Diverse şi foarte diverse



Nota bene: Această postare va figura o vreme „în capul” blogului. Pentru noutăți, derulați mai jos.

Dacă nu v-ați hotărât încă spre ce asociație sau fundație să direcționați cele 2% din profitul pe care îl datorați Leviathanului fiscal românesc, vă sugerez eu o posibilitate: Biblioteca ITPB.

Mă ocup de administrarea acestei biblioteci cam de prin 2011 și, prin harul Domnului, am reușit să remediez o parte din problemele pe care le-am găsit când am preluat funcția. De pildă, în perioada respectivă fondul de carte nu era catalogat integral și nu exista catalog electronic.

La capitolul „surse primare” aveam de făcut recuperări majore, prin urmare am alocat o parte din resursele noastre către înzestrarea bibliotecii cu volume din colecții consacrate (Loeb Classical Library, Sources Chrètienne, Fathers of the Church, Luther’s Works, Augustine for the 20th Century etc.). De comentarii biblice (exegetice) nu mai vorbesc. Avem acum o selecție bunicică (mai puțin cele publicate în limba germană).

Încă nu suntem unde ne-am dori, dar lucrurile continuă să se îmbunătățească, în special datorită unor prieteni generoși care au înțeles nevoia de a investi și în acest domeniu.

Ca să nu mai lungesc vorba, găsiți AICI fișierul PDF completat cu datele bibliotecii. Trebuie doar să-l personalizați cu datele proprii și să-l trimiteți / depuneți la filiala ANAF de care aparțineți.

Le mulțumesc în avans celor care ne vor credita cu încrederea lor.

Reclame


Tot scotocind printre documentele mele privitoare la Cornilescu, am găsit și alte documente, legate de istoria evanghelicilor în comunism.

Mai jos o scrisoare deschisă semnată de lideri religioși care atrăgeau atenția asupra politicilor represive aplicate de statul român comunist.

Documentul menționează arestarea compozitorului Iacob Alecu din Sibiu.

De asemenea, sunt menționați Constantin Caramaon și Victor Răscol.


Stabilirea datei intrării lui Cornilescu în monahism mi-a dat ceva de lucru. Abia acum am reușit să mă dumiresc. Traducătorul a făcut cererea în 1915, așadar când încă era student. Petiția a fost discutată într-o ședință a Sf. Sinod din 12 octombrie 1915.

Ceva totuși nu iese la socoteală. Dacă D. Cornilescu s-a călugărit în toamna lui 1915, a așteptat să termine studiile sau a mers direct la Stâncești pentru a traduce Biblia? Sau a rămas o vreme în București, a început lucrul și apoi, în 1916, s-a dus la Botoșani.

Pentru a stabili cronologia precisă mai trebuie să săpăm puțin.

Mai jos documentele oficiale privind hirotonirea.

Eugenia Gologan este cea care l-a ajutat pe Cornilescu să compileze calendarul cu meditații creștine.


Prin 2005, când am descoperit prima dată textul lui Nitzulescu, mi s-a părut bunicel. Lexicul folosit de traducător era mai modern decât cel din versiunile ortodoxe din sec. 19. Nitzulescu înțelesese necesitatea de a mai înnoi pe ici, pe colo, vocabularul biblic, pentru a face traducerea mai accesibilă cititorilor.

N-am înțeles, la vremea respectivă, dacă pretenția pe care o formulase, anume ca traducerea lui să fie premiată de Academie, era justificată. În orice caz, juriul Academiei a descalificat lucrarea, atrăgând atenția că sunt premiate doar texte de autor.

Pe măsură ce citesc din această versiune realizez că ea a fost lucrată cam în grabă. Din acest motiv s-au strecurat în ea greșeli elementare.

În Romani 8:10, de pildă, Pavel afirmă că prezența lui Hristos în credincios va duce la învierea trupului, prin Duhul.

Textul grec este structurat cu ajutorul unei opoziții:

εἰ δὲ Χριστὸς ἐν ὑμῖν, τὸ μὲν σῶμα νεκρὸν διὰ ἁμαρτίαν τὸ δὲ πνεῦμα ζωὴ διὰ δικαιοσύνην.

„Dacă Hristos este în voi, trupul este muritor, din cauza păcatului, dar Duhul este [sursă de] viață, datorită dreptății.”

Ce spune Apostolul este că prezența lui Hristos în noi nu anulează în sens absolut efectele păcatului. Cea mai importantă consecință a păcatului este moartea. Or, aceasta continuă să se manifeste asupra trupului („trupul este muritor”).

Mai greu de înțeles este ce înseamnă că „Duhul este viață”. Deși în textul grec nu avem majusculă, putem fi siguri că Pavel se referă la Duhul Sfânt, care este dătătorul vieții prin excelență.

Ce înseamnă „datorită dreptății”? S-a discutat mult cu privire la sensul acestei secvențe. Prin „dreptate” eu înțeleg aici acea calitate a omului care se află într-o relație dreaptă cu Dumnezeu. Faptul că omul a fost îndreptățit (=pus într-o relație dreaptă cu Dumnezeu – temă paulină majoră) constituie baza învierii lui de către Duhul Sfânt.

Și acum să vedem ce Nitzulescu. Argumentația paulină este pur și simplu dinamitată. Din traducere rezultă că „trupul credinciosului este mort față de păcat”! Din partea a doua a versetului nu mai știi ce să pricepi: „spiritul (al cui?) este viață față de îndreptățire”. Sigurul element pozitiv ar fi faptul că dikaiosynē a fost tradus prin „îndreptățire”.

Nu știu cum a ajuns Nitzulescu să considere că prepoziția διά + Ac. s-ar putea traduce prin „față de”.

Una peste alta, Pavel folosește secvența „mort față de păcat” în 6:11, însă în greacă este folosit Dativul: „mort păcatului”. Aici Nitzulescu a tradus bine.

Cum de Societatea Biblică Britanică a ajuns să adopte această versiune și să o „lipească” de VT de la Iași încă nu mi-e clar. Poate că și-a dorit să beneficieze de prestigiul unui profesor al Facultății de Teologie din București. Doar că lucrul cu primadonele este riscant. Dacă vedeta e ocupată și solicitată, s-ar putea să facă treabă, cum zicem noi, „de mântuială” (aici, a mântui = a termina).


Astăzi am descoperit principala sursă a Bibliei de la Iași (1874). Așa cum putem bănui, ea nu este tradusă direct din ebraică, ci dintr-o versiune care are la bază textul ebraic.

Cea mai originală formulare din versiunea ieșeană este probabil următoarea, care încearcă să redea jocul de cuvinte din ebraică.

Când am văzut asemenea soluții de traducere (și altele, unde e nevoie de interpretarea textului ebraic într-un anume fel), mi-a venit în gând să verific versiunea franceză Ostervald. Și ― quelle surprise! ― avem și acolo același joc de cuvinte.

Am mai reținut, citind în fugă primele capitole din Geneza, că Adam și Eva și-au făcut „pestelce”. Cred că sunt 30 de ani de când n-am mai auzit cuvântul ăsta. Bunica mea de la Dumeni (Botoșani) spunea „pestelcă” la șorțul de bucătărie.

Presupun că „pestelca” e folosită mai mult în Moldova. Vasile Pallade, revizorul român al textului din Bibliei de la 1874, era ieșean.

Mi-a mai atras atenție secvența „piatră onichină” = „piatră de onix”.

Mai jos fragmentele din Geneza.

Textul din Biblia Ostervald.


Există întrebări la care primești răspuns după nouă ani de zile.

Într-o postare din 2010 ridicam problema verificării informației că Dumitru Cornilescu ar fi terminat facultatea în 1916. Vezi AICI.

Avem în sfârșit posibilitatea de a răspunde „cu acte în regulă”.

Potrivit unui anunț publicat în Monitorul oficial (12 septembrie 1931), Cornilescu a absolvit în 1916. Curios însă, diploma lui a fost dată pierdută în 1931, când el nu mai era în țară!

Mai știm, tot din surse sigure, că D. Cornilescu a intrat în monahism în 1915! Deci când încă era student.

« Pagina anterioarăPagina următoare »