Dosarul relației dintre Segond și Cornilescu. Geneza 47:19

Astăzi, parcurgând Gen. 47:19 în ebraică și română, am fost surprins să descopăr un nou loc în care se vede fără dubiu dependența lui Cornilescu de versiunea Segond.

Textul cornilescian spune:

Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim şi să nu ne rămână pământurile pustii.”

Secvența marcată cu bold nu are corespondent în ebraică. Textul masoretic are în acest loc „robi ai lui Faraon”.

Atunci de unde provine referirea la „domnul nostru”? O găsim, precum se vede, în Louis Segond.

Pourquoi mourrions-nous sous tes yeux, nous et nos terres ? Achète -nous avec nos terres contre du pain, et nous appartiendrons à mon seigneur, nous et nos terres. Donne -nous de quoi semer, afin que nous vivions et que nous ne mourions pas, et que nos terres ne soient pas désolées.

 

„Heruvimi care să învârtească o sabie învăpăiată” (Gen. 3:24)

Lecturând astăzi Geneza 3, m-am întrebat care este metoda de traducerea cea mai bună și cum poți să ții „calea de mijloc” între literalismul păgubos și traducerea liberă prea îndrăzneață.

Supun atenției dvs. un verset bine cunoscut, care în Cornilescu sună astfel:

Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

iar în NTR sună așa:

După ce l-a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Eden nişte heruvimi şi o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.

Retradus literal, versetul ar spune:

Şi l-a izgonit pe om şi a aşezat la răsărit de grădina Edenului heruvimii şi flacără de sabie rotitoare ca să păzească calea către pomul vieţii.

Cornilescu traduce liber versetul și îi pune pe heruvimi să învârtă sabia, ceea ce probabil este corect. Numai că autorul Genezei a preferat să despartă cele două elemente și în traducere aș păstra acest aspect.

Dar cum să zici în loc de „flacără de sabie rotitoare”, formulare prea literalistă?

Fiindcă „sabie” este articulat în ebraică, ai putea pune „sabie” la început: „sabia de vâlvătaie rotitoare” sau „sabia învăpăiată rotitoare”.

Dacă vrei să păstrezi topica din ebraică, adică să începi cu „flacăra”, poți spune: „flacăra unei săbii rotitoare” sau „văpaia sabiei învârtejite”.

M-am uitat în versiunea Galaction și am văzut că „vârtejul” a dispărut. Așadar, au rămas doar „heruvimi cu sabie de flacără”.

Precizez că „heruvimi” e articulat în ebraică și că ar trebui să spunem: „heruvimii”, adică acele ființe care au rol de sentinele. De notat că și perdeaua lăcașului era brodată cu heruvimi, pentru a aduce probabil aminte de faptul că drumul spre Dumnezeu este blocat și că numai în condiții speciale se poate intra la El.

 

Despre importanța consecvenței în traducere. (Gen. 42:21)

Lucrând recent un scurt fragment din Genesa, din narațiunea lui Iosif, îmi dau seama cât de importantă este consecvența în traducere.

De pildă, frații lui Iosif, strânși cu ușa, ajung să-și mărturisească ticăloșia.

Ei au zis atunci unul către altul: ,,Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea (țarat) sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul (țara^h) acesta.”

Într-o traducere optimă, cei doi termeni scriși cu bold ar trebui să fie traduși la fel. Frații lui Iosif spun: „am văzut tulburarea sufletului lui Iosif și nu l-am ascultat. Din acest motiv a venit peste noi această tulburare!”. Justiția divină care îi urmărește pe fiii lui Iacov este pusă în evidență mult mai clar dacă folosim același termen în traducere. Cititorul simte mult mai puternic că „necazul” fraților lui Iosif este o consecință directă a „necazului” prin care a trecut Iosif, aruncat în groapă de frații săi.

 

Cum traducem „hattanninim haggedolim” (Gen. 1:21)?

Recent, la seminarul de ebraică, ne-am lovit de următoarea problemă: Cum traducem în mod satisfăcător secvența „hattanninim haggedolim” (lit. monștrii [marini] uriași)?

Poate în altă postare o să spun ce ar trebui înțeles prin termenul ebr. tanin. Să vedem deocamdată cum a fost tradusă în limba română expresia din Geneza. Mă interesează cu precădere acele ediții despre care știm că au la bază, direct sau indirect, textul ebraic.

τὰ κήτη τὰ μεγάλα (Septuginta)

cete grandia (Vulgata). Păstrat așa și în Nova Vulgata.

mari pești, ce se chiamă chitul (Palia de la Orăștie, 1581-1582). Foarte „explicativă” traducerea.

chituși mari (Vulgata de la Blaj, 1760).

ceții cei mari (Bibl.1865; Bibl.1874)

chiții cei mari (Bibl.1915; Bibl.Galaction 1938).

peștii cei mari (Cornil.1924). După „les grands poissons” din Segond. Soluția este adoptată și în ediția Trinitarian Bible Society.

peștii cei mari de mare (Cornil.1931). Ei, nah! De parcă am avea și peștii de uscat!

animalele cele mari din ape (Bibl.1936; Biblia 1968; Bibl.1988 etc.). Perifrază care arată că traducătorii n-au vrut nici „chiți”, nici „pești”.

monștrii marini uriași (TLN 2006)

monştrii marini NTR (2007)

balene mari (Fidela 2010). Dar balenele mici cum or fi arătând?

peștii cei mari (Biblia catolică 2013). Cu notă de subsol că e vorba de „monștri marini”.

Ideea de „pește” este în mod clar eronată. Iar „chiții” sună prea șoricește. Termenul „balene” trimite prea îngust la anumite creaturi.

Cred că „monstru marin” ar fi mai aproape de ceea ce avea în minte evreul antic care auzea textul Scripturii. Dar „monstru” nu dă prea bine stilistic.

„Balaur” îmi sună prea mitologizant.

Ar mai merita luat în calcul și „dihanie”, chiar dacă e cam vag.

 

Dumnezeu m-a făcut de râs? (Gen. 21:6)

Un coleg de VT mi-a atras recent atenţia asupra acestui verset: „Şi Sara a zis: «Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va rîde de mine».” Din traducerea Cornilescu s-ar putea crede că pentru soţia lui Avraam naşterea şi alăptarea unui copil la bătrâneţe constituie ceva ridicol. Ceva de care să te jenezi. Aparent, Sara e cel puţin contrariată de faptul că Dumnezeu face haz pe seama ei. Săraca femeie, îţi vine să spui. A ajuns să fie subiect de glume la bătrâneţe…

Şi totuşi, textul original se pretează la o altă interpretare. Retradus literal, textul ar suna astfel: „Sara a zis: Dumnezeu a creat [prilej de] râs. Oricine va auzi va râde (împreună cu mine)” [ebr., watomer Sara^h ţehoq asa^h li Elohim. Kol-haşome^a yiţhaq-li]. În acest caz, Sara nu este subiect de râs, ci are un motiv de bucurie, exprimată prin râs. Mai ales în contextul unei culturi semitice, dobândirea unui copil de către o femeie sterilă constituie un motiv de jubilaţie.

Interesant, traducerea în greacă a textului ebraic păstrează aceeaşi idee: „Şi a zis Sara: Domnul mi-a făcut [prilej de] râs. Cine va auzi se va bucura cu mine” (Eipen de Sarra: gelōta moi epoiēsen Kyrios. Hos gar an akousē sunhairetai moi).

Traducerea evreiască în engleză (Jewish Publication Society, 1985) spune acelaşi lucru: Sarah said, „God has brought me laughter; everyone who hears will laugh with me.”

Şi atunci, de unde la Cornilescu ideea că Dumnezeu o face de râs pe Sara? Probabil din versiunea franceză L. Segond: Et Sara dit: Dieu m-a fait un sujet de rire; quiconque l’apprendra rira de moi. În orice caz, în versiunea 1931, Cornilescu a reabilitat-o pe mama nonagenară: Şi Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut să râd: oricine va auzi va râde cu mine.

 

Istoria lui Noe (Gen. 6:9)

Sunt în chinurile facerii: pregătesc un studiu din Genesa 6:8-22. Vers. 9 mă surprinde: „Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.”

Îmi spun: ceva e în neregulă cu textul ăsta. Îmi promite „urmaşi” şi îmi spune altceva. Ori traducătorul, ori autorul greşeşte prin lipsă de coerenţă. Ebraica mea ultramodestă îmi oferă posibilitatea să verific textul în original. Aflu că termenul toldot (feminin plural) poate însemna mai multe lucruri: (line de) descendenţi, generaţie, genealogie, origine, relatare, istorie.

Avem de-a face deci cu o scăpare a traducătorului. Textul din v. 9 ar fi trebuit să sune: Iată istoria lui Noe..