Traducerea Noului Testament



Mi-a ajuns de curând în mână ediția Bibliei tipărite de Editura Făclia, în parteneriat cu Societatea Biblică Trinitariană. M-am uitat prin textul acestei revizuiri și impresia preliminară este că avem de-a face cu o încrucișare între două texte: cel al lui Cornilescu (1924) și diverse soluții de traducere preluate din KJV.

La baza acestui demers stă aversiunea viscerală a Societății Biblice Trinitariane (cu sediul la Londra) față de textul critic al Noului Testament (ediția Nestle-Aland, care este folosit de mii de cercetători din întreaga lume și care are o istorie respectabilă). Altfel, nu-mi explic următoarea precizare: „La baza traducerii TBS a stat în primul rând textul în limba greacă a lui Scrivener care atrage atenția asupra variantelor textului critic. Am lucrat sistematic pentru a ne asigura că niciuna dintre variantele critice nu rămâne în acest text” (AICI).

Dacă tragem linie și adunăm, cei aproape 190 de ani de cercetări în domeniul criticii de text sunt aruncați pur și simplu pe apa sâmbetei în favoarea conglomeratului pe care îl numim Textus Receptus. Judecând după zelul cu care este promovat acest tip de text, ai impresia că el e textul „primoridal”, coborât exact în această formă pe Sinai sau, de ce nu, direct în grădina Eden. Așadar, adepții Textus Receptus ignoră cu totul cercetarea din cele două secole care s-au scurs de la ediția lui Karl Lachmann. Acesta a recunoscut, pe bună dreptate, că Textul Receptus este  o matcă în care se depun tot soiul de aluviuni (lecțiuni secundare) care n-au existat de la bun început acolo.

Pe pagina de prezentare a noii versiuni citim următoarele: „Societatea Biblică Trinitariană din Londra (Trinitarian Bible Society – TBS) a considerat ca fiind oportună decizia de a face o nouă traducere și revizuire a textului biblic, iar la baza acestei noi traduceri să stea textul grecesc Textus Receptus și Textul Masoretic ebraic. S-au consultat îndeaproape atât Biblia de Iași, cât și versiunea lui Dumitru Cornilescu.”

În cazul în care editorii acestei noi versiuni vor să acrediteze ideea că ea este o traducere de la zero a textului ebraic, respectiv grec, afirm fără menajamente că această sugestie este o exagerare pioasă, în tradiția exagerărilor pioase care s-au tot vehiculat în prefețele edițiilor românești ale NT/Bibliei încă de la începuturile tiparului.

Formulările din textul biblic propriu-zis indică altceva: revizorii au folosit textul Cornilescu drept bază a revizuirii și l-au ciopârțit după inspirației, ca să-l transforme într-un soi de KJV românesc. Am avea deci o a doua Fidela. De parcă nu era suficientă „Fidela” americană, ne-am pricopist acum cu una „britanică”.

Exemplele care indică dependența de Cornilescu sunt mult prea numeroase pentru a fi discutate aici exhaustiv. Notez în treacăt o serie de soluții la care nu poți ajunge dacă traduci direct din greacă.

Este regretabil că atâta efort se investește pentru proiecte care ajung mari rateuri. Ele, din păcate, ajung versiuni „de butic”, fiindcă nu sunt proiecte desfășurate prin colaborarea unor specialiști de la instituțiile teologice din țară. Sunt pur și simplu menite să satisfacă ambițiile unei organizații care a făcut o pasiune pentru două texte care, cu tot prestigiul lor istoric, și-au cam trăit traiul. Mă refer la Textul Receptus și la KJV.

Iau câteva exemple din care rezultă că nu avem o traducere direct din ebraică, respectiv greacă.

Geneza 40:13: „Peste trei zile Faraon te va scoate din închisoare…””

TM (Textul masoretic): „Peste trei zile Faraon îți va înălța capul…”

KJV „Yet within three days shall Pharaoh lift up thine head,”

Mai notez în treacăt că ediția SBB 1921 are și ea idiomul ebraic „va înălța capul tău”.

Se vede cu ochiul liber că avem o folosire a vechii versiuni a lui Cornilescu, a cărui dorință a fost de a face o traducere pe înțelesul omului de rând. Să vii în anul Domnului 2017 și să spui că pleci de la textul ebraic, când de fapt iei ca punct de plecare același Cornilescu, este o formă de impostură.

Ei bine, în prefață de scrie că „traducerea de față a fost realizată prin aplicarea principiului echivalenței formale” și că „membrii echipei editoriale au căutat să exprime – pe cât posibil, în funcție de cerințele limbii române – fiecare cuvânt din textele originale”.

Luca 19:44. Gr. ἐδαφιοῦσί este tradus de Cornilescu prin „te vor face una cu pământul”, soluție care se regăsește și în TBS 2017. Traducerea direct din greacă ar fi trebuit să ducă la o altă formulare, nu chiar la cea din Cornilescu.

Romani 1:14: „și celor înțelepți și celor neînțelepți”

Textul grec al lui Scrivener zice σοφοῖς τε καὶ ἀνοήτοις, adică „și celor înțelepți și celor fără minte”

Cineva care a tradus doar cu greaca în minte, nu avea cu să ajungă exact la formularea lui Cornilescu nici dacă era insuflat de Duhul Sfânt.

Uneori găsesc în text urme ale unor formulări englezești, ceea ce arată că revizorii nu au avut suficiență competență în materie de greacă.

Romani 2:17 „celor care prin răbdare în a face fapte bune caută gloria și onoarea și nemurirea: viață veșnică”

Textul grec are doar καθ᾽ ὑπομονὴν ἔργου ἀγαθοῦ, care s-ar putea traduce prin „stăruința în faptă bună” sau, dacă vrem un pic mai liber: „stăruința în facerea binelului” sau „stăruința în fapte bune”.

Așadar, direct din greacă nu prea ai cum să ajungi la „răbdare în a face”. Dar poți ajunge pe filieră englezească, dacă ai sub ochi „patient continuance in doing…”

Din prefață aflăm că în ediția curentă s-au folosit italicele pentru a marca întregirea sensului din original, dar după ce am citit câteva capitole am ajuns la concluzia că adaosurile nu sunt parcate peste tot.

Iau un exemplu care arată și dependența traducătorilor de KJV

Romani 2:21:tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici ca omul să nu fure, furi?”

Secvența „ca omul” nu se află în textul grec, unde citim așa: ὁ οὖν διδάσκων ἕτερον, σεαυτὸν οὐ διδάσκεις; ὁ κηρύσσων μὴ κλέπτειν, κλέπτεις;

Ea provine din textul KJV, fiind marcată cu italice, ca adaos care nu se găsește în original.

21 Thou therefore which teachest another, teachest thou not thyself? thou that preachest a man should not steal, dost thou steal?[1]

Nu poți ajunge la următoarele formulări dacă traduci direct din greacă și te mai și lauzi în prefață cu motto-ul „Traducere, nu interpretare”: „scoate la lumină” (Rom. 3:5; gr. συνίστησιν), „trupul său îmbătrânit” (Rom. 4:19, gr. τὸ ἑαυτοῦ σῶμα ἤδη νενεκρωμένον); „Sara nu putea să aibă copii” (gr. τὴν νέκρωσιν τῆς μήτρας Σάρρας); „stare de har” (Rom. 5:2, gr. χάριν); „fără putere” (Rom. 5:6, gr. ἀσθενῶν).

Principiul consecvenței în traducere nu a fost respectat decât selectiv. Verbul dikaioo, „a îndreptăți”, este redat atât prin „a declara drept” (Rom. 2:13), cât și „a justifica” (Rom. 3:20).

Termenul „ethne” este tradus atât prin „Neamuri” (Rom. 3:29), cât și „națiuni” (Rom. 4:17).

Deși în prefață se mai spune că termenii de origine slavonă precum „taină” au fost înlocuiți, îl găsim în destule locuri.

De asemenea, n-a priceput de ce în loc de „ispășire” trebuie folosit „propițiere”, un barbarism teologic care probabil nu va fi asimilat de tradiția biblică românească nici în veacul acesta, nici în veacul viitor. Dacă ar fi vrut să mute accentul de pe ispășire, revizorii ar fi trebuit să spună „îmbunare” (căci asta mi se pare că vor să spună ei: că jertfa lui Hristos îl „îmbunează” pe Dumnezeu).

Nu e clar nici de ce ebraicul kapporet ar trebui tradus prin „tronul îndurării” și nu prin „capacul ispășirii” care, zic revizorii, fără să dea argumente, ar fi „o traducere incorectă a termenului ebraic.

Evrei 2:4. Secvența „daruri ale Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa” este o preluare de la Cornilescu. Textul grec zice καὶ πνεύματος ἁγίου μερισμοῖς κατὰ τὴν αὐτοῦ θέλησιν, „și împărțiri ale Duhului Sfânt, după voia Sa” (În KJV găsim and gifts of the Holy Ghost, according to his own will).

Evrei 9:11. Aici avem un alt indiciu clar că traducătorii n-au văzut textul grec. În greacă avem prepoziția διὰ (τῆς μείζονος καὶ τελειοτέρας σκηνῆς), care nu se poate traduce prin „cu acel cort mai mare și desăvârșit”. Și, în orice caz, „acel” trebuia pus cu italice, fiindcă nu există în greacă.

Iacov 1:5. Secvența „cu mână largă și fără mustrare” este o preluare din Cornilescu. Textul grec zice ἁπλῶς, καὶ μὴ ὀνειδίζοντος, „simplu/generos și fără să certe”. Evident, traducătorii nu s-au obosit să inoveze aici.

Iacov 1:9. Nu poți ajunge la „fratele dintr-o stare de jos” dacă traduci de la zero secvența greacă ὁ ἀδελφὸς ὁ ταπεινὸς (fratele umil).

Iacov 1:11. Cornilescu folosește două cuvinte – „căldură arzătoare” – pentru a a reda un singur cuvânt grec: καύσων – arșiță. În TBS găsim tot „căldură arzătoare”. O traducere din greacă ar fi dat pur și simplu „arșiță”.

Iacov 1:21. Versetul conține două indicii că traducătorii au luat pur și simplu textul lui Cornilescu. Mai întâi, au tradus περισσείαν κακίας, („surplus de răutate”, cf. superfluity of naughtiness – KJV) exact ca în Cornilescu. În plus, au omis să taie din versetul cornilescian secvența „în voi” (care nu are corespondent în greacă). Alternativ, ar fi putut să o marcheze cu italice, conform metodologiei anunțate.

În zilele următoare mă voi apleca mai atent asupra acestei noi versiuni. Dacă prima impresie se mențiune, avem în ediția TBS o „Fidela” lucrată mai atent, dar totuși o „fidela”.

Stilistic versiunea nu mi se pare o fericire. Nu știu ce revizor literar a lucrat pe text, dar rezultatul nu este prea grozav. Nici nu are cum să fie, fiindcă o versiune matură nu se face peste noapte. Este nevoie de discuții, întâlniri peste întâlniri, cântăriri și recântăriri, lecturi succesive etc.

Nu știu cât timp le-a luat editorilor TBS să realizeze acest proiect. În prefață nu se suflă nicio vorbuliță despre asta.

Rezultatul evaluării preliminare: așa nu!

P.S. Asemănările dintre TBS și versiunea Cornilescu sunt suficient de mari ca să justifice, cred, un mesaj trimis de Societatea Biblică Britanică suratei sale mai mici din Anglia. Epiderma britanică este în general mai subțire decât cea moldo-valaho-carpato-danubiano-pontică și ar trebui să vedem niște explicații. Ar trebui aflat dacă TBS a dorit o versiune tradusă de la zero, iar responsabilii pentru struțo-cămila rezultată sunt românii care au realizat textul și care au lucrat mai în viteză decât s-ar fi cuvenit. Eu unul am văzut prea multe năzbâtii în domeniul traducerii Bibliei ca să mă mai mir de vreo ispravă de felul acesta.

[1] The Cambridge Paragraph Bible: Of the Authorized English Version (Cambridge: Cambridge University Press, 1873), Ro 2:21.

Reclame

Acum câteva luni anunțam pe FB că am terminat de verificat și ajustat partea de text biblic care îmi revine ca parte a procesului de revizuire a versiunii Cornilescu (ce va să fie EDCR).

Fiindcă s-a lucrat și se lucrează „cu toate pânzele sus”, tragem nădejde că vom putea publica Noul Testament în toamna acestui an.

Singura carte încă neverificată integral este Faptele Apostolilor, care le-a fost repartizată colegilor din a doua echipă „neotestamentară”. Termenul de predare inițial era 15 iunie 2018, dar am convenit să-l devansăm, ca să avem timp să pregătim textul pentru publicare.

După această revizuire de bază, textul este citit de revizorul literar, care are sau nu are obiecții și comentarii (de obicei are, deci trebuie să cântărim atent opțiunile și să le întoarcem pe toate fețele și fațetele), iar apoi sfârșește pe masa Comitetului Pastoral, care de regulă are puține observații. La început, când încă nu ne calibraserăm ca echipă, erau mai multe lucruri de discutat, de lămurit, de clarificat, de combătut. Acum, după doi ani și jumătate de mesaje și întâlniri, lucrurile au intrat în linie dreaptă.

Postez mai jos un fragment din Galateni (în forma care a fost trimisă spre evaluare Comitetului Pastoral). Mici ajustări s-ar putea să mai avem în urma dezbaterii din luna februarie.

Eu și colegii mei așteptăm opiniuni și impresii.

Sub rezerva confidențialității – vă rog să nu duceți mai departe informația 🙂 – dezvălui aici o opinie primită de la unul dintre pastorii care citește textele revizuite: „Fără să mă apuc de lucrul propriu-zis am citit o pagină din Galateni și un fragment din Filimon și mi-a plăcut cum sună.”

Sunt structural un realist (pesimist) și știu că nu poți mulțumi pe toată lumea cu o nouă versiune. Dar dacă reușim să aducem împlinire unui grup de cititori avizați, vom socoti că ne-am împlinit misiunea.

Recunoașterea slujbei lui Pavel de către ceilalți apostoli

1 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și l-am luat cu mine și pe Tit. 2 M-am suit în urma unei descoperiri și – deoparte, celor mai cu vază – le-am prezentat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici măcar Tit, care era cu mine, deși era grec, n-a fost silit să se circumcidă. 4 Tulburarea s-a ivitb din pricina fraților mincinoși, furișați printre noi, care s-au strecurat ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne ia în robie. 5 Dar n-am cedat și nu ne-am supus lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

6 Cei considerați ca fiind cineva (oricine ar fi fost ei, îmi este indiferent; Dumnezeu nu caută la fața oamenilor), cei cu vază, așadar, nu mi-au adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși 8 (căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor circumciși făcuse și din mine apostolul neamurilor), 9 și când au recunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, ne-au întins mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtășie, pentru ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși. 10 Numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m-am și străduit să fac.

Pavel îl înfruntă pe Petru în Antiohia

11 Dar când a venit Chifac în Antiohia, l-am înfruntat fățiș, căci era de osândit: 12 înainte de venirea unora de la Iacov, mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a retras și s-a ținut deoparte, fiindcă se temea de cei circumciși. 13 Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, încât până și Barnaba a fost prins în fățărnicia lor. 14 Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?” 15 Noi suntem iudei din naștere, nu păcătoși dintre neamuri. 16 Dar fiindcă știm că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, nu prin faptele Legii, fiindcă prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fi noi înșine găsiți păcătoși, atunci devine oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă dovedesc călcător de Lege. 19 Însă eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristosd și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă prin Lege se capătă dreptatea, atunci degeaba a murit Hristos.

 b2:4 Secvența de la începutul versetului a fost introdusă pentru a întregi sensul textului grec, care este eliptic.

 c2:11 Numele aramaic al apostolului Petru.

 d2:20 În NA28, prima parte a vers. 20 se găsește la finalul vers. 19.


Prima parte AICI.

Parcurgând episodul ispitirii din Mat. 4:5, un cititor neavizat ar putea rămâne cu impresia că templul de la Ierusalim seamănă cu o moschee, de vreme ce Diavolul l-a dus pe Mântuitorul „pe un turn al templului”.[1] În acord cu KJB, cetatea la care face referire Mântuitorul în Mat. 5:14 nu mai este aşezată „pe un munte”, ci „pe un deal”. Pridvoarele scăldătorii Betezda au devenit „arcade” (στοὰς, Ioan 5:2), iar casa din pildă nu are temelia pe stâncă, ci este „fondată pe stâncă” (τεθεμελίωτο γὰρ ἐπὶ τὴν πέτραν, Mat. 7:25). Ori de câte ori călătoreşte pe mare, Isus nu se suie în corabie, ci „se îmbarcă” (ἐμβάντι, Mat 8:23), iar la finalul discursurilor sale oameni sunt nu „uimiţi”, ci „înmărmuriţi” (Mat. 7:28). Desigur, aceia dintre ei care nu cred vor fi „damnaţi” (κατακριθήσεται, Marcu 16:16), probabil fiindcă n-au fost „predestinaţi” pentru mântuire (Efes. 1:5, Rom. 8:30).

Nici epistolele nu sunt cruţate de acest „lifting facial”. În Epistola către Romani citim că Duhul ne ajută în „infirmităţile noastre” (ταῖς ἀσθενείαις, Rom 8:26) şi că stăpânirile despre care vorbeşte autorul sunt de fapt „principate” (ἀρχαὶ, Rom. 8:38). Apostolii nu sunt „ispravnici ai tainelor”, ci „administratori ai misterelor” (οἰκονόμους μυστηρίων, 1 Cor. 4:1). Sf. Pavel declară că nu „abuzează” de dreptul pe care îl are în raport cu Evanghelia (1 Cor. 9:18), dar le permite credincioşilor din Corint să aibă „erezii” între ei (αἱρέσεις, 1 Cor. 4:19), iar în argumentaţia sa despre înviere îl apostrofează astfel pe oponentul său imaginar: „Prostule! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare”.[2] În Biserică există nu „slujbe”, ci „servicii” (διακονιῶν, 1 Cor. 12:5). Credincioşii nu sunt „fiecare în parte mădulare ale lui Hristos” ci „membre în particular” (μέλη ἐκ μέρους, 1 Cor. 12:27), iar manifestarea Duhului nu aduce o învăţătură, ci „o doctrină” (διδαχὴν, 1 Cor. 14:26). Epistola lui Iacov îi îndeamnă pe credincioşi să nu fie doar „auditori” ai cuvântului, în vreme ce 1 Petru îi sfătuieşte să nu se teamă de „teroarea” celor răi.


[1] Termenul englezesc „pinnacle” (utilizat de Wycliffe, Tyndale şi ceilalţi traducători şi revizori ulteriori lor) provine în ultimă instanţă din Vulgata (pinnaculum), care traduce gr. πτερύγιον, diminutiv al lui πτέρυξ („aripă”). Cercetătorii nu sunt siguri cu privire la forma acestui element arhitectonic (cf. BDAG, s.v., şi TDNT, vol. 3, p. 236), dar, indiferent cum ar fi arătat, în mod sigur nu putea fi vorba de un turn.

[2] Apostrofarea de către Iacov (4:4) a destinatarilor săi se face tot în termeni „moderni”: „Voi adulteri şi adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie cu Dumnezeu?” Textul grec bizantin conţine atât femininul, cât şi masculinul: μοιχοὶ καὶ μοιχαλίδες, οὐκ οἴδατε ὅτι ἡ φιλία τοῦ κόσμου ἔχθρα τοῦ Θεοῦ ἐστιν;


Zilele astea lucrez intens la studiul pe care îl voi prezenta la colocviul de la Iaşi, studiu care analizează relaţia dintre „Fidela” şi KJB.

Am scris în numeroase rânduri despre Fidela, versiune ajunsă, iată, la a treia ediţie.

Studiul meu va fi destul de amplu, însă am ales să postez aici câteva fragmente privind registrul stilistic al acestei versiuni româneşti.

***

În această secţiune voi semnala atât neologismele care fac notă discordantă cu stilul bisericesc, cât şi calcurile frazeologice care ies din registrul limbii române literare. De pildă, în episodul Bunei Vestiri, arhanghelul Gabriel o numeşte pe fecioara Maria „privilegiată” (κεχαριτωμένη, Luca 1:28), iar două versete mai jos îi spune că a găsit nu „har”, ci „favoare” (Luca 1:30). În acelaşi context, insistenţa traducătorilor de a urma fidel textul englez[1] (marcat de redundanţă) se soldează cu formulări de un comic involuntar: „Vei rămâne însărcinată în pântecele tău” (συλλήψῃ ἐν γαστρί, Luca 1:31). În relatarea despre naştere din cealaltă evanghelie, citim că „o fecioară va fi însărcinată” (Mat. 1:23) şi că magii din Răsărit vin la pruncul Isus cu „tezaure” (θησαυροὺς, Mat 2:11).

Terminologia care trimite la statutul socio-profesional al personajelor din evanghelii a fost „adusă la zi”: ucenicii sunt acum „discipoli”, cărturarii au devenit „scribi”, aprodul s-a transformat în „executor” (ὑπηρέτης, Mat. 5:25), vameşul Matei nu stă la „vamă”, ci la „recepţia vămii” (τελώνιον, Mat. 9:9)[2], iar robii din Luca 19:15 nu fac „negoţ”, ci „comerţ”, drept care negustorul amator de perle nu poate fi decât „comerciant” (ἀνθρώπῳ ἐμπόρῳ, Mat. 13:45). Iosif din Arimateea nu mai este „sfetnic”, ci „consilier” (βουλευτής, Mc. 15:43), iar soborul însuşi a devenit, desigur, un „consiliu” (συνέδριον, Mat. 26:59). Cea mai radicală schimbare îl vizează pesemne pe „Ioan Botezătorul”, rebotezat el însuşi şi integrat în denominaţiunea traducătorilor români, cu numele de „Ioan Baptist”.

  (În mod cert va urma). 🙂


[1] KJB: „thou shalt conceive in thy womb”. Formularea provine de la Tyndale: „thou shalt conceave in thy wombe”.

[2] De notat că Zacheu, colegul său de breaslă, coboară nu dintr-un dud, ci dintr-un „sicomor”.


Din cauza călătoriilor din ultima vreme (şi a polemicilor nu puţine), am uitat să postez ultimul capitol al epistolei către Galateni, în traducerea lui Ştefănică Dragoş.

1. Fraţilor, dacă un om este surprins de vreo greşeală, voi, cei duhovniceşti, îndreptaţi-l întrun duh de blândeţe. Dar ai grijă să nu fii şi tu ispitit.

2. Purtaţi-vă unii altora poverile şi în acest fel veţi împlini Legea lui Hristos.

3. Căci dacă cineva consideră că este ceva, când de fapt nu-i nimic, se înşală.

4. Fiecare săşi analizeze propria lucrare şi atunci va avea motiv de laudă doar în ce-l priveşte pe el, şi nu în ceea ce-l priveşte pe altul.

5. Fiindcă fiecare îşi va purta propria sarcină.

6. Cine primeşte învăţătură din Cuvânt , să facă parte din toate bunurile şi celui ce-l învaţă.

7. Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu se lasă sfidat. Ce seamănă omul, aceea va şi recolta.

8. Fiindcă cel care seamănă în firea lui pământească, va recolta din firea pământească putrezirea; dar cel care seamănă în Duhul, va recolta din Duhul viaţa veşnică.

9. Să nu descurajăm făcând binele, căci la vremea potrivită vom recolta, dacă nu cădem de oboseală.

10. Prin urmare, cât avem ocazia, să facem bine tuturor, şi îndeosebi celor din familia credinţei.

11. Vedeţi cu ce litere mari v-am scris, cu mâna mea!

12. Toţi cei ce vor să producă o impresie bună în privinţa exteriorului vă constrâng să vă circumcideţi, doar ca să nu fie persecutaţi pentru crucea lui Hristos.

13. Fiindcă nici ei, cei care sunt circumcişi, nu respectă Legea, ci vor să fiţi circumcişi ca să se mândrească cu trupul vostru.

14. Cât despre mine, nicidecum nu mă voi lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.

15. Fiindcă nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci creaţia nouă.

16. Pace şi milă să fie peste toţi cei ce vor trăi după acest principiu, şi peste Israelul lui Dumnezeu!

17. De acum încolo nimeni să nu-mi mai facă necazuri, căci eu port semnele lui Isus în trupul meu.

18. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.


Am revenit de pe „plaiuri” vieneze la muncile obişnuite care premerg începutul de an universitar. În perioada următoare voi diminua prezenţa pe blog, „fiin’căci datoria cere”. Au mai rămas două capitole din Galateni, traducerea lui Dragoş Ştefănică.

Capitolul 5

1.      Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi. Aşadar, rămâneţi fermi şi nu vă supuneţi iarăşi jugului sclaviei.

2. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veţi fi circumcişi, Hristos nu vă va folosi la nimic.

3. Şi din nou declar oricărui om care se lasă circumcis că este dator să împlinească întreaga Lege.

4. Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi dezlipit de Hristos, aţi căzut din har.

5. Căci noi aşteptăm, prin Duhul, prin credinţă, nădejdea dreptăţii.

6. Întrucât în Hristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au vreo valoare, ci credinţa, care lucrează în dragoste.

7. Cândva alergaţi bine. Cine v-a împiedicat, ca să nu mai ascultaţi de adevăr?

8. Această influenţă nu este de la Cel ce vă cheamă.

9. Puţină drojdie face să dospească întregul aluat.

10. Eu sunt încrezător în Domnul, în ce vă priveşte, că nimic altceva nu aveţi în minte. Iar cel ce vă tulbură îşi va purta pedeapsa, oricine ar fi.

11. Şi eu, fraţilor, dacă încă proclam circumcizia, de ce mai sunt persecutat? În acest caz, pricina de poticnire a crucii a fost anulată.

12. O, de s-ar mutila cei ce vă intrigă!

13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai nu găsiţi în libertate o oportunitate ca să trăiţi după firea pământească, ci, în dragoste, slujiţi-vă unii pe alţii.

14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur precept: „iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”

15. Dar dacă vă muşcaţi şi vă devoraţi unii pe alţii, luaţi seama ca nu cumva să vă distrugeţi reciproc.

16. Aşadar, vă spun: umblaţi călăuziți de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

17. Căci firea pământească râvneşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii pământeşti. Aceştia se opun unul altuia, astfel încât să nu faceţi ceea ce voiţi.

18. Dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

19. Faptele firii pământeşti sunt cunoscute: desfrâul, necurăţia, trivialitatea,

20. idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, gelozia, mâniile, ambiţiile egoiste, discordiile, facţiunile,

21. invidiile, beţiile, îmbuibările şi altele asemănătoare acestora. Cu privire la ele vă previn, după cum am mai făcut-o, că cei ce fac lucruri ca acestea nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

22. Rodul Duhului, însă, este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credincioşia,

23. blândeţea, autocontrolul. Împotriva unor astfel de lucruri nu este Lege.

24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

25. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul,

26. Să nu devenim îngâmfaţi, provocându-ne şi invidiindu-ne unii pe alţii.


Capitolul 4 

1. Eu spun că, atât timp cât moştenitorul este minor, nu diferă cu nimic de un sclav, cu toate că este stăpân peste toate.

2. Ci el este sub autoritatea tutorilor şi a administratorilor până la timpul stabilit de tatăl său.

3. Tot astfel şi noi, când eram „minori”, eram sub sclavia principiilor lumii.

4. Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

5. ca să răscumpere pe cei aflaţi sub Lege, ca să primim adopţia.

6. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă „Ava, tată!”

7. Aşadar nu mai eşti sclav, ci fiu. Şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

            8. Altădată, când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi sclavi celor ce, prin natura lor, nu sunt zei.

9. Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi la acele principii slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

10. Voi ţineţi zile, luni, vremi şi ani.

11. Mă tem să nu mă fi străduit pentru voi în van.

12. Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi; nu mi-aţi greşit cu nimic. 13. Ci voi ştiţi că în neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia prima dată.

14. Şi n-aţi tratat cu dispreţ, nici dezgust, ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus.

15. Aşadar, unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

16. Am devenit vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?

17. Ei arată râvnă faţă de voi nu pentru un scop bun, ci vor să vă înstrăineze de noi, ca să arătaţi râvnă pentru ei.

18. Este bine să arătaţi totdeauna râvnă pentru ceea ce este bun, şi nu doar când sunt eu prezent la voi.

19. Copiii mei, din pricina cărora sufăr iarăşi durerile naşterii până va lua Hristos chip în voi!

20. Cum aş dori să fiu acum la voi şi să-mi schimb tonul, căci sunt descumpănit cu privire la voi.

21. Spuneţi-mi, voi care vreţi să fiţi sub Lege, nu ascultaţi voi Legea?

22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o femeie sclavă şi unul dintr-o femeie liberă.

23. Dar cel din femeia sclavă s-a născut în chip firesc, pe când cel din femeia liberă, prin promisiune.

24. Aceste lucruri trebuie înţelese alegoric: căci aceste două femei reprezintă două legăminte: unul de pe muntele Sinai care naşte pentru sclavie, şi care este Agar,

25. căci Agar este muntele Sinai din Arabia, şi corespunde Ierusalimului actual, care este sclav împreună cu copiii lui.

26. Dar Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră.

27. Căci este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu poţi naşte; izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu suferi durerile naşterii! Căci copiii femeii părăsite vor fi mai mulţi decât copiii celei care are soţ”.

28. Prin urmare, voi, fraţilor, sunteţi copii ai promisiunii, asemenea lui Isaac.

29. Şi după cum s-a întamplat atunci, că cel ce s-a născut în chip firesc l-a persecutat pe cel născut prin Duhul, la fel se întâmplă şi acum.

30. Dar ce spune Scriptura? „Alungă-i, pe sclavă şi pe fiul ei, căci fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere.”

31. De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.

Pagina următoare »