Jurnal de Austria



Sunt deja la Londra, dar n-am terminat cu postările despre Viena. Aceasta este ultima din această serie, scrisă pe fugă între două vizite. Dacă ajungeţi la Viena, nu rataţi Belvedere.

"Belvedere inferior", partea de jos a complexului Belvedere, construit de prinţul Eugen de Savoia, militar care a jucat un rol important în înfrângerea turcilor în timpul asediului Vienei (1683).

"Belvedere Superior", reşedinţa de vară a prinţului Eugen. Forma acoperişului aduce aminte de corturile trupelor turceşti învinse de prinţul Eugen. Spaţiul dintre "Belvedere Inferior" şi "Belvedere Superior" cuprinde o grădină foarte frumoasă.

Havuzuri cu vag iz mitologic. În imagine o scenă cam sadică: un personaj taie beregata unui satir din gura căruia ţâşneşte jetul de apă...

Fântâni peste fântâni.

Iată o fotografie care nu respectă regulile fotografice. Facem ce putem... :)

Complexul Belvedere găzduieşte câteva excelente galerii de artă. Cea mai amplă e cea din partea superioară. Deşi fotografiatul e interzis, iar spaţiile sunt supravegheate cu camere video, un Monet e o tentaţie prea mare, mai ales când şi camerele video sunt puse anume ca să sporească ispita... P.S. Ideea de a face această fotografie nu-mi aparţine. :)))


Probabil dintre turiştii care vizitează Viena sub 1% iau în calcul universitatea ca punct de atracţie. Pentru mine însă instituţiile de învăţământ şi bibliotecile sunt aproape de vârful listei cu obiective, aşa că nu puteam să nu dau o raită şi pe la universitatea din Viena.

Clădirea principală a universităţii. Iertăciune pentru calitatea fotografiilor. Am aflat între timp că o clădire nu trebuie măcelărită în halul acesta. Deviza mea fotografică este: "Mulţi văd, puţini pricep". Între cei puţini, desigur, mă număr şi eu. :)

Frontonul clădirii principale a Universităţii. Instituţia datează cam de pe la 1300. Undeva în interior sunt nişte plăci pe care sunt inscripţionate numele tuturor rectorilor.

Sala de lectură mare a bibliotecii universitare. Cei care studiază aici de zor n-o fac din prea multă hărnicie, ci fiindcă au restanţe.

Unul dintre numeroasele amfiteatre ale universităţii. Evident, dotarea audio-video este excelentă.

Nu, nu e capela universităţii, ci o sală de festivităţi. Cam întunecoasă la momentul când am vizitat-o. Dar plină de istorie.


Viena e prea frumoasă ca să nu postez încă vreo câteva seturi de fotografii din preumblarea mea.

În Volksgarten, unul dintre multele parcuri vieneze, se află o copie a tempului lui Tezeu din Atena (folosit pentru expoziţii). Încă un indiciu că austriecii se vor continuatori ai vechilor greci. În dreapta se vede în zare silueta primăriei. În stânga e Burgtheater.

Hofburg, vechiul palat imperial al Vienei, reşedinţa Habsburgilor, astăzi sediul preşedinţiei. În piaţa largă din proximitatea palatului sunt două statui ecvestre. Una îl înfăţişează pe Eugen de Savoia şi una pe arhiducele Charles.

Din Heldenplatz (aproape de Hofburg) ajungi imediat în piaţa Maria Tereza. La baza soclului sunt înfăţişate diverse personalităţi (între care şi Mozart).

Splendida clădire a Muzeului de Istorie Naturală (închis marţea). Din păcate, n-am reuşit să-l vizitez.

Intrarea Muzeului de Istorie Naturală.

Dispus "în oglindă" este Muzeul de Istorie a Artei, inaugurat în 1891. Are o galerie egipteană impresionantă, una de artă greco-romană, tablouri aparţinând celor mai importante şcoli de pictură din Europa (maeştri italieni, flamanzi, germani, francezi, spanioli) şi o colecţie de monezi, bancnote şi medalii (cca 700.000 obiecte).

Intrarea în Muzeul de Istorie a Artei. M-au lăsat bateriile (aparatului) chiar la intrare. Interesant este că în acest muzeu se poate fotografia în voia cea bună. Îmi aduc aminte că la Veneţia, în Palatul Dogilor, paznicii se dădeau de ceasul morţii să-i împiedice fotografiatul. Fără succes, desigur.

Faţada Muzeului de Artă. Dacă vă hotărâţi să-l vizitaţi, mergeţi încălcaţi cu pantofi sport. Sau luaţi o pereche de picioare de schimb. :)


Modul în care sunt dispuse clădirile principalelor instituţii guvernamentale vieneze trădează un plan urbanistic coerent şi o dezvoltare armonioasă a acestuia de-a lungul secolelor. Nimic din haosul arhitectural care se vede în Bucureşti mai ales în ultimii 20 de ani.

Dacă urci mai sus de primărie, treci prin spatele clădirii Parlamentului şi ajungi la Palatul de Justiţie, construit în stil neorenascentist.

Clădirea Parlamentului, în stil neoclasic, pune în evidenţă pasiunea constructorilor pentru antichitatea greacă. În special faţada dă mărturie despre dorinţa austriecilor (din sec. 19) de a se prezenta drept urmaşi ai vechilor greci (în materie de democraţie şi arhitectură). Am vrut să vizitez şi interiorul, dar se punea la cale nu ştiu ce întâlnire cu înalte obraze politiceşti.

Statuia zeiţei Palas-Atena (personificarea înţelepciunii) străjuieşte intrarea în Parlament, deasupra unei fântâni cu numeroase reprezentări alegorice. Coiful aurit al Atenei sporeşte haloul creat de soarele ascuns în spatele lui.

Una dintre laturile clădirii Parlamentului: cariatide (duble) care imită erechteionul de pe Arcopole.


Plimbarea mea prin Viena continuă. De la Votivkirche se ajunge imediat la primărie, a cărei clădire domină zona.

Faţada a fost restaurată. Partea din spate încă are zone înnegrite.

Diferenţa dintre Viena şi Bucureşti este că la Viena circarii rămân în afara primăriei!

În zare se văd turlele de la Votivkirche.

Faţă în faţă cu primăria e Burgtheater.


Ieri am aflat că Titu Maiorescu a studiat o vreme la Viena.

E acelaşi gimnaziu unde a studiat şi Schubert.


Fotoghicitoare: cum poţi face astfel de fotografii aeriene în Viena? :)

Update cu răspuns: aici! :)


M-am refugiat câteva zile la Viena, la o familie de prieteni.

E o vreme superbă. Douăzeci şi cinci de grade, un soare splendid. Nu se putea o zi de plimbare mai frumoasă.

Mi-am propus să vizitez Muzeul de Artă (Kunsthistorisches Museum), cel care face pereche cu Muzeul de Istorie Naturală (închis marţea).

Dar să nu ne repezim la artă fără să ne îmbisericim oleacă.

N-am rezistat să nu intru în Votivkirche, aflată în apropiere. Am tot admirat-o de la distanţă în ultimii 7 ani de când tot vin la Viena, dar de intrat în ea n-am intrat. Până astăzi.

Cred că numai din avion poţi fotografia această biserică fără s-o vezi tăiată de calburi şi fire. Ori n-am prins eu unghiul potrivit.

Vitralii splendide. M-a impresionat în mod deosebit acesta. Vă las să descifraţi mesajul, cu regretul că aparatul meu nu pune în valoare imaginea aşa cum aş fi dorit.

O boltă gotică superbă. La 12 era programat un concert de orgă, dar la 11.30 deja se auzeau acorduri (repetiţie?).

Transeptul bisericii

O lumină caldă învăluie biserica. Un fotograf mai priceput decât mine ar face "minuni". :)

Detalii.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,615 other followers