Tatăl meu, cititor „comparat” al Scripturii, mă întreabă cine are dreptate: Cornilescu („Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc”) sau Anania („Era un om păros şi încins peste mijloc cu o curea”)?

Anania merge după textul grecesc (aner dasys=om păros, hirsut), iar Cornilescu nu ştiu după cine merge. Probabil după Segond (C’était un homme vêtu de poil=Era un om îmbrăcat cu păr/blană).

Textul ebraic pare ambiguu, dar, fără să fiu specialist, înclin să cred că iş baal sear („om posesor de păr”) ar trebui înţeles ca “om păros” (sau „cu părul lung”?). În ebraică, dacă înţeleg bine,  sintagma „posesor de…” e folosită  relativ des pentru a sublinia o trăsătură a persoanei descrise astfel. Nu am timp să-i edific pe cititori cu exemple. Vreun ebraist ar putea să ducă discuţia mai departe.

Anunțuri