Traducerea Vechiului Testament



E gata și traducerea celui de-al patrulea capitol. Am încercat să segmentez textul după unități logice, însă voi reveni asupra lor în lumina împărțirii propuse de Biblia Hebraica.

Lucrând asupra acestui capitol am realizat încă o dată că Septuaginta nu e de lepădat și că uneori păstrează lecțiuni mai bune decât textul masoretic.

De pildă, mi s-a părut straniu versetul 4:31: „Și poporul a crezut. Și când au auzit că Domnul a cercetat pe fiii lui Israel și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au închinat.” Nu prea e logică succesiunea de acțiuni. De ce să spui mai întâi că poporul a crezut și apoi să introduci ideea că „au auzit”, de parcă ar fi ceva nou?

Mi-am spus: să vedem ce zice Septuaginta. În această traducere găsim „s-a bucurat” în loc de „au auzit”. Din perspectiva textului consonantic evreiesc, explicația e simplă: la început au fost consoanele yśmḥw (וַיִּשְׂמְחוּ = καὶ ἐχάρη) „și s-au bucurat”. Un scrib neatent a transformat acest verb în yšm‘w „au auzit”, pe care îl întâlnim acum în textul masoretic.

***

1Și Moise a răspuns și a spus: „[Dar] dacă nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, ci vor spune: «Nu ți s-a arătat Domnul»?” 2Și Domnul i-a spus: „Ce ai în mână”? „Un toiag”, a răspuns el. 3Și [Domnul] i-a spus: „Aruncă-l la pământ!”. Și l-a aruncat la pământ și s-a prefăcut în șarpe, încât Moise fugea din fața lui. 4Și Domnul i-a spus lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă!”. Și [Moise] a întins mâna și l-a înșfăcat, și s-a făcut toiag în mâna lui.

5„Pentru ca ei să creadă că ți s-a arătat ție Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.”

6Și Domnul i-a mai spus: „Vâră-ți mâna în sân!” Și [Moise] și-a vârât mâna în sân și când a scos-o, iată că mâna i se făcuse leproasă, ca zăpada. 7Și i-a spus: „Vâră-ți iarăși mâna în sân” Și [Moise] a vârât din nou mâna în sân și a scos-o din sân și iată, se făcuse [la loc] cum îi era trupul.

8„Deci dacă nu te vor crede și nu vor asculta glasul celui dintâi semn, vor asculta glasul semnului de pe urmă. 9Iar dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta glasul tău, să iei din apa Râului și să o verși pe uscat; și apa pe care ai luat-o din Râu se va preface în sânge, pe uscat.”

10Și a spus Moise Domnului: „Doamne, nu sunt un om [meșter] la vorbă, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici de când vorbești robului Tău, căci îmi sunt graiul și limba împleticite.” 11Și Domnul i-a răspuns: „Cine a făcut omului gură? Sau cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Și acum du-te și Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să vorbești!” 13Moise a răspuns: „Rogu-te, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți!”

14Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise și [Domnul] i-a vorbit: „Oare nu este Aaron, levitul, fratele tău? Știu că el este meșter la vorbă. Ci iată-l, iese în întâmpinarea ta și când te va vedea se va bucura în inima lui. 15Să grăiești către el și să-i pui cuvintele [acestea] în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va grăi în locul tău către popor și va fi așa: el îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el [ca] Dumnezeu. 17Și să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”

18Și Moise s-a dus înapoi la Ieter, socrul său, și i-a spus: „Rogu-te, [îngăduie-mi] să plec, să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt și să văd dacă mai sunt în viață.” Și Iitro i-a spus lui Moise: „Mergi în pace!”

19Domnul a grăit către Moise în Midian: „Du-te înapoi în Egipt, căci au murit toți oamenii care căutau [să-ți ia] viața.” 20Și Moise a luat pe femeia lui și pe fiii lui și i-a suit pe măgar și s-a întors în pământul Egiptului. Și Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mână.

21Și Domnul a grăit către Moise: „Când vei ajunge iarăși în Egipt, vezi să faci în fața lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta. Dar Eu îi voi învârtoșa inima și nu va lăsa poporul să plece. 22Și vei spune lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Am grăit către tine: ‘Dă voie fiului meu să plece, ca să-mi slujească’. Dar tu n-ai vrut să-i dai voie. Iată, voi ucide pe fiul tău, întâiul tău născut!»”

24Și a fost așa: pe drum, la locul de poposire, Domnul i-a ieșit în întâmpinare și a căutat să-l omoare. 25Țipora a luat o cremene, a tăiat prepuțul fiului ei, l-a atins de picioarele lui și a spus: „Negreșit, tu ești pentru mine un soț-de-sânge!” 26Și [Domnul] l-a lăsat. Atunci ea a spus: „Soț-de-sânge!”, din pricina tăierii împrejur.

27Domnul i-a vorbit lui Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise, în pustiu”. Și a mers și l-a întâlnit pe muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28Moise i-a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele cu care îl trimisese Domnul și toate semnele pe care i le poruncise [să le facă]. 29Moise și Aaron au mers și au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Și Aaron a rostit toate cuvintele pe care le grăise Domnul către Moise și a făcut semnele în văzul poporului. 31Și poporul a crezut. Și când au auzit că Domnul a cercetat pe fiii lui Israel și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au închinat.

Reclame

E gata și versiunea „brută” a cap. 3 din Exod. Să vedem cum sună. Presupun că pe unii dintre cititori nu-i voi putea câștiga în ruptul capului. Nici nu mi-am propus asta.

Poate voi găsi cândva prilej să povestesc despre scandalul imens care a apărut în Africa de Nord, pe vremea lui Augustin, când Ieronim a avut neobrăzarea de a preschimba „curcubeta” (ebr. qiqāyôn קִיקָיוֹן) lui Iona (cum figura ea în versiunile latinești vechi) în „iederă”. Când s-a citit textul nou în biserică, enoriașii au protestat vehement și au sărit în capul episcopului. În disperare de cauză s-a cerut ajutor de la sinagoga evreilor! Culmea, aceștia au confirmat varianta veche! Inutil să mai spunem, Ieronim a tunat și fulgerat cu acea ocazie mai mult decât Iona când i s-a uscat tufa de ricin!

Mai jos textul biblic

1Moise păstorea turmele lui Yitro, socrul său, preotul Midianului. Și a mânat turma dincolo de pustiu și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horev. 2Și îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc, în mijlocul unui rug. Și s-a uitat și, iată, rugul ardea în foc, și rugul nu se mistuia. 3Moise [și-]a spus: „Mă voi întoarce să văd această vedenie minunată: cum de nu se mistuie rugul!” 4Când Domnul a văzut că s-a întors să vadă, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, zicând: „Moise, Moise!” Și [el] a spus: „Iată-mă!”

 5Și [Dumnezeu] i-a spus: „Nu te apropia! Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” 6Și a spus: „Eu sunt Dumnezeul părintelui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeu lui Iacov.” Și Moise și-a ascuns fața, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. 7Și Domnul a spus: „Văzut-am bine asuprirea poporului Meu care este în Egipt și strigătul lor, din pricina asupritorilor, l-am auzit, căci îi cunosc suferințele. 8Și m-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor și să-l scot din pământul acela într-un pământ bun și întins, într-un pământ care șiroieşte de lapte și miere, în ţinutul canaanitului, hititului, amoritului, perezitului, hivitului și iebusitului. 9Și acum, iată, strigătul fiilor lui Israel a ajuns la Mine și am văzut și chinul la care îi supun egiptenii. 10Și acum, vino, și te voi trimite la Faraon, ca să scoți pe poporul Meu, pe fiii lui Israel, din Egipt.”

11Și Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Cine sunt eu ca să merg la Faraon și să scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12Și [Dumnezeu] a spus: „Voi fi cu tine negreșit și acesta să-ți fie semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” 13Și Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Iată, eu mă duc la fiii lui Israel și le voi spune: «Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi». Dacă mă vor întreba: «Care este numele Lui?», ce le voi spune?” 14Dumnezeu a grăit către Moise: „Eu-sunt-cel-ce-sunt”! Și a spus: „Astfel să le spui fiilor lui Israel: «Eu-sunt» m-a trimis la voi.”

15Și a mai grăit Dumnezeu către Moise: „Astfel să le spui fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe vecie și acesta este pomenirea Mea din neam în neam.» 16Mergi și strânge-i pe bătrânii lui Israel și spune-le: «Domnul Dumnezeul părinților voștri mi s-a arătat, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, zicând: ‘Negreșit am luat aminte la voi şi la ce vi s-a făcut în Egipt. 17Și am zis: Vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului în pământul canaanitului, hititului, amoritului, perezitului, hivitului și iebusitului, într-un pământ care șiroiește de lapte și miere.’

18Și vor asculta de glasul tău. Și vei merge, tu și bătrânii lui Israel, la regele Egiptului și îi veți spune: ‘Domnul Dumnezeul evreilor ne-a ieșit înainte; și acum, dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru’. 19Știu că regele Egiptului nu va îngădui să mergeți decât [silit de] o mână puternică. 20Și îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu felurite minuni pe care le voi face în mijlocul lui. Și apoi vă va da drumul. 21Și voi face ca poporul acesta să capete trecere în ochii egiptenilor și va fi așa: când veți pleca, nu veți ieși cu mâinile goale. 22Și fiecare femeie va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei vase de argint și vase de aur și veșminte pe care le veți pune pe fiii voștri și pe fiicele voastre. Și veți jefui [astfel] pe egipteni.»”


Cu acest nou capitol descopăr că a traduce din ebraică nu e lucru de șagă. Stilul „economicos” și sacadat al originalului îmi creează dificultăți. E greu de găsit ritmul optim în românește. Mai ales că nu vreau să „înfloresc” prea tare traducerea, cum face Cornilescu.

Mai jos o versiune de lucru. După ce o las la „murat” o vreme voi reveni cu modificări. Nu m-am uitat încă peste alte traduceri în limba română (altele decât Cornilescu), pentru a vedea ce poate fi „reciclat” din ele.

Le reamintesc cititorilor că textul acestei traduceri este sub copyright și că nu poate fi difuzat fără permisiunea autorului (adică a mea).

Dacă aveți comentarii, le primesc cu drag.

***

1Un om din casa lui Levi a mers și a luat [de nevastă] pe o fiică a lui Levi. 2Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Și, fiindcă a văzut că era chipeș, l-a ascuns vreme de trei luni. 3Iar când n-a mai putut să-l țină ascuns, a făcut pentru el un coş de papură, pe care l-a uns cu catran și cu smoală, a așezat pruncul în coș și l-a pus între trestii, lângă malul Râului. 4Iar sora lui se ținea prin preajmă, ca să afle ce are să se întâmple.

5Fiica lui Faraon s-a coborât să se scalde în Râu, iar slujnicele ei se plimbau pe malul Râului. De îndată ce a văzut coșul între trestii, a trimis o sclavă să-l aducă. 6Când l-a deschis, a dat cu ochii de copil: era un băiețel care plângea! Și i s-a făcut milă de el și a spus: „Este dintre copiii evreilor.” 7Și sora lui a spus fiicei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o femeie-doică dintre evreice ca să ți-l alăpteze pe copil?” 8Fiica lui Faraon i-a răspuns: „Du-te!” Și fata a mers și a chemat pe mama copilului. 9Fiica lui Faraon i-a spus: „Ia acest copil și alăptează-mi-l, iar eu îți voi da simbrie.” Așa că femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10Când copilul s-a făcut mare, l-a adus la fiica lui Faraon; și el i-a fost fiu. Și aceasta i-a pus numele „Moise”, zicând: „Fiindcă l-am scos din apă.”

11Și a fost așa: în zilele acelea, când Moise s-a făcut mare, a ieșit la frații lui și a văzut muncile lor silnice; a văzut cum un egiptean lovea pe un evreu, dintre frații lui. 12S-a uitat într-o parte și-n alta, a văzut că nu este nimeni, a lovit [de moarte] pe egiptean și l-a ascuns în nisip.

13A ieșit și a doua zi; și iată că doi evrei erau prinși într-o încăierare. A spus celui vinovat: „Pentru ce-l lovești pe aproapele tău?” 14Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine, cum l-ai ucis pe egiptean?” Moise s-a înspăimântat și și-a spus [în sinea lui]: „Negreșit, faptul este cunoscut!”

15Faraon a auzit [și el] de lucrul acesta și căuta să-l ucidă pe Moise. Dar Moise a fugit de la fața lui Faraon și s-a așezat în ținutul Midianului. Și a șezut lângă o fântână. 16Preotul Midianului avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor, 17însă niște păstori au venit și le-au izgonit. Atunci Moise s-a sculat, le-a venit în ajutor și le-a adăpat turma.

18Și când s-au întors la Reuel, tatăl lor, el le-a întrebat: „Cum de ce ați venit atât de repede astăzi?” 19Ele i-au răspuns: „Un egiptean ne-a izbăvit din mâna păstorilor; ba încă ne-a scos apă și a adăpat turma.” 20El le-a întrebat pe fete: „Și unde este? De ce l-ați lăsat pe om [acolo]? Chemați-l să mănânce!”

21Moise s-a învoit să locuiască la omul [acela]. Și el i-a dat lui Moise pe Țipora, fiica lui. 22Ea a născut un fiu și el i-a pus numele Gherșom, căci zicea: „Sunt pribeag într-un pământ străin”.

23Și a fost așa: după acele zile multe a murit regele Egiptului și fiii lui Israel suspinau din pricina robiei și strigau, iar țipătul lor, pricinuit de robie, s-a suit până la Dumnezeu. 24Și Dumnezeu a auzit geamătul lor și Dumnezeu și-a adus aminte de legământul lui cu Avraam, Isaac și Iacov. 25Și Dumnezeu a privit către fiii lui Israel și Dumnezeu a luat seama.


În perioada următoare îmi încerc puterile cu niște capitole din VT. Să vedem cum sună primul capitol din Exod.

Pe alocuri am inserat în note expresii alternative din alte versiuni românești ale Bibliei.

Fac precizarea că textul acestei traduceri este sub copyright și că nu poate fi difuzat fără permisiunea autorului.

***

1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au mers în Egipt cu Iaacov, fiecare cu familia lui.

2 Ruben, Șimon, Levi și Iuda

3 Isahar, Zabulon și Beniamin

4 Dan și Neftali, Gad și Așer.

5 Toți cei ieșiți[1] din coapsele lui Iacov erau șaptezeci de suflete; Iosif era [deja] în Egipt.

6 Și au murit Iosif, toți frații lui și tot leatul acela [de oameni].

7 Iar fiii lui Israel au fost rodnici,[2] au sporit, s-au înmulțit și s-au întărit nespus de mult, încât s-a umplut țara de ei.

8 Și s-a ridicat peste Egipt un rege[3] nou, care nu-l cunoscuse pe Iosif.

9 El a zis către poporul său: „Iată, poporul fiilor lui Israel este prea numeros și prea puternic[4] pentru noi.

10 Veniți să ne arătăm iscusiți față de el, ca să nu se [mai] înmulțească și, de s-ar isca vreun război, să treacă de partea vrăjmașilor[5] noștri, să lupte împotriva noastră și să se suie din țară.”

11 Și au pus peste el vătafi de corvoadă[6] ca să-i împileze[7] cu munci silnice. Și au zidit pentru Faraon cetățile-grânare[8] Pitom și Ramses.[9]

12 Dar cu cât îl împilau mai mult, cu atât se înmulțea și se întindea, încât [pe egipteni] i-a apucat groaza[10] de fiii lui Israel.

13 Şi aprig i-au mai muncit egiptenii pe fiii lui Israel 14 și le-au făcut viața amară cu aspră robie[11], la lut și la cărămizi[12] și prin tot soiul de munci ale câmpului, prin toate muncile la care i-au supus cu asprime.[13]

15 Regele Egiptului le-a vorbit moașelor evreice ‒ dintre care una se numea Șifra și a doua Pua ‒ 16 și le-a spus: „Când le moșiți pe evreice și le vedeți pe scaunul de naștere[14], dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, să fie lăsată în viață!”

17 Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut după cum le spusese regele Egiptului, ci i-au lăsat în viață pe băieți.

18 Regele Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta? I-ați lăsat în viață pe băieți.”

19 Moașele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca femeile egiptene, ci sunt vânjoase și nasc până să ajungă moașa la ele.”

20 Dumnezeu le-a făcut bine moașelor și poporul s-a înmulțit și s-a întărit nespus de mult.

21 Și fiindcă moașele s-au temut de Dumnezeu, El le-a dat familii.[15]

22 Atunci Faraon a dat poruncă întregului său popor, zicând: „Pe orice băiat care se naște să-l azvârliți în râu, iar pe orice fată să o lăsați în viață!”

[1] Lit. „toate sufletele ieșite”.

[2] fruptiferaŭ Bibl.1865; s’au prăsit Bibl.1938.

[3] Imperator Bibl.1865; împărat Bibl.1938.

[4] sau „mai numeros și mai puternic” Bibl.2013.

[5] lit. „cei care ne urăsc” Bibl.2013.

[6] Idem Bibl.1938; Comisari de angariâ Bibl.1865; isprăvnicei Cornil.1924; supraveghetori de lucrări forțate Bibl.2013.

[7] împileze Bibl.1938; umilească Bibl.2013.

[8] cetâți cu arsenalĭ Bibl.1865; cetățile-pătule Bibl.1938; cetățile-depozit BB2013, Bibl.2013.

[9] LXX adaugă: „Și On, care este Cetatea Soarelui”.

[10] s’au scârbit Cornil.1924; ajunseră să urască Bibl.1938; i-a cuprins groaza Bibl.2013.

[11] muncă dură Bibl.2013; trudă grea BB 2013.

[12] cârâmidâriâ Bibl.1865.

[13] cu harapnicul Bibl.1938.

[14] scaunul de nascere Bibl.1865; idem Bibl.1938; cele două pietre Bibl.2013. Expresia (deja obscură în perioada traducerii LXX și a Vulgatei) a fost interpretată în mai multe feluri: (1) scaunul folosit de o femeie la naștere; (2) cărămizile pe care ședea în genunchi o femeie în timpul travaliului; (3) uterul gravidei; (4) organele sexuale ale copilului. Vezi Houtman (vol. 1, p. 253), care favorizează (3), considerând că forma de dual a substantivului reflectă imaginarul antic potrivit căruia uterul era alcătuit din două încăperi separate, legate între ele.

[15] le-a întemeiat familii Bibl.2007; le-a întărit familiile BB 2013.

« Pagina anterioară