpăd.

12 DOMNUL  îi va izgoni departe pe oameni

și mare va fi paragina în mijlocul țării.

13 O zecime de locuitori dacă va rămâne în ea,

va fi și aceasta aruncată în foc, la rândul ei,

ca terebintul și ca stejarul, copaci ai Așerei,

care sunt tăiați și făcuți stâlpi pentru înălțimi.f

(Stâlpii aceștia sunt neamul sfânt).”

Note:

 a6:2 Septuaginta: „în jurul Lui”.

 b6:2 Termenul serafim provine de la verbul saraf („a arde”) și în mod obișnuit denumește șerpi „înfocați” (adică veninoși, cf. Num. 21:6; Deut. 8:15) sau „zburători” (Is. 14:29; 30:6). Aici însă termenul denumește ființe celeste înaripate din proximitatea tronului divin.

 c6:3 Sau: „să se umple” (cf. Num. 14:21; Ps. 57:5, 11; 72:19; 108:5; Is. 11:9; Hab. 2:14), după modelul din Ex. 40:34-35; 1 Regi 8:11.

 d6:10 Lit. „îngrașă” sau „fă-o insensibilă” (Ps. 119:70).

 e6:10 Unii interpreți consideră că textul conține o antifrază, ca în Amos 4:4.

 f6:13 Emendare a Textului Masoretic: ’Așera (numele unei zeități străine), în loc de ’așer (pron. rel. „care”) și bama („înălțime”, „capiște”) în loc de bam („în ei”).


Jesaja_(Michelangelo) (mai mult…)


De la publicațiile britanice nu prea te aștepți să promoveze subiecte ca cel de mai jos. The Guardian, cu simpatiile lui ușor stângiste, a publicat recent un documentar despre bandele rivale din El Salvador.

Dintr-o emisiune BBC mai veche știu că aceste clanuri exportă violența în alte state din zonă și că influența lor ajunge până Statele Unite. În general, cine intră în ele nu mai iese decât mort.

Există însă și o altă cale de a părăsi aceste structuri: Isus Hristos.


Putem răsufla ușurați, fie și numai pentru o scurtă vreme: ordonanță de urgență pentru salvarea penalilor (îndeosebi a Marelui Penal, Liviu Dragnea) nu a mai fost dată. Viorica Dăncilă și-a dat seama la vreme că Păpușarul-Șef o pune să scoată castane din foc în folosul lui. Oricât ar fi de incompetentă dna premier, are suficientă materie cenușie ca să priceapă că nu trebuie să-și riște libertatea pentru a salva un dublu condamnat penal.

Instinctul politic al lui Tăriceanu trebuie să-i fi semnalat că ordonanța va fi piatra de moară care îi va îngropa cariera politică (adio prezidențiale, cu această ghiulea prinsă de picior), iar Tudorel Toader este prea șarpe ca să nu știe că semnătura ministrului Justiției pe un asemenea act guvernamental este proba definitivă a abjecției. Ordonanța penalilor ar fi devenit semnul de înfierare pe care l-ar fi purtat permanent pe frunte, în bruma de carieră academică ce i-a mai rămas (căci de carieră politică nu mai poate fi vorba).

Iohannis, cu stilul lui caracteristic, a tras sforile necesare din interior, fără mult tapaj. Dar îmi pot imagina că în spatele ușilor închise i-a pus în vedere doamnei Dăncilă că se joacă cu focul și că afacerea va ieși prost pentru toți cei implicați în ea.

Partea bună este că, după acest eșec răsunător, pe Liviu Dragnea îl strânge tot mai mult pielea de sagri. Aura de invincibilitate a baronului PSD începe să fileze. Jilțul i se clatină și nu va mai dura mult până îl vom vedea scos pe făraș și trimis acolo unde îi este locul.

Filmul dramatic al ultimelor zile este refăcut de Dan Tapalagă AICI.

Câteva citate relevante:

 

  • Ședința de guvern se încheie fără adoptarea OUG-ului pe amnistie și grațiere. Jurnalistul Dan Turturică scrie pe Digi24: ”Se încheie o săptămână de foc, în care am trecut milimetric pe lângă o catastrofă: o nouă ordonanță de urgență în favoarea unui batalion de penali, poate chiar mai toxică decât cea din ianuarie 2017. Astăzi, nu mai există niciun dubiu că Liviu Dragnea a încercat din toate puterile să-i convingă pe Tăriceanu, Toader și Dăncilă să îl susțină în acest demers, dar a eșuat. Nu este clar cine a fost personajul determinant care a zădărnicit planurile șefului PSD, dacă doar Tăriceanu a rezistat presiunilor, din calcule de supraviețuire politică, sau dacă până și ministrul Justiției și premierul și-au regăsit o brumă de rațiune și au înțeles ce riscă dacă își pun semnătura pe o decizie cu implicații devastatoare pentru România.”
  • De notat că în tot acest timp, Antena3 a negat că s-ar pregăti un OUG, acuzând presa care a avertizat asupra acestui risc major de manipulare, deși tot la Antena 3, Bogdan Chireac, unul dintre jurnaliști invitați în mod frecvent, a anunțat că Dăncilă va propune amnistia și grațierea în discuțiile  cu Iohannis.
  • Sebastian Lăzăroiu, fost consilier la Cotroceni în mandatul lui Traian Băsescu și un bun cunoscător al funcționării mecanismelor de putere, scrie într-o analiză publicată pe Facebook că ”Povestea cu OUG pe amnistie și grațiere n-a fost un fake news. Chiar ne-a trecut glonțul pe la ureche, pentru că daddy, furios și neputincios după sentință, era gata să scoată artileria din dotare.”  Lăzăroiu propune și o explicație a eșecului lui Dragnea: ”Oare toate astea s-au întâmplat pentru că Viorica are conștiință, Tăriceanu e un bun liberal și Tudorel realizează că-și face pulbere reputația? Puțin probabil să fie doar asta. Da, pesemne că Tudorel a fost afectat de opinia Comisiei de la Venetia (din care face parte), de hula propriilor studenți, înțelege că a mers prea departe și riscă disprețul întregii bresle pe viață. Poate că Viorica s-a speriat de dosarul de la DIICOT, poate că Tăriceanu e cu gândul numai la prezidențialele de anul viitor. Dar cred că mai sunt și alte rotițe invizibile care s-au învârtit în perioada asta, clintind ușurel piesele pe tabla de șah. Că Iohannis știa de toate rotițele astea, fără să le fi pus el însuși în mișcare, n-am nicio îndoială. Că nu se bate în piept cu jocurile subterane care au zădărnicit ordonanța? Nici voi n-ați face altfel în locul lui.”

 


Presa britanică a comentat pe îndelete filmul-satiră “Who is America?”, în care prostia absurdă a multor politicieni americani este dată în vileag de un prankster de profesie.

Urmăriți-l pe Bernie Sanders cum încearcă să fie politicos în fața unui ins care îi propune niște statistici aberante.

Încă și mai absurde sunt declarațiile senatorilor americani care mușcă și mestecă pe îndelete din aberațiile „expertului israelian”.

Nu știi dacă să râzi sau să plângi de această variantă modernă a „Prostiei omenești”.

 


Reiau mai jos apelul făcut de Organizația Declic.

Intenționez să trimit și eu un mesaj prin email Curții Constituționale. Este vital ca mesajele să fie trimise în număr cât mai mare.

***

Pe 18 iulie, Curtea Constituțională a României (CCR) va dezbate și va decide asupra sesizărilor privind Codul de Procedură Penală. Curtea este singura autoritate care poate împiedica consacrarea legală a unui set de norme care dăunează spiritului Constituției.

Am cercetat în amănunt ce instrumente democratice ne stau la dispoziție pentru a combate modificările la Codul de Procedură Penală. Amicus Curiae („prieten al curții”) este o intervenție scrisă, pe care oricine o poate trimite către CCR. Prin acest instrument juridic, le putem solicita să verifice constituționalitatea legilor în dezbatere. Am redactat o astfel de intervenție în colaborare cu specialiști în drept. Dacă vrem să avem succes în demersul nostru, e nevoie de cât mai mulți dintre noi care să trimită acest Amicus Curiae către CCR.

Trimite și tu chiar acum Amicus Curiae către CCR! Procedura e simplă. Tot ce trebuie să faci este să:

1. Copiezi textul de mai jos într-un document

2. Să completezi cu datele tale și să te semnezi

3. Să îl trimiți prin poștă, fax sau email către CCR.

Datele de contact ale CCR sunt:

EMAIL: ccr@ccr.ro

POȘTĂ: Curtea Constituțională a României Palatul Parlamentului, Intrarea B1, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr.2, sector 5, cod postal 050725.

FAX: 0214142139 – registratură CCR
sau folosește HelloFAX pentru a trimite fax gratuit direct din calculator
***

Amicus Curiae în format .pdf

TEXT Amicus Curiae:

Dosar 961AI/2018
Către Curtea Constituțională

Ref: Amicus Curiae referitor la verificarea constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară

Stimate domnule Preşedinte, onorați judecători,

Subsemnata/ul …………………………………………, domiciliat în ………………………………………, jud. ………………………………..…., CNP…………………………………………………………………..…., adresa de email…………………………………………………………………………………………………….telefon…………………………………………..  mă adresez Curţii folosind procedura Amicus Curiae în legătură cu decizia pe care Curtea urmează a o pronunţa cu privire la sesizarea formulată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România referitor la propunerea legislativă menționată mai sus.

Astfel, propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat sub nr. L239/18.04.2018. Ea a fost dezbătută la data de 7 iunie în Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei; în raportul din 11 iunie apar 316 amendamente admise și 168 amendamente respinse. Apoi pe 13 iunie  s-a înscris pe ordinea de zi a Plenului și s-a adoptat. În aceeași zi proiectul de lege a fost înregistrat la la Camera Deputaților sub nr. PL-x 373/2018 și s-a trimis din nou la Comisia specială. Potrivit raportului din 18 iunie, aceasta a admis 48 de noi amendamente și a respins 135 de noi amendamente. Fără ca raportul să fie încă redactat, în aceeași zi proiectul de lege a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților, unde a fost dezbătut și votat.

Comisia specială și-a depășit mandatul. Astfel, potrivit prevederilor Hotărârii nr 69/2017 a Parlamentului României prin care a fost înființată această Comisie specială, ea avea ca obiectiv includerea în Codul de procedură penală a deciziilor Curții Constituționale și a Directivelor Europene, respectiv punerea în acord a Codului cu rapoartele GRECO. Mai mult, potrivit Expunerii de motive, proiectul de lege în cauză și-a propus doar punerea în acord a Codului de procedură penală cu 18 decizii ale Curții Constituționale, două directive europene și cu jurisprudența CEDO, urmând a fi modificate doar 35 de articole. Or, în forma finală a proiectului s-au operat sute de modificări ale Codului. Prin urmare, toate modificările care au depășit obiectul Comisiei speciale ar fi trebuit discutate în procedura obișnuită – cu raport de la comisiile juridice ale celor două Camere și dezbatere în fiecare Cameră parlamentară.

Procedura legislativă urmată este profund defectuoasă. Utilizând pașii legali doar din punct de vedere formal, Parlamentul a deturnat o procedură esențială pentru funcționarea democrației, care presupune dezbatere publică cu toți factorii implicați, admiterea sau respingerea motivată a amendamentelor, dezbaterea în cadrul plenului camerelor parlamentare. Practic, sute de amendamente au fost admise sau respinse într-un timp atât de scurt încât participanții la procedură nu au putut nici măcar să le lectureze. Procedura urgentă prin care s-a adoptat această propune legislativă nu a fost justificată, iar graba cu care s-au desfășurat discuțiile din Comisia specială ridică mari suspiciuni asupra intențiilor parlamentarilor.

Calitatea legii este profund criticabilă. Modificarea Codului a fost inițiată în anul 2006. Redactarea lui și studiu de impact făcut a costat România milioane de euro. Codul a fost adoptat de Parlament în anul 2010. Apoi a fost modificat masiv în anul 2013 și a intrat în vigoare în anul 2014. La acea dată era prezentat ca o mare realizare a României, înglobând cele mai moderne prevederi legislative ale altor state. Adoptarea lui a fost apreciată de Comisia Europeană. În mod inacceptabil, acum se dorește o modificare substanțială a acestui cod. Fără o expunere de motive acceptabilă, fără studii de impact, fără consultarea corpului magistraților, polițiștilor și avocaților, constat că un astfel de proiect legislativ discutat și adoptat în grabă nu întrunește condițiile de claritate și previzibilitate inerente unui act normativ care ar trebui să fie valabil câteva decenii.

Voința legiuitorului este contrară interesului public. Cât timp președintele Camerei Deputaților este un condamnat penal și acesta este președintele partidului care deține majoritatea în Parlament, și cât timp acesta își cere scuze miilor de deținuți din penitenciare (declarație publică din 22 iunie 2018), este evidentă intenția sa de a face modificări care să împiedice tragerea la răspundere penală a celor vinovați de comiterea unor infracțiuni. Onorată Curte, toate modificările intenționate sau aduse codurilor penale, începând cu vara fierbinte a anului 2012, au vizat un singur lucru: protejarea infractorilor. Nu a fost vorba nicicând de protecția victimelor infracțiunilor sau de asigurarea unui proces echitabil. Or, această practică deja încetățenită pune în pericol apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor onești, funcționarea democrației și însăși siguranța națională – valori supreme ocrotite de art. 1 din Constituția României.

Stimați judecători ai Curții Constituționale,

Prin rolul său, Curtea este singura autoritate care poate împiedica consacrarea legală a unui set de norme care dăunează spiritului Constituției. Când o astfel de lege este adoptată doar pentru a proteja infractorii, când are loc un simulacru de dezbatere,  atunci înseamnă că parlamentarii nu legiferează, ci ei uzurpă o funcție esențială aparținând unui Parlament autentic prin care se exercită suveranitatea poporului.

Într-o astfel de situație, singura cale de a bloca promulgarea unui asemenea act normativ și de a împiedica practici viitoare identice, este admiterea de către Curtea Constituțională a sesizărilor depuse.

Cu deosebită consideraţie,

……………….

Pagina următoare »