Coloseni



Despre dezacordurile din Cornilescu am mai scris.

Joi, pe când se citea textul pentru ora de rugăciune din Coloseni 2, am fost deturnat de la năzuințele mele duhovnicești de un anacolut din versetul 2:19.

Spre nefericirea mea, textul mi s-a înfipt în minte ca o așchie. Genul de așchie pe care n-o pot scoate decât prin cercetarea atentă a problemei. (Ce să facem, sesizarea greșelilor de limbă nu este la liberă alegere).

Evident, neavând textul grec la îndemână, n-am putut să mă edific pe loc asupra chestiunii.

Acum am găsit răgazul de a face autopsia originalului, care nu are probleme.

Structura se prezintă după cum urmează:

SB + P + 4 participii[1] + SB + 2 participii[2] + P

„Very neat”, cum ar spune americanul.

(SB) μηδεὶς  ὑμᾶς (P) καταβραβευέτω
θέλων ἐν ταπεινοφροσύνῃ καὶ θρησκείᾳ τῶν ἀγγέλων,
ἃ ἑόρακεν ἐμβατεύων,
εἰκῇ φυσιούμενος ὑπὸ τοῦ νοὸς τῆς σαρκὸς αὐτοῦ,
καὶ οὐ κρατῶν τὴν κεφαλήν,
ἐξ οὗ πᾶν (S) τὸ σῶμα (διὰ τῶν ἁφῶν καὶ συνδέσμων ἐπιχορηγούμενον καὶ συμβιβαζόμενον)
(P) αὔξει τὴν αὔξησιν τοῦ θεοῦ.

În românește, problema e cu al patrulea participiu (ou kraton), care este tradus de Cornilescu prin „și nu se ține strâns”. Logic ar fi fost să fie redat prin „neținându-se”, ori „fără a se ține”.

Dacă eliminăm circumstanțialele de după verbul principal („să nu răpească”), rămânem cu următoarea frază:

„Nimeni să nu vă răpească premiul alergării … și (cine?) nu se ține strâns…”

 18 (SB) Nimeni (P) să nu răpească premiul alergării,

făcîndu-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri,

amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le-a văzut,

umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,

19 şi (Cine?) nu se ţine strîns de Capul din care tot (SB) trupul, (hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor), îşi (P) primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu.
Sintaxa din Segond este corectă:

Qu’aucun homme, sous une apparence d’humilité et par un culte des anges,
ne vous ravisse à son gré le prix de la course,
tandis qu’il s’abandonne à ses visions
et qu’il est enflé d’un vain orgueil par ses pensées charnelles,
sans s’attacher au chef,
dont tout le corps, assisté et solidement assemblé par des jointures et des liens, tire l’accroissement que Dieu donne.


[1] θέλων, ἐμβατεύων, φυσιούμενος, οὐ κρατῶν

[2] ἐπιχορηγούμενον, συμβιβαζόμενον

Anunțuri

În Colose (sau poate în Laodicea) exista o creştină pe nume Nimfa în casa căreia se întrunea o adunare de creştini.

Fiindcă în Col. 4:15 numele acestui personaj este la acuzativ (Nymphan) multă vreme s-a considerat că avem de-a face cu un nume masculin. Este drept, în funcţie de cum se pune accentul (Nymphan sau Nymphan), numele poate fi înţeles ca masculin (Nymphas, -a) sau feminin (Nympha, -as).

Cum în primele manuscrise greceşti cuvintele n-au fost accentuate, printr-un joc complex de circumstanţe (care necesită explicaţii pe multe pagini), numele ei a ajuns (în anumite manuscrise, cel puţin) să fie considerat nume de bărbat, iar expresia biserica din casa ei a ajuns biserica din casa lui sau (oarecum ambiguu), biserica din casa lor!

În mod ciudat, în traducerile româneşti, numele apare în mai multe forme (ca de ex., Nimfon, Nimfan, Nimfa sau Nimfas). Fie şi la o evaluare sumară, majoritatea variantelor româneşti sugerează că traducătorii au înţeles numele ca fiind masculin. Uneori, chiar şi când este folosit numele Nimfa, nu se poate stabili cu certitudine dacă traducătorii îl înţeleg ca pe un nume feminin sau ca pe unul masculin.

Cornilescu traduce ca şi când numele ar fi masculin: Spuneţi sănătate… şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.

Spre cinstea lor, traducătorii Noului Testament de la Bălgrad (1648 ) redau textul de o manieră care arată clar că personajul este femeie: Nimfaniicasa ei.

P.S. Pentru o analiză detaliată, vezi studiul Iunia şi Nimfa – avatarurile unor identităţi feminine în manuscrisele greceşti, respectiv traducerile româneşti ale Noului Testament, în Plērōma. Studii şi cercetări teologice, Anul IX, nr. 1, martie 2007. (Cititorii care nu au acces la ediţia tipărită îmi pot cere prin email varianta PDF a articolului).


În Coloseni 2:23 Sf. Apostol Pavel pune punct unei secţiuni consacrate demontării ereziei care bântuia printre credincioşii din Colose.

Cum detaliile privitoare la ea îi sunt cunoscute atât lui, cât şi destinatarilor, apostolul nu menţionează decât anumite elemente reprezentative (vezi postarea din 12 martie a.c.).

Versetul final al cap. 2 nu este foarte limpede în româneşte. Termenul ethelothrēskia, care înseamnă „religie/religiozitate autoimpusă” sau „religie creată pe cont propriu”, a fost tradus de Cornilescu prin „închinare voită”, ceea ce nu spune prea multe.

Termenul tapeinofrosunē, care înseamnă „smerenie, umilinţă”, apare de 3 ori în această epistolă. De două ori are conotaţie negativă (2:18, 2:23) şi o dată conotaţie pozitivă (3:12). Prin urmare, în primele cazuri termenul trebuie pus între ghilimele (pentru a arăta că nu este smerenie în duh creştin).

Partea de final a versetului nu este deloc clară în româneşte: ce înseamnă că toate aceste elemente („închinarea voită, smerenia şi asprimea faţă de trup) nu sunt de niciun preţ „împotriva gâdilării firii pământeşti”?

Pavel spune de fapt că ele nu au valoare în a împiedica răsfăţarea firii pământeşti.

Prin urmare, versetul ar putea fi tradus astfel:

Acestea au într-adevăr o aparenţă de înţelepciune, prin devoţiune autoimpusă şi „umilinţă”, prin regimul necruţător aplicat trupului, dar sunt fără valoare în a împiedica răsfăţarea firii pământeşti.

Zice Bartolomeu Anania:

ele au, într-adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, cu a lor „religiozitate-în-sine”, cu a lor „smerenie-de-bunăvoie”, cu a lor „necruţare-a-trupului”, dar nu au nici un preţ, nici măcar pentru mulţumirea trupului.

Aşadar, ethelothrēskia = „religiozitate-în-sine” !?

tapeinofrosunē = „smerenie-de-bunăvoie” !?

Cât despre „nici măcar pentru mulţumirea trupului”, traducerea este jenantă, ca şi nota explicativă care o însoţeşte: „Ultima frază a acestui verset implică enorme dificultăţi de traducere, iar experţii secolului nostru încă n-au realizat un acord.” (Pesemne, până la realizarea acordului, traduce fiecare absolut cum socoteşte de cuviinţă).


Finalul capitolului 2 din Coloseni constituie un avertisment serios al lui Pavel împotriva grupării eretice care ameninţa comunitatea creştină din cetate. Nu putem reconstitui decât fragmentar concepţiile vehiculate de adepţii acestei doctrine, dar, din indiciile oferite de Pavel, deducem că promovau următoarele: respectarea „dietei” şi a sărbătorilor iudaice (2:16), ascetismul extrem (2:18, 21, 23), închinarea la îngeri (sau participarea cu îngerii la închinare?) (2:18), experienţele vizionare (2:18) şi interesul faţă de “elementele/puterile” lumii (i.e., forţele care conduc cosmosul) (2:8).

Fiindcă pasajul din 2:16-23 conţine anumite neclarităţi în traducerea Cornilescu, anumite versete din această secţiune ar merita retraduse:

Col. 2:17

Cornilescu: cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Retraducere: acestea sunt umbra lucrurilor viitoare, dar realitatea este Hristos.

Explicaţie: Termenul sōma, tradus prin „trup”, nu desemnează aici trupul fizic al lui Hristos, nici trupul Lui mistic (Biserica), ci are sens de „realitate, lucrul în sine”, prin opoziţie cu skia, care înseamnă „umbră, prefigurare”. Pavel spune prin aceasta că toate aspectele ceremoniale de care era preocupată gruparea eretică din Colose sunt lipsite de substanţă prin comparaţie cu „realitatea” care este Hristos.

Bartolomeu Anania traduce: ele sunt o umbră a celor viitoare, dar trupul e al lui Hristos, şi inserează o notă la trupul: „realitatea, substanţa (în opoziţie cu umbra).” Termenul folosit în notă ar fi meritat introdus în textul propriu-zis.

(NEB) these are no more than a shadow of what was to come; the solid reality is Christ’s.

(NET) these are only the shadow of the things to come, but the reality is Christ!

P.S. Alte versete problematice din secţiunea 2:16-23 vor fi tratate în postări viitoare.