Apocalipsa 18. Un fragment din EDCR

La rugămintea unui cititor interesat de textul versiunii revizuite a Bibliei Cornilescu, public mai jos un capitol din ultima carte a Bibliei.

Paginarea EDCR a trecut de jumătate. Ultima carte paginată este Romani, deci în prima săptămână din ianuarie 2019 vom avea probabil noi fișiere de verificat. Dacă planurile merg așa cum ne dorim, vom avea textul tipărit către finalul lunii ianuarie.

Munca depusă în cei trei ani și jumătate de la începerea proiectului de revizuire a fost intensă, deci satisfacția de a vedea NT tipărit va fi pe măsură.

Fiindcă astăzi este ultima zi din an, vă urez bucurii și binecuvântări din belșug! Îndurarea Domnului și Mântuitorului nostru să ne însoțească pe toți!

Mai jos capitolul 18 din Apocalipsa, acest amestec dulce-amar de tragic și sublim, de lamentație și jubilație.

Căderea Babilonului

1 După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare și a zis:

„A căzut, a căzut Babilonul cel mare!

A ajuns locuință a demonilor,

închisoare a oricărui duh necurat,

închisoare a oricărei păsări necurate,

închisoare a oricărei fiare necurate și respingătoare,

3 pentru că din vinul mâniei desfrâului ei

au băut toate neamurile

și împărații pământului s-au desfrânat cu ea

și negustorii pământului prin risipa desfătării ei s-au îmbogățit.”

4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:

„Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu,

ca să nu fiți părtași la păcatele ei

și să nu fiți loviți cu urgiile ei!

5 Căci până la cer s-au îngrămădit păcatele ei

și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei.

6 Răsplătiți-i cum v-a răsplătit și ea!

Dați-i de două ori pentru faptele ei!

În potirul amestecat de ea turnați îndoit!

7 Pe cât s-a slăvit și s-a desfătat,

pe atât dați-i chin și tânguire!

Fiindcă zice în inima ei:

«Sunt împărăteasă,

nu sunt văduvă,

nu voi cunoaște nicidecum tânguirea.»

8 De aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei:

molima, tânguirea și foametea.

Și va fi mistuită de foc,

pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

9 Vor plânge și vor boci după ea împărații pământului, care s-au desfrânat și s-au desfătat cu ea, când vor vedea fumul arderii ei. 10 Vor sta departe, de teama chinului ei, și vor zice:

«Vai! vai! cetatea cea mare,

Babilon, cetatea cea tare!

Într-un ceas ți-a venit judecata!»

11 Negustorii pământului plâng și jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre scumpe, mărgăritare, in subțire, purpură, mătase și țesături stacojii, felurite soiuri de lemn parfumat, felurite vase de fildeș, de lemn scump, de aramă, de fier și de marmură, 13 scorțișoară, mirodenii, ierburi aromate, mir, tămâie, vin, ulei, floarea făinii, grâu, vite, oi, cai, căruțe, trupuri și suflete de oameni.

14 Și roadele râvnite de sufletul tău

s-au dus de la tine.

Toate lucrurile alese, strălucite,

au pierit de la tine

și nicidecum nu le vei mai găsi.

15 Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de teama chinului ei. Vor plânge, se vor tângui 16 și vor zice:

«Vai! vai! Cetatea cea mare,

care era îmbrăcată în in subțire,

în purpură și stacojiu,

care era împodobită cu aur,

pietre scumpe și mărgăritare!

17 Într-un ceas s-au prăpădit atâtea bogății!»

Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia în vreun loc, corăbieri și toți cei ce lucrează pe mare stăteau departe 18 și, când au văzut fumul arderii ei, au început să strige: «Cine mai este asemenea cetății celei mari?» 19 Și își aruncau țărână în cap, plângeau, se tânguiau, țipau și ziceau:

«Vai! vai! Cetatea cea mare!

Toți cei ce aveau corăbii pe mare s-au îmbogățit

în urma belșugului ei,

dar într-un ceas a fost pustiită!»

20 Bucură-te de ea, cerule,

și voi, sfinților, apostolilor și profeților,

pentru că Dumnezeu a judecat-o și v-a făcut dreptate!”

21 Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră ca o piatră uriașă de moară, a aruncat-o în mare și a zis:

„Cu așa repeziciune va fi aruncat

Babilonul, cetatea cea mare,

și nu va mai fi găsit!

22 Sunetul celor ce cântă din harfă,

sunetul muzicanților,

al celor ce cântă din fluiere și trâmbițe,

nu se va mai auzi în tine.

Niciun meșter în vreun meșteșug oarecare

nu se va mai găsi la tine,

și uruitul morii

nu se va mai auzi în tine.

23 Lumina lămpii

nu va mai lumina în tine

și glasul mirelui și al miresei

nu se va mai auzi în tine,

pentru că negustorii tăi erau mai-marii pământului,

pentru că prin vrăjitoria ta

au fost amăgite toate neamurile.”

24 Și pentru că în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților

și al tuturor celor ce au fost înjunghiați pe pământ.

 

Caragounis răspunde. Greaca pr. Ioan Mircea e imposibilă.

În postarea anterioară, scriam următoarele (despre explicaţia pr. Ioan Mircea în art. „Împărăţia de mii de ani” din Dicţionarul Noului Testament): „Am vagul sentiment că secvenţele propuse (to chilia etos sau hen chilia etos) sunt imposibile în greacă (am să verific!)”.

Ei bine, am verificat, scriindu-i un scurt mesaj prof. Chrys C. Caragounis de la Lund. Răspunsul mi-a confirmat bănuielile. Atât explicaţia pr. Ioan Mircea din Dicţionarul Noului Testament, cât şi traducerea sinodală 1982 (retipărită 1988 şi succesiv până în 2006) sunt alăturea cu greaca. Din păcate, nici ediţia jubiliară Anania nu e cu mult mai brează.

Mai jos este răspunsul prof. Caragounis (în traducere românească). Fontul grecesc din scrisoarea trimisă are toate spiritele şi accentele. Eu am folosit un font din Windows care nu le are pe toate. Nici nu ştiu dacă se va vedea corect pe toate computerele. Scuze dacă vor fi probleme cu afişarea.

29 Ianuarie 2009

Dragă Domnule Conţac,

Expresia το χίλια ετος este imposibilă în greceşte. Se poate spune însă το ετος χίλια, dacă vrem să spunem anul 1000.

În NT apar atât formele nearticulate cât şi articulate ale expresiei. Astfel, în 2 Pet. 3:8 avem ως χίλια ετη = ca o mie de ani. La fel şi în Apoc. 22:4. În Apoc. 22:3, 5, 6 (τα este nesigur din punct de vedere textual) şi 7 textul dă forma articulată τα χίλια ετη = cei o mie de ani, adică perioada la care s-a făcut referire anterior.

Pentru a spune mii de ani în greacă, trebuie folosită secvenţa nearticulată χιλιάδες ετων (Nominativ) sau χιλιάδας ετων (Acuzativ). Forma articulată miile de ani trebuie să fie αι χιλιάδες (των) ετων (Nominativ) sau τας χιλιάδας (των) ετων (Acuzativ).

Cu drag,

Chrys C. Caragounis

Vezi AICI scrisoarea în engleză.

 

Mia de ani sau miile de ani? (Apoc. 20)

Încep să cred că Biblia sinodală 1982 (retipărită în 1988 ) este una dintre cele mai ideologizate versiuni  pe care le-am întâlnit vreodată. N-am cercetat-o sistematic, dar ce am descoperit, mai mult întâmplător, m-a făcut să mă crucesc.

Par exemple: expresia [ta] chilia ete (o mie de ani) care apare de 6 ori în Apoc. 20, este tradusă prin „mii de ani”. De ce? Fiindcă „o mie de ani” dă naşterea doctrinei mileniste, iar ortodoxia este amilenistă, deci în consecinţă şi textul biblic trebuie „ameliorat” şi „amilenizat”.

[Precizare: ca interpret al Scripturii, tind mai degrabă să fiu amilenist, dar consider că traducerea textului grec trebuie făcută totuşi prin „o mie”. Indiferent dacă suntem a-, pre- post- sau vehement antimilenişti, trebuie să respectăm originalul!]

Justificarea traducerii „mii de ani” e dată de pr. Ioan Mircea (revizor al NT 1979, preluat în Biblia 1982) în al său năstruşnic Dicţionar al Noului Testament (art. „Împărăţia de mii de ani”). Să-i dăm microfonul autorului, fiindcă „toată pasărea pe limba ei piere”:

„Ca să se traducă „o mie de ani” ar fi trebuit să fie sau subiectul la singular (to chilia etos) sau (en chilia etos)” [Notă: hen este scris en (cu spirit lin şi accent ascuţit!]

Am vagul sentiment că secvenţele propuse (to chilia etos sau hen chilia etos) sunt imposibile în greacă (am să verific!). În plus, există la Josephus, Antichităţi, 12.208, secvenţa ta chilia talanta (o mie de talanţi) care nu poate în niciun caz să fie tradusă cu „mii de talanţi”, fiindcă în context se precizează mai înainte (12.203) că e vorba de 1000.

Modul în care au procedat cei câţiva teologi care au revizuit NT 1979 (vezi pagina de jurnal a lui Bartolomeu Anania) îmi dă temei să cred că Biblia din 1982 este unică între toate traducerile europene făcute în sec. XX, prin gradul ei de ideologizare. Sigur, afirmaţia ar trebui să fie şi demonstrată. Deocamdată e o impresie. Cândva am să verific mai în amănunt lucrurile.

P.S. Bartolomeu Anania, în traducerea lui, dă o explicaţie amatoristă în nota de subsol de la Apocalipsa 20, favorizând „miile de ani”, dar foloseşte şi „o mie de ani” (de 2x din 6x). Nu prea înţeleg de ce să-i ameţim pe cititori în felul ăsta. Măcar Biblia 1982 e consecventă în ideologia ei.

 

Nimic vrednic de blestem (Apoc. 22:3).

Cornilescu traduce Apoc. 22:3 în felul următor: „Nu va mai fi [în Noul Ierusalim] nimic vrednic de blestem acolo.”

Termenul tradus prin „vrednic de blestem” este gr. katathema (înrudit cu anathema), care înseamnă, de fapt, „ceea ce a fost blestemat, ceea ce se află sub blestem”. Trebuie precizat că nu e vorba de blestemul (ca acţiune a) unei persoane, ci de „blestemul” ca stare în care se află actualmente creaţia şi omul nerăscumpărat. Păcatul atrage asupra creaţiei şi a omului un blestem în sensul că Dumnezeu pune creaţia „sub interdicţie” (cf. conceptul ebraic herem, Ios. 6:18, 7:1; Mal. 4:6); tot ceea ce este izgonit din prezenţa lui Dumnezeu este, din această perspectivă, „blestemat”.

Fiindcă termenii „blestem” şi „blestemat” stârnesc adesea mari confuzii, se impune să traducem versetul din Apoc. 22:3 de o manieră mai explicită:

Nimic aflat sub blestem(ul lui Dumnezeu) nu va mai fi acolo.

P.S. Următoarele traduceri adoptă aceeaşi linie interpretativă (mai justă).

(NRS) Nothing accursed will be found there any more.

(TEV) Nothing that is under God’s curse will be found in the city.

(REB) And every accursed thing shall disappear.

 

Cortul lui Dumnezeu cu oamenii (Apoc. 21:3)

Capitolul 21 din Apocalipsa prezintă viziunea lui Ioan despre un cer şi un pământ noi. Acesta este cadrul în care se petrece coborârea Noului Ierusalim din cer de la Dumnezeu. Un glas ieşit din scaunul de domnie strigă: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii!”

Cornilescu a tradus propoziţia grecească (idou hē skēnē tou theou meta tōn anthrōpōn) mot-à-mot, ajungând astfel să sugereze imaginea unui cort locuit de oameni, care se coboară de la Dumnezeu. Totuşi, termenul skēnē, care se traduce de regulă prin „cort”, are aici sensul de „reşedinţă, locuinţă”, iar verbul „a fi” trebuie subînţeles între theou şi meta. O traducere mai fidelă ar fi următoarea:

Iată, locuinţa lui Dumnezeu este acum între oameni! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui

Aşadar, textul nu vorbeşte despre un cort plin de oameni care coboară din cer, ci despre faptul că sosirea Noului Ierusalim înseamnă că Dumnezeu şi-a reinstalat reşedinţa între oameni (după o perioadă lungă în care oamenii au fost lipsiţi de prezenţa Lui)

P.S. Bartolomeu Anania se apropie mai mult de original cu formularea: „Iată locuirea lui Dumnezeu cu oamenii”. Alte traduceri redau şi mai bine ideea:

(NET) Look! The residence of God is among human beings.

(NIV) Now the dwelling of God is with men.

(NRS) See, the home of God is among mortals.

(NJB) Look, here God lives among human beings.

(NEB) Now at last God has his dwelling among men!