Articolul semnat de pastorul Pavel Riviş Tipei în numărul din decembrie 2007 al revistei C.A. conţine mai multe afirmaţii incorecte care necesită îndreptare, dacă dorim ca scrierea istoriei creştine să se facă după adevăr, în conformitate cu declaraţia Mântuitorului: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (s.n.) (Ioan 16:13).
Un prim aspect care ar trebui remarcat este că Teofil de Antiohia, în singurele sale scrieri care s-au păstrat (Către Autolic, c. 180 d.Hr.), nu spune nimic despre momentul Rusaliilor sau despre apostolul Andrei şi activitatea sa. Autorul, care a fost episcop de Antiohia în sec. 2, s-a remarcat mai ales ca apologet al creştinismului. Cele trei cărţi adresate lui Autolic au fost traduse în limba română şi publicate în volumul Apologeţi de limbă greacă, (trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1980).
Istoricul Eusebius Pamphili (şi nu Panfilius) (c. 260 – c. 339 d.Hr.) nu menţionează nicio tragere la sorţi între apostoli în timpul conciliului de la Ierusalim! Principala sa lucrare, Istoria bisericească, a fost de asemenea tradusă în limba română, în seria Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 13, de către pr. prof. T. Bodogae, Bucureşti, EIBMBOR, 1987. La începutul cărţii a III-a, Eusebiu scrie despre teritoriile în care au propovăduit apostolii. Iată cum sună textul lui Eusebiu în traducerea lui T. Bodogae:
„Dacă aceasta a fost situaţia iudeilor, în schimb sfinţii apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După Tradiţie, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia, unde a şi petrecut vreme mai îndelungată murind în oraşul Efes.” (Ist. bis., III.1, p. 99).”
Trebuie făcute acum câteva precizări:
(a) Eusebius foloseşte verbul eilechen, de la lanchano, care are mai multe înţelesuri: a obţine (un titlu, o funcţie etc.) prin tragere la sorţi, a obţine ceva, a intra în posesia (unui obiect), a-i cădea în responsabilitate, a-i reveni (o sarcină etc.). Ţinând seama de gama înţelesurilor acestui cuvânt, putem interpreta textul din Eusebiu în mai multe feluri: fie ucenicii au ales efectiv prin sorţi regiunile în care să meargă fiecare (dar nu ni se spune în niciun caz că tragerea la sorţi ar fi legată de Conciliul de la Ierusalim), fie au stabilit în alt mod ce teritoriu să revină fiecăruia. Cum Eusebiu nu ne spune mai multe, este inutil să speculăm. De altfel, traducerile de limbă engleză redau în general textul în felul următor: „Parthia i-a revenit lui Toma, Sciţia lui Andrei…” etc.
(b) Prin Sciţia (Scythia) se înţelegea la vremea respectivă un teritoriu extrem de vast, care cuprindea nordul Mării Negre (astăzi o bună parte din Ucraina), nordul Munţilor Caucaz (astăzi, sudul Rusiei, Azerbaijan şi Georgia), nordul şi estul Mării Caspice (astăzi, o bună parte din Kazakhstan). Teritoriul Dobrogei de astăzi a fost cunoscut în antichitate sub numele de Scythia Minor (Sciţia Mică). Eusebiu foloseşte însă denumirea Sciţia, nu Sciţia Mică (Dobrogea), de aceea suntem îndreptăţiţi să credem mai degrabă că teritoriul la care se referă este cel din sudul Ucrainei sau al Rusiei de astăzi. Nu întâmplător, între ţările care îl revendică pe Andrei ca patron se numără (cu un pic mai multă îndreptăţire) şi Rusia.
(c) Eusebiu nu mai spune nimic altceva despre Andrei şi itinerariul său. Toate informaţiile din articolul publicat în Cuvântul Adevărului nu provin de la Eusebiu, cum se spune, ci din alte surse. De fapt, Eusebiu este conştient de existenţa unei cărţi apocrife intitulate „Faptele lui Andrei”, dar o consideră eretică şi se dezice vehement de ea (Ist. bis. III.25.6, p. 128 în trad. rom.).
Fiindcă în articolul semnat de pastorul Pavel Riviş Tipei sunt prezentate mai multe informaţii despre Andrei (că a mers în Asia Mică, apoi în Peninsula Balcanică, apoi în Scythia, şi în final în Grecia, la Patras, unde a şi fost martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X), este cazul să evaluăm sursele din care provin aceste informaţii.
În afară de ceea ce ştim din Noul Testament, despre Andrei au circulat informaţii în numeroase surse apocrife:
(1) Evanghelia lui Andrei, lucrare pierdută, dar condamnată în sec. 6 d.Hr. ca fiind eretică;
(2) Faptele lui Andrei, de factură preponderent legendară, relatează sosirea lui Andrei la Patras (în Ahaia, Grecia de astăzi), unde converteşte mai multe persoane, între care şi Maximilla, soţia lui Egeates, proconsulul cetăţii. După convertire, Maximilla refuză să-şi mai îndeplinească datoria conjugală faţă de soţul ei, fiindcă doreşte să se dedice unei vieţi de puritate absolută, în celibat. Mânios, Egeates îl întemniţează pe Andrei, cel răspunzător de convertirea soţiei şi de conduita ei, şi îl răstigneşte. De pe cruce, Andrei predică trei zile şi trei nopţi unei mari mulţimi care vine să-l asculte, iar în a patra zi, când, la cererea mulţimii, este pe punctul de a fi dezlegat, îşi dă duhul. Această carte a izvorât din cercuri eretice care practicau o asceză severă a trupului, considerând că sufletul, care este de origine divină, trăieşte în temniţa trupului, fiind astfel uşor înşelat de forţele demonice. În viziunea lucrării, „cel convertit” trebuie să se elibereze de constrângerile trupeşti, practicând abstinenţa sexuală totală (cazul Maximillei), adoptând o dietă frugală şi respingând onorurile lumeşti. Autorul cărţii nu face diferenţa între Tatăl şi Fiul, iar Duhul Sfânt este complet absent.
(3) Faptele lui Andrei şi ale lui Matia în oraşul canibalilor. Această carte apocrifă, cu multe episoade fantastice, îi are în centru pe cei doi ucenici, care trag la sorţi pentru a vedea unde va merge fiecare să predice. Matia merge la myrmidoni (canibali) şi este în pericol de a fi omorât şi mâncat, dar Andrei vine şi îl scapă. Cartea este incompletă, însă firul ei narativ se regăseşte în alte cărţi apocrife.
(4) Faptele lui Petru şi ale lui Andrei narează mai multe întâmplări din vieţile celor doi apostoli. Conform cărţii, Petru şi Andrei recomandă despărţirea de soţii (celibatul) şi lepădarea de bogăţii ca o condiţie pentru săvârşirea minunilor.
(5) Faptele lui Andrei şi ale lui Pavel conţine relatarea unei vizite a lui Pavel în infern, nu înainte de a-i fi lăsat însă lui Andrei vorbă să vină să-l scoată. Andrei face după cum i se cere şi îl aduce pe Pavel din lumea subpământeană. Între altele, Pavel îi povesteşte discuţiile sale cu Iuda.
Pe baza acestor lucrări au fost redactate alte cărţi despre viaţa şi martirajul apostolului. De exemplu, în sec. 6, pornind de la Faptele lui Andrei, Grigore de Tours a scris Liber de miraculis Beati Andreae Apostoli, eliminând părţile pe care le-a socotit eretice şi condensând anumite episoade. În sec. 10, un călugăr pe nume Epifanius s-a folosit de Faptele lui Andrei şi ale lui Matia în oraşul canibalilor pentru a scrie Despre viaţa, faptele şi sfârşitul Sf. Andrei Protokletos. În afară de aceste două prelucrări, au mai existat numeroase alte versiuni, foarte populare în Evul Mediu. Lista lor este prea lungă pentru a fi menţionată aici integral. Cert este că, în pictura bisericească, răstignirea lui Andrei pe o cruce in formă de X nu este atestată până în sec. 7! În textele scrise, acest detaliu apare şi mai târziu – abia în secolul 14!
Concluzia la care ajungem este că dacă luăm în considerare mărturiile istoricilor credibili (cum este Eusebiu) probabilitatea ca Andrei să fi ajuns în Dobrogea este foarte mică, dacă nu chiar nulă. Cât despre celelalte informaţii privitoare la Andrei, ele sunt în mare majoritate de dată târzie şi provin din surse apocrife, deci istoricitatea lor este îndoielnică.
Vaisamar 
9 ianuarie 2008 at 1:06 pm
Felicitari, Emanuel, pentru acest articol echilibrat si foarte bine documentat. Din pacate, sunt multi cei care, in loc sa cantareasca bine documentele istorice sub raportul credibilitatii lor, citeaza, ori en gross si fara discernamant din tot felul de surse, ori selectiv, pentru a-si „vinde” concluziile prefabricate. Discutand stict pe cazul misiunii Sf. Apostol Andrei pe teritoriul romanesc, am intalnit (pe www, bineinteles!) istorici de marca ai BOR care nu se caznesc deloc sa-si „propteasca” macar afirmatiile pe dovezi istorice verosimile.
9 ianuarie 2008 at 1:12 pm
Cred ca articolul suporta imbuntatiri sub aspectul detaliilor, dar pentru faza actuala a dezbaterii, am inclus probabil suficiente informatii.
10 ianuarie 2008 at 12:51 am
Am fost la pestera Sf. Andrei si l-am intrebat pe staret, care era „invatatul” manastirii, care sunt dovezile istorice ca Sf.Andrei a poposit macar o noapte in acea pestera. Dovezile sunt, intr-adevar, fulminante: In ’90, un inginer dintr-un sat invecinat a avut un vis, in care i s-a aratat Sf.Andrei, care i-a spus ca el a locuit in acea pestera! Drept urmare, iata ce s-a cladit acolo dupa ’89:
http://www.turism-constanta.ro/RO/andrei.htm
Dupa atatea decenii de indoctrinare si rastalmacire a istoriei cu greu scapam de reflexele mistificarii istoriei.
Intr-adevar, cine se apuca de scris, cine vrea sa clasifice si sa emita teorii noi, trebuie sa tina cont de faptul ca adevarul istoric se iveste dupa multa truda in cercetare, iar formularea sa reuseste bine abia dupa si mai multa dezbatere si dialog. M-am bucurat sa parcurg un material care, implicit, este o invitatie la dialog.
16 septembrie 2015 at 10:26 am
dacă luăm în considerare mărturiile istoricilor credibili (cum este Eusebiu) probabilitatea ca Andrei să fi ajuns în Dobrogea este foarte mică, dacă nu chiar nulă. Cât despre celelalte informaţii privitoare la Andrei, ele sunt în mare majoritate de dată târzie şi provin din surse apocrife, deci istoricitatea lor este îndoielnică.
10 ianuarie 2008 at 8:14 am
Vasilică, jenant este că după ce am fost obişnuiţi atâţia ani la rând cu retorica despre Sf. Andrei şi creştinarea Dobrogei (şi a României, vezi bine), am ajuns să auzim acum şi despre Sf. Andrei patronul spiritual al penticostalilor!
Şi mai jenant este că o biserică evanghelică (bazată pe Scriptură) a ajuns sa-şi valideze identitatea şi originile cu argumente din Tradiţie! Aşa ceva mai rar vezi!
10 ianuarie 2008 at 8:47 pm
Eu cred ca cel ce a scris acel articol in revista C.A. sa bazat pe anumite scrieri, nu pe traditie cum a replicat in comentariul de mai sus un ,,anume” pastor. Si stau si ma gandesc … oare presupenerile de mai sus (cu privire la locurile de unde s-a inspirat Fr. Tipei) nu sunt tot o gresala?
10 ianuarie 2008 at 9:03 pm
Cel care a spus ca articolul se bazează pe Tradiţie am fost eu, din câte îmi dau seama.
Nicule, tocmai aici e întrebarea: PE CE SCRIERI S-A BAZAT AUTORUL ARTICOLULUI CÂND A DAT ACELE INFORMAŢII?
Teofil al Antiohiei nu spune nimic despre Andrei. Eusebiu îl pomeneşte de 3 ori ca nume, şi spune doar că „i-a revenit Scythia” şi că există nişte „fapte ale lui Andrei” care sunt apocrife.
Cum i se pot atribui unui istoric nişte lucruri pe care pur şi simplu nu le-a afirmat? Oare autorului art. i-ar conveni să-i punem în seamă anumite lucruri pe care nu le-a spus? Ţie ţi-ar plăcea să fii tratat în felul acesta? (Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor…)
13 ianuarie 2008 at 12:10 am
Pentru Nicu Creţu
Nicule, oricare ai fi (întrucât cunosc cel puţin doi Nicu Creţu), trebuie să ştii că un autor care face afirmaţii inexacte nu se poate scuza că s-a inspirat din surse cu credibilitate îndoielnică, fie acestea surse primare sau secundare. Responsabilitatea lui este să verifice toate sursele primare, să le clasifice în funcţie de credibilitatea lor istorică şi pe baza acelor surse care prezintă credibilitate să-şi construiască argumentul. Sursele secundare se folosesc numai ca repere cu ajutorul cărora îţi verifici temeinicia propriilor concluzii. Nimeni nu poate spune „dacă T.Şandru a greşit, greşesc şi eu” sau „dacă F.F. Bruce acordă încredere sursei X, trebuie să fie o sursă credibilă, că doar ştim cu toţi cine a fost F.F. Bruce”.
13 ianuarie 2008 at 12:33 am
Foarte bun articol….Manu, pana sa citesc articolul tau, am crezut si eu ca Sfantul Andrei a trait si pe meleagurile romanesti, dar acest articol m-a pus pe ganduri. E bine de stiut lucrul asta pt ca majoritatea oamenilor cred ca Sf Andrei a avut pasaport romanesc…ma gandesc ca ar merita publicat articolul tau in reviste de specialitate. Nu stiu daca ar accepta cei de la Cuvantul adevarului sa ti-l publice, tinand cont ca ai rastalmaci cuvintele altora…
16 ianuarie 2008 at 12:47 pm
Da, „probabilitatea ca Andrei să fi ajuns în Dobrogea este foarte mică, dacă nu chiar nulă”. Ar trebui insa sa acceptam ca, pentru crestinul de rand, in speta ortodoxul din Romania, exista o legenda conform careia Apostolul Andrei a crestinat Dobrogea si chiar Moldova. Legenda nu se bazeaza atat pe trecerea nemijlocita a Apostolului Andrei pe aceste meleaguri, cat pe faptul ca pe aici a trecut un crestin, eventual preot, care sa fi provenit dintr-o zona crestinata de Apostolul Andrei in mod direct. Preluarea acestei identitati o gasesc asemanatoare cu preluarea identitatii lui Isaia de catre autorul textelor din Proto si Deutero Isaia, sau chiar in cazul scrisorilor pauline… Este adevarat ca in umnele medii crestine (ortodoxe, desigur) se exagereaza influenta Apostolului Andrei tocmai cu intentia fatisa de a anula influenta Apostolului Petru… Dar aceasta nu trebuie sa ne incite la a raspunde cu aceeasi moneda – asa cum se face in unele medii catolice romanesti.
16 septembrie 2015 at 10:28 am
in perioada mentionata se dadeau lupte crancene in zona era imposibil sa vina cineva sa adune oameni si sa propovaduiasca sau sa mearga la ei , nu se putea, era macelarit efectiv.
21 aprilie 2016 at 6:23 pm
Daca o sa cititi istoria momentului o sa vedeti ca in perioada in care se presupune ca sf Andrei s-a adapostit in acea pestera, se dadeau lupte crancene, este exclus ca cineva sa fi venit acolo sa se ascunda dar aa si propovaduiasca, e prea mult.
16 ianuarie 2008 at 12:55 pm
Nu cred că problema trecerii Sf. Andrei prin Scythia Minor (Dobrogea) sau a unui discipol al său poate fi comparată cu problemele de paternitate a cărţilor biblice. Contestarea paternităţii pauline a ep. Efeseni, de pildă, ţine de vocabular şi stil. Trecerea sau nu a unui discipol al Sf. Andrei e ceva extrem de ipotetic. Da, este posibil, dar cât de probabil este? Este posibil ca prin Scythia Minor să fi trecut nu un singur discipol, ci mai mulţi. Şi nu doar al lui Andrei, ci şi a lui Pavel, şi a lui Toma şi a oricăruia dintre apostoli. Este posibil. Dar dacă nu avem atestări scrise, mă tem că totul este posibil.
28 ianuarie 2008 at 6:01 pm
Cercetarile dv. sunt restrictiviste si in disputa cu un coleg de breasla, adica subiectiviste.
Din punctul de vedere al Traditiei ortodoxe, noi nu cinstim prezenta Sfântului Apostol Andrei in Dobrogea pe baza de mituri ci pe o istoricitate pastrata cu grija.
Dv. v-aţi raportat la sursele pe care le-aţi dorit pentru că aveaţi concluzia trasă aprioric. Adică aveaţi o ideologie.
Un studiu teologico-istoric nu porneşte de la o ideologie ci de la date concrete, primand in toate acestea, punctul de vedere al celor pe care il contestati, adica al ortodocsilor.
Va invitam sa luati studii despre paternitatea apostolica a Dobrogei de la ortodoci si sa vedti cum punem noi problema.
Asta daca va intereseaza…
Cand mergeti la fratele Cruceru pe blog, asta ca idee de viitor, va rugam sa aveti nume.
Prea mult amestec de simpatie…pentru oameni cu credinte diferite, nu?!
Toate cel ebune din partea noastra si o sa va vizitam mai des.
16 septembrie 2015 at 10:31 am
Fiind pe un blog unde autorul aduce date concrete , mi-as fi dorit ca si dv sa le aveti, cum dv nu aveti nimic adica nicio baza , nu puteti dovedi contrariul.
28 ianuarie 2008 at 6:31 pm
Nu am pretenţia că articolul meu epuizează subiectul sau că e vorba de o cercetare ştiinţifică publicabilă într-un jurnal teologic.
În orice caz, am consultat câteva lucrări de referinţă care fac trimitere la studii extrem de complexe şi impresia mea a fost că „istoricitatea” de care vorbiţi dvs. este extrem de subţire.
Problema prezenţei Sf. Andrei în Dobrogea am analizat-o strict în relaţie cu art. respectiv.
Îmi puteţi recomanda nişte studii despre paternitatea apostolica a Dobrogei scrise de ortodocşi?
Nu înţeleg la ce vă referiţi când spuneţi: „prea mult amestec de simpatie… pentru oameni de credinţe diferite”.
29 ianuarie 2008 at 4:37 pm
Imi cer scuze, inainte de a incepe sa zic ceva, de modul ne-stiintific in care ma exprim precum si de posibila ignoranta pe care-o voi dovedi.
Dupa umila mea parere, punctul dumneavoastra de vedere este perfect pertinet. Analiza critica este una atenta si nu cred ca poate fi, la randul ei, criticata. De altfel, desi toate studiile cu privire la prezenta Sf. Ap. Andrei scrise in interiorul BOR vorbesc despre siguranta prezentei Sf. Ap. Andrei in Scythia Minor, nu am gasit unul care sa nu vorbeasca de critica adusa acestui fapt.
Pr. Prof. Nicolai Buga, a carui elev am avut onoarea sa fiu timp de 2 ani, argumenta prezenta Sf. Ap. in Scythia Minor, bazandu-se pe I.B., spunand ca era normal si firesc ca Andrei sa mearga de la Ierusalim spre Scythia Maior (plecand de la ideea ca Sf. Ap. avea destinatia Scythia Maior) trecand din cetate in cetate, ramamand in partea romana. Pe deasupra, fiind vorbitor de limba greaca, era normal pentru Andrei sa poposeasca in cetatile grecesti de pe malul Pontului Euxin. (dar astea sunt doar speculatii desi nu total nefondate)
De asemenea, trebuie mentionat faptul ca Eusebiu nu vorbeste despre Scythia Minor sau Maior ci doar despre Scythia, si nu inteleg de unde dumneavoastra deduceti ca se vorbeste despre cea de-a doua? (ma rog, poate nu am toate datele problemei. Vad ca nu reusesc sa gasesc o harta a Imp. Rom. din primul secol crestin).
In al treilea rand (si stiu, nu suna tocmai istoric dar dupa umila mea parere trebuie luat in considerarez) nu cred, sau nu vreau sa cred ca ideea prezentei Sf. Ap. Andrei in zona Dobrogei de astazi a aparut din senin. Trebuie sa fi avut, undeva, un izvor de plecare.
P.S. Imi cer scuze din nou daca am parut ne-pertinent dar blogpostul acesta pune un foarte atent punct pe i.
16 septembrie 2015 at 10:39 am
Sigur ca a avut un izvor de plecare, crearea unui mit care sa vegheze de-a lungul mileniilor catre supusii bisericii care sa nu uitam sunt creditori si fondatori, daca nu existau acesti fondatori nu existau nici personajele prezente in Bible . Sunt multe exemple de personaje mit ex regele David , David era o medalie o onoare , o modalitate de exprimare si atat.
Am sa va rog sa va documentati si sa vedeti la data la care se presupune ca sf Andrei a poposit in zona, ce se intampla acolo (erau lupte grele nu se putea intra fara sa fii macalarit , va rog luati istoria si studiati), mai este ceva, personajele Isus si apostolii apar doar in secolul III sa nu uitati acest amanunt pentru ca este foarte important. Documentele perioadei nu mentioneaza existenta acestui personaj .
Sa nu mai pomenesc despre toata mitologia legata de Isus care apare tot in seculul III.
21 aprilie 2016 at 6:34 pm
Izvoarele de plecare au fost:evreii care doreau sa stapaneasca cu ajutorul religiei si biserica de la noi care a acceptat ideea ca mijloc de imbogatire.
29 ianuarie 2008 at 5:03 pm
Pentru a face un studiu documentat despre Sf. Andrei ar trebui să cumpăr câteva monografii despre el. S-au scris câteva f. bune care probabil despică totul de-a fir-a-păr si m-ar lamuri in aşa fel încât să pot lămuri şi eu mai bine pe alţii. Articolaşul meu n-are niciun fel de pretenţii de „academicitate”. L-am scris ca reacţie la un alt articol neştiinţificos.
Probabil că ideea prezenţei Sf. Andrei în Dobrogea n-a apărut din senin. Dar alternativa la „din senin” este cu necesitate „primul veac d.Hr.”? Mai sunt multe veacuri intermediare, nu?
Din ce am găsit eu, existau două „Scythii Minor” pe vremea respectivă. Dar încă n-aş da informaţia drept „sigură”.
P.S. În orice caz, văd că cititorii or să mă strângă cu uşa să-mi las baltă proiectele şi să mă specializez în intinerariul Sf. Andrei… 🙂
10 mai 2008 at 3:57 pm
m as bucura domnule vaisamar daca mi-ati putea pune pe mail ceva materiale cu privire la sf.andrei, un fir cronologic al misiunii lui. multumesc mult
10 mai 2008 at 4:15 pm
Ma tem ca nu am un material pe care să-l pot pune pe mail. Există multe tradiţii despre Sf. Andrei. Unele se regăsesc în J. K. Elliott, The Apocryphal New Testament: A Collection of Apocryphal Christian Literature in an English Translation, Oxford, Clarendon Press, 1993.
Studii complexe despre Sf. Andrei s-au scris în mai multe limbi. Dai mai jos o mică bibliografie. Prima carte cred că este cea mai accesibilă (fiind în limba engleză). Cartea tratează, după cum arată titlul, atât istoria, cât şi legendele care s-au creat pe seama lui.
Peterson, P. M. 1958. Andrew, Brother of Simon Peter, His History and His Legends. NovTSup 1. Leiden.
Dvornik, F. 1958. The Idea of Apostolicity in Byzantium and the Legend of the Apostle Andrew. Dumbarton Oaks Studies 4. Cambridge, MA.
Flamion, J. 1911. Les Acts apocryphes de l’apôtre André. Recueil de travaux d’histoire et de philologie 33. Louvain.
Mykytiuk, B. G. 1979. Die ukrainischen Andreasbräuche und verwandtes Brauchtum. Veröffentlichungen des Osteuropa-Institutes München, Reihe Geschichte 47. Wiesbaden.
10 mai 2008 at 4:16 pm
Adresa nu e nevoie să o publicaţi. O am oricum în comentariul primit, aşa că am şters-o (ca să vă protejez de spam).
11 octombrie 2008 at 1:11 pm
Poate ar fi interesant a patrunde mult mai adanc in grosul traditiilor acceptate de penticostali, cu atata usurinta, in acest rstimp de scurta existenta.
Ma intreb cateodata: -Cum ar arata penticostalii peste 2000 de ani de istorie?Ma tem ca ar fi mai plini de traditie decat cei pe care ii aratam azi cu degetul.
11 octombrie 2008 at 1:54 pm
Da, şi eu cred că după 2000 de ani n-ar sta mai bine decât majoritarii…
15 noiembrie 2008 at 9:33 pm
D-le vaisamar, daca de la sediul ITP priviti spre lacul Morii in directia Crangasi, privirea d-voastra, la nici 500m, va intalni crucea Bisericii Sf. Apostol Andrei. Acolo este si sediul Asezamnatului studentesc Sf. Apostol Andrei, si daca veniti si cereti veti primi un exemplar din cartea parintelui Sabin Verzan, „Sfantul Apostol Andrei”.
15 noiembrie 2008 at 10:43 pm
Vă mulţumesc. Să ştiţi că voi trece cândva. Numai să ştiu când pot găsi pe cineva. Şi pe unde se ajunge exact (care e drumul de acces).
15 noiembrie 2008 at 11:21 pm
A ajuns Sf. Andrei in Scitia si nu nimeriti d-voastra!
15 noiembrie 2008 at 11:47 pm
Ei, eu ziceam să tai direct cei 500 de m de care vorbeaţi…
13 februarie 2009 at 6:36 pm
Respectuos rog pe cine stie cum se poate ajunge la pestera sf. andrei din dobrogea, venind din Bucuresti,fie pe calea ferata sau cu masina,sa mi se spuna exact traseul pana la pestera. Multumesc.Doamne Ajuta!
13 februarie 2009 at 6:41 pm
Nu vă pot ajuta cu această informaţie. Nu ştiu traseul. Poate un constanţean vă ajută cu această informaţie.
14 martie 2009 at 8:55 pm
[…] a atins nervul sensibil al „creştinării” Dobrogei de către Sf. Andrei, subiect despre care am mai scris cu altă ocazie, cred că e acum timpul să vin cu nişte lămuriri suplimentare pe această temă. Probabil că o […]
18 iulie 2009 at 4:33 pm
Mă amuză sintagma asta de istorici credibili într-o perioadă când mistificarea,zvonurile și interpretarea subiectivă erau un lucru la ordinea zilei,unii nepășind în viața lor în Dacia,Sciția Minor etc.Un lucru este însă sigur în ce privește sfinții apostoli și anume râvna lor în propagarea bunei credințe.Dacă Andrei a fost în Balcani,nu s-ar fi oprit la Dunăre.Apoi nu puteți nega tradiția creștină,legendele locului ba chiar minunile de la peștera sf.Andrei.Sunt curios dacă autorul articolului a vizitat Dobrogea în viața lui!
18 iulie 2009 at 8:10 pm
Da, am vizitat Dobrogea de câteva ori. E drept, la peştera făcătoare de minuni încă n-am ajuns.
Vă priveşte ce legende vreţi să credeţi. Eu am făcut referire la sursele scrise pe care le avem (scriitorii bisericeşti). Culmea e că şi în Sudul Rusiei circulă legende despre activitatea Sf. Andrei.
Fabricarea de legende e la îndemâna oricui. Comunitatea mandeeană susţine că descinde direct de la Ioan Botezătorul. Samaritenii din Israel, deşi puţini ca număr, susţin că îşi pot trasa linia genealogică până la Avraam (fiincă se declară succesorii legitimi ai lui Avraam). Evreii etiopieni se revendică tocmai de la Solomon. Ce vă împiedică pe dvs. să vă revendicaţi de la Sf. Andrei? Dacă asta vă face mai fericit, nu vă pot împiedica. Misiunea mea este să arăt ce spun sursele scrise. La legende şi folclor nu mă bag.
18 iulie 2009 at 9:29 pm
În Sinaxarul Bisericii din Constantinopol stă scris că Andrei”a predicat în Pont, Tracia şi Scythia”,că a hirotonit Episcop de Odessos pe un ucenic al său cu numele Amplias(menționat în Epistola către Romani).Nichifor Calist(sec XIV) precizează că Sfântul Andrei „a predicat în cetăţile Pontului Stâng, locuit de greci, romani şi geți”.Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”spune următoarele:”Apostolului Andrei i-au revenit prin sorţi Bitinia şi Marea Neagră şi Porţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul, Tracia şi Macedonia, Tesalia şi sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, şi acestea toate le-a umblat”. În Doctrina Siriacă a Apostolilor teritoriile încreştinate de Andrei sunt „Niceea, Nicomidia, Bithynia şi Gothia(care era la nord de Dunăre până la venirea hunilor)”Mai sunt și o serie întreagă de descoperiri arheologice de la finalul sec I și II,care demonstrează clar prezența foarte timpurie a unor mici comunități creștine peste tot în Dobrogea,Galați,chiar și pe Nistru în peșteri(toate erau ascunse în peșteri,temple păgâne subterane)Dar chiar și fără toate astea,e la mintea cocoșului că Sciția Minor era un centru important de influență pentru întreaga zonă înconjurătoare,un areal bine apărat și sigur în primele 3 sec.Nu ar fi fost omis de Ap.Andrei.Ți-am dat numai câteva ex deși dovezile se întind la mai mulți autori pe care momentan nu-i găsesc.Dacă ași fi cumpărat ultima carte „Andrei,apostolul lupilor” poate că ți-aș fi dat mai multe argumente,dar concluzia este aceiași..evită subiectele creștine,sunt sensibile,dureroase și foarte încurcate de cele mai multe ori.
12 decembrie 2011 at 12:38 pm
nu am gasit numele „Amplias” in epistola catre Romani. daca si celelalte sunt la fel de exacte…
12 decembrie 2011 at 12:42 pm
Ἀσπάσασθε Ἀμπλίαν τὸν ἀγαπητόν μου ἐν κυρίῳ. (Rom 16:8 BYZ)
Salutaţi-l pe Amplias, preaiubitul meu în Domnul.
21 aprilie 2016 at 6:46 pm
Povesti, vorbiti cu d-l Pavel Corut despre subiect, dansul a ajuns la concluzia ca ap Andrei nici n-a calcat pe pamantul asta, stand de vorba cu arheologi si istorici de marca nu povesti, are sa va si explice de ce, pentru ca in acea zona se dadeau mereu lupte crancene, toate sursele despre Andrei sunt la doua trei secole dipa, ca si despre ceilalti apostoli care de fapt n-au existat cititi „mantuirea de dupa cumplita ratacire” scrisa de Corut, acolo aveti date istorice din mai multe surse atentie istorice nu religioase.
18 iulie 2009 at 8:13 pm
# 27 Poate sunteţi curios să citiţi şi acest articol
11 august 2009 at 3:36 pm
[…] Sf. Andrei în Scythia Minor […]
29 noiembrie 2011 at 11:59 pm
[…] Emanuel Conţac, Sf. Andrei în Scythia Minor, apud https://vaisamar.wordpress.com/diverse/sf-andrei-in-scythia-minor/, consultat pe 14 noiembrie 2011, ora […]
12 decembrie 2011 at 12:02 am
[…] Sf. Andrei în Scythia Minor […]
25 decembrie 2011 at 12:29 pm
Pe vremea apostolui Andrei ,Dobrogea de azi era denumita Moesia .
De la anul 15 d.H.sa infintat provincia Moesia
In anul 46 d.H Dobrogea este cuprinsa in provincia Moesia
in 86 d.H. se constituie provincia Moesia inferior (Dobrogea de azi )cu capitala la Tomis .
Schitia minor sa numit la anul 286 d.H. cand imparatul Diocletian a imparti imperilu in dioceze si proviincii. Provincia Dobrogea facand parte din dioceza Thracia.ori Apostolul Andrei nu mai era de mult.
Cartea-Viata si acatistul Sfintului Andrei -care se gaseste la orice librarie ortodoxa ( nu sunt aratate originile sau autorul dar are abrobarea Biserici Ortodoxe Romane )arata locurile pe unde a mers si a propavaduit evanghelia Apostoluo Andrei , e clar ca a mers in Schitia adica pe partea de rasarit a Mari Negre.si nu in Moesia
Toti apostoli de care avem cunostinta din Biblie au mers in general in orase mari si au predicat Cuvintul Lui Dumnezeu si erau cazati la crestini sau localnici simpatizanti pe care ii si ajuta la lucrul lor
Nu vad de ce ar fi stat Apostolul Andrei intr-o pestera si nu ar fi mers la Tomis ,Calatis , Histria sa predice Evanghelia , In zona pe atunci era cam pustiu desi de la anul 28 I H a fost cucerita de Romani sub Crassus Licinius
localitati reperzentative erau Tomisul , Calatisul , si Histria si alte locatii dar nu in zona
Personal cred ( e o parere ) ca prin secolele iii -iv sau mai tirziu in acea pestera a locuit un pustnic pe nume Andrei de la care a plecat istoria dar e destul de f.f. greu sa documentam ca Apostolul Andrei a fost pe aceste meleaguri
Oricum Biblia ca si Istorici timpurii si Parintii Biserici au scris bine ca Andrei a predicat In Schitia , confuzia pleaca de la Scitia si Schitia minor.
Crestinismul in Dobogea a intrat pe alte cai
E prima data cand scriu, va rog sa ma iertati daca am mai gresit in exprimare
16 septembrie 2015 at 10:48 am
pentru ca am gasit undeva ca in perioada mentionata ca ar fi trait apostolul Andrei , s-ar fi dat lupte crancene in zona , am sa va rog sa cautati perioada respectiva, nu sunt istoric si nici nu ma pricep, pentru ca daca existau lupte in acea erioada era imposibil ca cineva sa fi intrat sa fi stat ascuns si sa si propovaduiasca adica sa mearga la enorasi sau sa-i cheme la el, intrusii erau omorati, posibil sa fi stat ascuns datorita acestei situatii dar sa cooptezi o intreaga zona in vreme de razboi cand inamicul este de alta religie asta este imposibil si sa mai si pleci viu de acolo.
25 decembrie 2011 at 2:22 pm
http://www.sfantulandrei.info/viata.php
21 aprilie 2016 at 6:56 pm
Sursa? Anul?
24 iunie 2012 at 1:11 am
cautam sa ne legalizam (argumentam) parerile ?….daca ar mai reveni Sf. Ap. Andrei prin „Schitia” astazi, oare ce ar face?…pocaiti-va , caci Imparatia lui Dumnezeu este mai aproape decum credem..ca altfel este bai mare
30 august 2013 at 11:39 am
[…] Sursa: vaisamar blog […]
30 noiembrie 2013 at 9:49 pm
De fapt nu are mare importanta daca Sf.Andrei a ajuns in Dobrogea de azi ,si i-a crestinat pe stramosii nostrii. Ei tot pagani au ramas , din moment ce azi in cadrul sarbatorilor si Liturghiei Ortodoxe exista atatea , practici ,invataturi ,si simboluri pracrestine pagane.Ce folos ar fii fost daca Andrei a fost pe teritoriul tarii noastre si a propovaduit corect cuvantul lui Hristos?Si Hristos a facut oare o intrecere cu Apostolii spanandu-le ca cine va ajunge primul intr-un oarecare teritoriu sa crestineze oameni ,acei oameni ,,vor fii cei mai si cei mai crestini,,? Sa fim seriosi.
30 noiembrie 2013 at 9:54 pm
Care sunt practicile, învățăturile și simbolurile „păgâne” din liturghia ortodoxă?
1 aprilie 2015 at 4:01 pm
de pida:
1. crucea, ca obiect de cult
2. jertfa ”nesangeroasa”, rastignirea perpetua a Domnului Isus, la fiecare liturghie
3. pomenirea si inchinarea la sfinti in liturghie
4. transubstantierea etc
19 iunie 2014 at 8:31 pm
Dictionarul Biblic J.D. Douglas scrie despre Andrei: El a fost unul dintre cei care au pus intrebari despre judecata viitoare asupra Ierusalimului, (Marcu 13:3-4) si este mentionat ultima oara cand era impreuna cu ceilalti apostoli dupa inaltare (Fa 1:13). Este probabil sa fi fost crucificat in Ahaia conf. Ev. sinoptice.
In Ioan, Andrei este mentionat ca primul misionar in tara lui 1:42), si primul misionar pentru straini (12:21-22).
Potrivit unei traditii, consemnata de istoricul bisericesc Eusebiu din Cezareea apostol Andrei a predicat Evanghelia „in Scitia”. Traditia mai tarzie afirma ca el a trecut din Asia in Scitia Mare ( sudul Ucrainei de azi), apoi in Scitia Mica ( Dobrogea de azi), unde a predicat in orasele grecesti de pa tarmul Marii Negre. Unele colinde si creatii folclorice din Dobrogea sau din stanga Prutului, ca si unele toponimice (pestera Sf. Andrei, paraiasul sf. Andrei), de asemenea, atesta prezenta si propovaduirea sa aceste teritorii. inseamna ca o parte din teritoriul tarii noastre a fost evanghelizata de unul dintre ucenicii Mantuitorului, Sf. Apostol Andrei http://istoriceste.blogspot.com/2014_01_01_archive.html
Deocamdata nimic concret despre Dacia, Moesia, Dobrogea, doar suport pe cale de traditie. Iliria in schimb, Albania de azi a fost evanghelizata de Pavel. Ei sant poporul tracic inrudit cu Dacii.
20 iunie 2014 at 12:49 am
Hm… Cum știm, din Evangheliile „sinoptice” că Andrei a fost crucificat în Ahaia?
1 decembrie 2015 at 6:12 am
[…] a atins nervul sensibil al „creştinării” Dobrogei de către Sf. Andrei, subiect despre care am mai scris cu altă ocazie, cred că e acum timpul să vin cu nişte lămuriri suplimentare pe această temă. Probabil că o […]
1 decembrie 2015 at 2:37 pm
[…] a atins nervul sensibil al „creştinării” Dobrogei de către Sf. Andrei, subiect despre care am mai scris cu altă ocazie, cred că e acum timpul să vin cu nişte lămuriri suplimentare pe această temă. Probabil că o […]
2 mai 2017 at 9:26 pm
Ce relevanta are? Emanauel…
Si atunci cine i-a evanghelizat pe romani? Categoric ca nu penticostalii.
2 mai 2017 at 10:21 pm
Cum să nu? Are importanță. Sf. Andrei era primul penticostal. 🙂
Nu știm cine i-a evanghelizat pe români, dar în mod cert nu Sf. Andrei, că în sec. I d.Hr. nu prea era picior de român pe plaiurile mioritice. Cei de pe coastă vorbeau grecește.
3 mai 2017 at 9:58 pm
Tocmai, ca nu existau penticostalii pe atunci. Sf. Andrei nu era penticostal.
Primul penticostal era un american.
Stiu ca nu existau romani pe atunci, dar erau stramosii lor…dacii….si pe urma daco-romanii……(vorbim de increstinarea poporului nostru)
Teritoriul lor era mjult mai mare decat Dobrogea.
Au fost alti misionari. Crestinismul s-a extins pe harta Europei precum valurile..
Vestea buna s-a raspandit
3 mai 2017 at 10:34 pm
Ei, în acest caz nici ortodocși nu erau pe vremea aceea. Nu existau biserici pictate, slujbe pentru morți, icoane, apă sfințită, preoți în odăjdii, patriarhi, mitropoliți, Sf. Sinod, autocefalie și toate cele.
Nu există „popoare încreștinate”. Există numai oameni încreștinați. Popoarele nu se botează. Oamenii se botează.
Dacii nu erau creștini. Prezența creștină în teritoriile românești este romană (de limbă latină). Și nu e din primul secol, ci din secolele următoare.
Vestea bună s-a răspândit și se răspândește. Nu are o confesiune monopol asupra ei.
4 mai 2017 at 9:26 pm
Crestinii din acele vremuri erau mult mai aproape de catolici sau ortodocsi. Era o singura religie..ca sa zic asa.
Categoric…daca este sa luam asa primii crestini nici nu aveau nici macar Biblia..ca si carte integrala. in catacombe existau picturi…cruci..si chiar si pestii pe care voi vi puneti pe masini, Si toate acesta inainte de 325.
La sinoadele ecumenice s-au ales cartile care alcatuiesc Noul Test, Episcopii au facut aceasta selectie, fie ca va place sau nu. Deci acceptati selectia facuta de ei, dar incercati sa invaluiti totul in ceatza si sa ii discreditati.
Din 7 sinoade ecumenice acceptati 4.
Deci uite ca de la Sf sinod ati luat multe..precum si Crezul,,,pe care il rostiti ca restul.
Exista popoare increstinate, oamenii se boteaza, dar tot asa si popoarele au plecat spre crestinism.
Dacii nu erau crestini, se stiu lucrul asta, insa daco-romanii au putut avea acces la „vestea ce buna„ de la misionari.
4 mai 2017 at 10:38 pm
Mai citiți istorie. Sinoadele ecumenice nu au decis canonul. VT NU a fost „ales” de episcopi.
5 mai 2017 at 7:32 pm
La ultimul coment (din 4 mai) , am scris Noul Test.
1 iunie 2019 at 10:40 am
Actual topic,