dscf1261.jpg

3 martie 2008. Sosire la o oră imposibilă (3.30 a.m.) in Israel, la Tel-Aviv. Securitatea e vigilentă. Nici n-apuc să cobor bine din autobuzul care ne-a adus de la avion, că o duduie poliţistă mă şi ia în primire: cine sunt, de unde vin, cu ce scop, câţi membri are grupul nostru etc. Colegul meu, Romică, este întrebat de unde mă cunoaşte, ce facem aici… Ce să facem? Conspirăm de zor… Nu se vede după ochelari? Vizite la Jaffo, aproape de Tel-Aviv, apoi la Cezareea (Maritimă), Haifa şi Acco. Ni se revelează o ţară bine gospodărită, cu palmieri la tot pasul (aer exotic), cu o briză călduţă (dar suficient de insistentă ca să-ţi dea uneori senzaţia de frig, dacă nu ai o haină mai grosuţă).

Cezareea este ctitoria lui Irod. Acelaşi Irod care le zidea evreilor un Templu în Ierusalim îi zidea unul şi lui Tiberiu în „oraşul cezarului”. Dacă nici Irod n-a fost ecumenic, cine a fost? Ruinele palatului său din Cezareea (fix pe malul mării, cu un fel de piscină care dă în mare) trădează luxul tipic pentru monarhii orientali dedulciţi cu traiul elitelor romane. Oraşul are teatru, pentru activităţi culturale, dar şi circ, pentru întreceri de care sau lupte cu animale. Nisipul arenei s-a amestecat nu de puţine ori şi cu sângele creştinilor martirizaţi. Tot în Cezareea a stat o perioadă marele Origen, când persecuţia de la Alexandria l-a silit să vină aici, unde autorităţile n-au fost atât de scrupuloase la datorie.

Haifa. Oraş celebru mai ales pentru superbele grădini supraetajate ale mişcării Baha’i (religie de tip New Age, originară din Persia, cu vreo 5 milioane de adepţi în toată lumea).

bahai-1.jpg
Reclame