„Demonii” – un roman despre sec. XX

Mai am un pic și termin de citit Demonii lui Dostoievski. E probabil cel mai sofisticat, cel mai greu, cel mai politic și cel mai întunecat dintre romanele scrise de clasicul rus.

Pe scurt, așa cum îl înțeleg eu, romanul explorează consecințele autodistructive (în esență, demonice) ale curentelor filozofice și politice (în general, de inspirație iluminist-ateistă) care bântuiau în Rusia în a doua jumătate a sec. XIX.

Autorul expune cu migală cauzele care au dus la apariția unor posedați (ideologic vorbind) ca Piotr Verhovenski, a cărei persona e interpretată magistral de Anton Shagin în clipul de mai jos. Vizionând pe youtube câteva clipuri din ecranizarea făcută de ruși în 2014, a început să-mi pară rău că cei patru ani de rusă pe care i-am făcut în ciclul gimnazial s-au dus pe apa sâmbetei.

De urmărit în secvența video atât venerația religioasă (fatalmente, idolatră) a lui Verhovenski față de Stavroghin, cât și aura antichristică pe care o capătă acesta din urmă, în viziunea „închinătorului” său.

Undeva în roman, unul dintre personajele „revoluționare” spune că 100 de milioane de oameni dacă ar muri, n-ar fi prea mult pentru a institui ordinea nouă dorită de adepții „cauzei”. Fiindcă recent am cumpărat Cartea neagră a comunismului, mi-au trecut fiori pe șira spinării la gândul că ipoteticul măcel dintr-un roman scris în sec. XIX a devenit realitate în secolul următor.

 

Un Mântuitor pentru El Salvador

De la publicațiile britanice nu prea te aștepți să promoveze subiecte ca cel de mai jos. The Guardian, cu simpatiile lui ușor stângiste, a publicat recent un documentar despre bandele rivale din El Salvador.

Dintr-o emisiune BBC mai veche știu că aceste clanuri exportă violența în alte state din zonă și că influența lor ajunge până Statele Unite. În general, cine intră în ele nu mai iese decât mort.

Există însă și o altă cale de a părăsi aceste structuri: Isus Hristos.

 

Who is America?

Presa britanică a comentat pe îndelete filmul-satiră “Who is America?”, în care prostia absurdă a multor politicieni americani este dată în vileag de un prankster de profesie.

Urmăriți-l pe Bernie Sanders cum încearcă să fie politicos în fața unui ins care îi propune niște statistici aberante.

Încă și mai absurde sunt declarațiile senatorilor americani care mușcă și mestecă pe îndelete din aberațiile „expertului israelian”.

Nu știi dacă să râzi sau să plângi de această variantă modernă a „Prostiei omenești”.

 

 

„Aici nu-l avem decât pe Dragnea”. Un documentar de Paul Arne Wagner

Paul Arne Wagner este jurnalistul german pe care Jandarmeria română l-a ridicat ieri, în mod cu totul samavolnic, de la protestele care aveau loc în Piața Victoriei.

Urmăriți acest excepțional documentar ca să înțelegeți pe mâna cui a încăput România.

Slugile preaplecate ale Jupânului și-au făcut datoria.

Ce nu știe Jupânul este că steaua lui a început să apună. Asta i-o pot confirma personal alți jupâni temporari ai României: Adrian Năstase și Victor Ponta, de la care jupânul mai nou nu pare să fi învățat nimic.

 

De la muzică la creștinism, pe urmele lui Bach

Dirijorul John Nelson împărtășește „pericolele” la care te expui ascultând muzica lui Bach. Cum ar zice C.S. Lewis, un tânăr muzician nereligios ar face bine să-și selecteze cu grijă repertoriul, dacă nu vrea să aibă niște „surprize neplăcute”. Mai ales în muzica barocă, „primejdiile” pândesc la tot pasul. Nu știi din ce compoziție te poate săgeta Vânătorul ceresc. Odată pătrunsă în inimă, săgeata ascuțită nu se mai poate scoate decât cu mare „vătămare” pentru sănătatea „victimei” . 🙂

 

Un documentar de văzut: persecuția creștinilor evanghelici în „Republica Populară Donetsk”

Recent vorbeam la Speranța TV despre combinația toxică dintre religie și politică. În România interbelică s-au văzut astfel de cocktailuri ideologice. Le vedem și acum în zonele controlate de separatiștii ruși.

Iată cum un stat ticălos nu se dă în lături să folosească religia pe post de liant ideologic.

Sursa AICI.

 

Cine este de fapt Victor Ponta? Un documentar Digi24

Digi24 i-a prezentat pe candidații la prezidențiale în două documentare.

Mai jos documentarul despre Victor Ponta.

N-am priceput de ce, în timpul liceului, Victor Ponta s-a autoexilat la Paris vreme de opt luni de zile, dormind la început prin gări sau pe unde se nimerea.

Nu știam nici că în junețe prezidențiabilul PSD a fost membru PNL. Probabil nici el nu mai știe.

Mama lui Victor Ponta îi dă fiului său o palmă răsunătoare la minutul 38. În 2001 fiul său fusese numit de „Însuși” (i.e. Adrian Năstase) secretar de stat și șef al Corpului de Control al Guvernului. Victor Ponta îi împărtășea mamei că trebuie să-și cumpere mai multe costume. Dialogul dintre ei este elocvent:

Mama: Da ce-ți trebuie atâtea costume?

Victor: Păi, uite, va trebui să fiu îmbrăcat totdeauna oficial pentru că mi s-a oferit să lucrez ca șef al Corpului de Control.

Mama: Bine, Victor, și de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie?

Victor: Au fost singurii care mi-au dat o șansă.

Lui Victor Ponta i s-a oferit șansa de a simți dulcele gust al puterii. Lupanul adulmecase mirosul sângelui.

P.S. Documentarul ocolește subiecte extrem de sensibile, de tipul: „sinuciderea procurorului Cristian Panait”.

 

Ralph Vaughan Williams – Five Variants of „Dives and Lazarus”

A piece of music ultimately inspired by the well-known parable about the anonymous rich man and Lazarus, the poor man who has a name.

 

Music for peace. The West-Eastern Divan Orchestra and Daniel Barenboim

The West-Eastern Divan Orchestra is a utopia become real. I have watched them perform at the BBC Proms and they are a revelation. In truth, what religion and ethnicity have traditionally put asunder is brought together under the baton of a distinguished musician who is willing to go the extra mile.

Music will not save the world, but it may help people who are deeply and bitterly entrenched in their historic feuds reach out to their neighbours, share in their personal and collective narratives and perhaps see “the other” as a mirror without which they wouldn’t truly succeed in fully knowing their own identity.

 

Ce este și ce urmărește Statul Islamic?

Un documentar care nu are nevoie de multe comentarii.

Cu aproape șase ani scriam „Anatomia terorii” (AICI și AICI), texte despre un documentar smilar.

 

Un documentar de văzut: „Piaţa Universităţii – România (1990)”

Un documentar despre o istorie care nu trebuie uitată.

De luat aminte la figurile sinistre care au deținut puterea în acele zile.

Îmi vine greu să cred că la TVR puterea dădea comunicate atât de agramate. Locotenentul colonel Călin Mateescu spune următoarele la min. 15.

„Ne exprimăm nedumerirea la (sic!) aceste forme de manifestare cu blocări ale traficului rutier, întrucât în acest mod s-a paralizat aprovizionarea normală a centrului capitalei cu produse de strictă necesitate (pâine, lapte). Și, ce este foarte grav, s-a perturbat asigurarea asistenței medicale la domiciliu, cât și transportul unor bolnavi grav, care unitățile spitalicești puteau să le salveze viața (sic!).” E și acesta un semn al nivelului intelectual al celor care ne conduceau în acele vremuri.

Dincolo de gramatica precară se ascunde o manipulare grosolană! Erau aduse în prim-plan aprovizionarea cu alimente și asistența medicală, pentru a se bagateliza faptul că o clică de comuniști se agățau de putere sfidând nucleul cu adevărat orientat democratic din Piața Universității.

Din nefericire, România la acel moment era prea sedată ca să poată reacționa. Mămăliga nu explodează.

Urmăriți rânjetul de hienă al lui Silviu Brucan și cinismul declarațiilor sale cu privire la persoanele aflate în greva foamei (minutul 30). E suficient ca să înțelegeți chipul României de astăzi.

 

Sister Wendy’s Story of Painting

I first heard of Sister Wendy while listening to a Desert Island Discs broadcast. She is a charming presence and only recently I managed to see the first episodes of her documentary about the history of painting.

If you have time, do watch all the episodes! You will be greatly enriched.

 

Dr. Albert Schweitzer – Full Documentary

Only now did I become aware that there are a few documentaries about Schweitzer.

Here’s a very famous, yet very self-effacing man.

A documentary worth watching.

 

Miracle Of The White Stallions

A moving story. Perhaps a little too corny, but still moving.

 

The latest biblical movie: Noah (2014)

I am not really in favour of making movies out of biblical stories. It seems to me that when biblical stories are made into movies, they look so much like myths. Their theological depth is lost and what we are left with are the „husks” of engrossing special effects and a cast of good looking actors.

Of course, it may be early to judge the coming movie. I suspect that the Evangelicals will support and promote the movie despite the Hollywoodian clichés it will have to insert in order to appeal to a large audience.

 

Tsar (2009). Russia’s „A Man for All Seasons”

Ivan the Terrible is a fascinating character, to the extent that politicians touched by paranoia can be fascinating.

The mad tsar is played by Pyotr Mamonov, who did a splendid job in Ostrov / The island (2006).

The plot of the movie reminds me of A Man for All Seasons, which also pits a tyrannical (but not quite so mad) monarch against the upright prelate bound to his conscience and to God.

 

„Les choristes”

A movie well worth re-watching. And not only as a „listening exercise”.

Here’s the soundtrack.

 

The cruel splendor of Africa

One of the good documentary series broadcast this year by the BBC is about Africa.

Here’s a very moving clip from the first episode. The splendor and cruelty of (wild)life in 5 minutes.

Contrary to what the title of the youtube clip says, the giraffes do not fight to the death. The one which falls down eventually gets up and leaves (pretty much still in once piece). But the BBC does not show you that, because it does not want to spoil the suspense.

 

Schama’s „Story of the Jews”. Now on the BBC

Simon Schama has produced a new documentary. This time it is about „The Story of the Jews”.

I enjoyed his documentaries about The History of Britain and about The Power of Art.

By the way, has anyone reviewed the new series? I would be curious to know how he deals with the historiographical bones of contention.

If you have time, enjoy and share your impressions!

 

A History of Art in Three Colours – White

Last year when I was in England I watched this short series (A History of Art in Three Colours) produced by the BBC. Now it is available on youtube.

I highly recommend this episode.