De la publicațiile britanice nu prea te aștepți să promoveze subiecte ca cel de mai jos. The Guardian, cu simpatiile lui ușor stângiste, a publicat recent un documentar despre bandele rivale din El Salvador.

Dintr-o emisiune BBC mai veche știu că aceste clanuri exportă violența în alte state din zonă și că influența lor ajunge până Statele Unite. În general, cine intră în ele nu mai iese decât mort.

Există însă și o altă cale de a părăsi aceste structuri: Isus Hristos.

Reclame

Putem răsufla ușurați, fie și numai pentru o scurtă vreme: ordonanță de urgență pentru salvarea penalilor (îndeosebi a Marelui Penal, Liviu Dragnea) nu a mai fost dată. Viorica Dăncilă și-a dat seama la vreme că Păpușarul-Șef o pune să scoată castane din foc în folosul lui. Oricât ar fi de incompetentă dna premier, are suficientă materie cenușie ca să priceapă că nu trebuie să-și riște libertatea pentru a salva un dublu condamnat penal.

Instinctul politic al lui Tăriceanu trebuie să-i fi semnalat că ordonanța va fi piatra de moară care îi va îngropa cariera politică (adio prezidențiale, cu această ghiulea prinsă de picior), iar Tudorel Toader este prea șarpe ca să nu știe că semnătura ministrului Justiției pe un asemenea act guvernamental este proba definitivă a abjecției. Ordonanța penalilor ar fi devenit semnul de înfierare pe care l-ar fi purtat permanent pe frunte, în bruma de carieră academică ce i-a mai rămas (căci de carieră politică nu mai poate fi vorba).

Iohannis, cu stilul lui caracteristic, a tras sforile necesare din interior, fără mult tapaj. Dar îmi pot imagina că în spatele ușilor închise i-a pus în vedere doamnei Dăncilă că se joacă cu focul și că afacerea va ieși prost pentru toți cei implicați în ea.

Partea bună este că, după acest eșec răsunător, pe Liviu Dragnea îl strânge tot mai mult pielea de sagri. Aura de invincibilitate a baronului PSD începe să fileze. Jilțul i se clatină și nu va mai dura mult până îl vom vedea scos pe făraș și trimis acolo unde îi este locul.

Filmul dramatic al ultimelor zile este refăcut de Dan Tapalagă AICI.

Câteva citate relevante:

 

  • Ședința de guvern se încheie fără adoptarea OUG-ului pe amnistie și grațiere. Jurnalistul Dan Turturică scrie pe Digi24: ”Se încheie o săptămână de foc, în care am trecut milimetric pe lângă o catastrofă: o nouă ordonanță de urgență în favoarea unui batalion de penali, poate chiar mai toxică decât cea din ianuarie 2017. Astăzi, nu mai există niciun dubiu că Liviu Dragnea a încercat din toate puterile să-i convingă pe Tăriceanu, Toader și Dăncilă să îl susțină în acest demers, dar a eșuat. Nu este clar cine a fost personajul determinant care a zădărnicit planurile șefului PSD, dacă doar Tăriceanu a rezistat presiunilor, din calcule de supraviețuire politică, sau dacă până și ministrul Justiției și premierul și-au regăsit o brumă de rațiune și au înțeles ce riscă dacă își pun semnătura pe o decizie cu implicații devastatoare pentru România.”
  • De notat că în tot acest timp, Antena3 a negat că s-ar pregăti un OUG, acuzând presa care a avertizat asupra acestui risc major de manipulare, deși tot la Antena 3, Bogdan Chireac, unul dintre jurnaliști invitați în mod frecvent, a anunțat că Dăncilă va propune amnistia și grațierea în discuțiile  cu Iohannis.
  • Sebastian Lăzăroiu, fost consilier la Cotroceni în mandatul lui Traian Băsescu și un bun cunoscător al funcționării mecanismelor de putere, scrie într-o analiză publicată pe Facebook că ”Povestea cu OUG pe amnistie și grațiere n-a fost un fake news. Chiar ne-a trecut glonțul pe la ureche, pentru că daddy, furios și neputincios după sentință, era gata să scoată artileria din dotare.”  Lăzăroiu propune și o explicație a eșecului lui Dragnea: ”Oare toate astea s-au întâmplat pentru că Viorica are conștiință, Tăriceanu e un bun liberal și Tudorel realizează că-și face pulbere reputația? Puțin probabil să fie doar asta. Da, pesemne că Tudorel a fost afectat de opinia Comisiei de la Venetia (din care face parte), de hula propriilor studenți, înțelege că a mers prea departe și riscă disprețul întregii bresle pe viață. Poate că Viorica s-a speriat de dosarul de la DIICOT, poate că Tăriceanu e cu gândul numai la prezidențialele de anul viitor. Dar cred că mai sunt și alte rotițe invizibile care s-au învârtit în perioada asta, clintind ușurel piesele pe tabla de șah. Că Iohannis știa de toate rotițele astea, fără să le fi pus el însuși în mișcare, n-am nicio îndoială. Că nu se bate în piept cu jocurile subterane care au zădărnicit ordonanța? Nici voi n-ați face altfel în locul lui.”

 


Volumul Omul evanghelic a fost în lucru mulți ani de zile. După o lungă așteptare, vom putea vedea tipărită în sfârșit această colecție de studii, programată să apară la Editura Polirom în septembrie.

Coordonatorii volumului sunt Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu.

Detalii despre cuprins și autori găsiți pe blogul dedicat cărții (AICI).


Presa britanică a comentat pe îndelete filmul-satiră “Who is America?”, în care prostia absurdă a multor politicieni americani este dată în vileag de un prankster de profesie.

Urmăriți-l pe Bernie Sanders cum încearcă să fie politicos în fața unui ins care îi propune niște statistici aberante.

Încă și mai absurde sunt declarațiile senatorilor americani care mușcă și mestecă pe îndelete din aberațiile „expertului israelian”.

Nu știi dacă să râzi sau să plângi de această variantă modernă a „Prostiei omenești”.

 


Reiau mai jos apelul făcut de Organizația Declic.

Intenționez să trimit și eu un mesaj prin email Curții Constituționale. Este vital ca mesajele să fie trimise în număr cât mai mare.

***

Pe 18 iulie, Curtea Constituțională a României (CCR) va dezbate și va decide asupra sesizărilor privind Codul de Procedură Penală. Curtea este singura autoritate care poate împiedica consacrarea legală a unui set de norme care dăunează spiritului Constituției.

Am cercetat în amănunt ce instrumente democratice ne stau la dispoziție pentru a combate modificările la Codul de Procedură Penală. Amicus Curiae („prieten al curții”) este o intervenție scrisă, pe care oricine o poate trimite către CCR. Prin acest instrument juridic, le putem solicita să verifice constituționalitatea legilor în dezbatere. Am redactat o astfel de intervenție în colaborare cu specialiști în drept. Dacă vrem să avem succes în demersul nostru, e nevoie de cât mai mulți dintre noi care să trimită acest Amicus Curiae către CCR.

Trimite și tu chiar acum Amicus Curiae către CCR! Procedura e simplă. Tot ce trebuie să faci este să:

1. Copiezi textul de mai jos într-un document

2. Să completezi cu datele tale și să te semnezi

3. Să îl trimiți prin poștă, fax sau email către CCR.

Datele de contact ale CCR sunt:

EMAIL: ccr@ccr.ro

POȘTĂ: Curtea Constituțională a României Palatul Parlamentului, Intrarea B1, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr.2, sector 5, cod postal 050725.

FAX: 0214142139 – registratură CCR
sau folosește HelloFAX pentru a trimite fax gratuit direct din calculator
***

Amicus Curiae în format .pdf

TEXT Amicus Curiae:

Dosar 961AI/2018
Către Curtea Constituțională

Ref: Amicus Curiae referitor la verificarea constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară

Stimate domnule Preşedinte, onorați judecători,

Subsemnata/ul …………………………………………, domiciliat în ………………………………………, jud. ………………………………..…., CNP…………………………………………………………………..…., adresa de email…………………………………………………………………………………………………….telefon…………………………………………..  mă adresez Curţii folosind procedura Amicus Curiae în legătură cu decizia pe care Curtea urmează a o pronunţa cu privire la sesizarea formulată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România referitor la propunerea legislativă menționată mai sus.

Astfel, propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat sub nr. L239/18.04.2018. Ea a fost dezbătută la data de 7 iunie în Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei; în raportul din 11 iunie apar 316 amendamente admise și 168 amendamente respinse. Apoi pe 13 iunie  s-a înscris pe ordinea de zi a Plenului și s-a adoptat. În aceeași zi proiectul de lege a fost înregistrat la la Camera Deputaților sub nr. PL-x 373/2018 și s-a trimis din nou la Comisia specială. Potrivit raportului din 18 iunie, aceasta a admis 48 de noi amendamente și a respins 135 de noi amendamente. Fără ca raportul să fie încă redactat, în aceeași zi proiectul de lege a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților, unde a fost dezbătut și votat.

Comisia specială și-a depășit mandatul. Astfel, potrivit prevederilor Hotărârii nr 69/2017 a Parlamentului României prin care a fost înființată această Comisie specială, ea avea ca obiectiv includerea în Codul de procedură penală a deciziilor Curții Constituționale și a Directivelor Europene, respectiv punerea în acord a Codului cu rapoartele GRECO. Mai mult, potrivit Expunerii de motive, proiectul de lege în cauză și-a propus doar punerea în acord a Codului de procedură penală cu 18 decizii ale Curții Constituționale, două directive europene și cu jurisprudența CEDO, urmând a fi modificate doar 35 de articole. Or, în forma finală a proiectului s-au operat sute de modificări ale Codului. Prin urmare, toate modificările care au depășit obiectul Comisiei speciale ar fi trebuit discutate în procedura obișnuită – cu raport de la comisiile juridice ale celor două Camere și dezbatere în fiecare Cameră parlamentară.

Procedura legislativă urmată este profund defectuoasă. Utilizând pașii legali doar din punct de vedere formal, Parlamentul a deturnat o procedură esențială pentru funcționarea democrației, care presupune dezbatere publică cu toți factorii implicați, admiterea sau respingerea motivată a amendamentelor, dezbaterea în cadrul plenului camerelor parlamentare. Practic, sute de amendamente au fost admise sau respinse într-un timp atât de scurt încât participanții la procedură nu au putut nici măcar să le lectureze. Procedura urgentă prin care s-a adoptat această propune legislativă nu a fost justificată, iar graba cu care s-au desfășurat discuțiile din Comisia specială ridică mari suspiciuni asupra intențiilor parlamentarilor.

Calitatea legii este profund criticabilă. Modificarea Codului a fost inițiată în anul 2006. Redactarea lui și studiu de impact făcut a costat România milioane de euro. Codul a fost adoptat de Parlament în anul 2010. Apoi a fost modificat masiv în anul 2013 și a intrat în vigoare în anul 2014. La acea dată era prezentat ca o mare realizare a României, înglobând cele mai moderne prevederi legislative ale altor state. Adoptarea lui a fost apreciată de Comisia Europeană. În mod inacceptabil, acum se dorește o modificare substanțială a acestui cod. Fără o expunere de motive acceptabilă, fără studii de impact, fără consultarea corpului magistraților, polițiștilor și avocaților, constat că un astfel de proiect legislativ discutat și adoptat în grabă nu întrunește condițiile de claritate și previzibilitate inerente unui act normativ care ar trebui să fie valabil câteva decenii.

Voința legiuitorului este contrară interesului public. Cât timp președintele Camerei Deputaților este un condamnat penal și acesta este președintele partidului care deține majoritatea în Parlament, și cât timp acesta își cere scuze miilor de deținuți din penitenciare (declarație publică din 22 iunie 2018), este evidentă intenția sa de a face modificări care să împiedice tragerea la răspundere penală a celor vinovați de comiterea unor infracțiuni. Onorată Curte, toate modificările intenționate sau aduse codurilor penale, începând cu vara fierbinte a anului 2012, au vizat un singur lucru: protejarea infractorilor. Nu a fost vorba nicicând de protecția victimelor infracțiunilor sau de asigurarea unui proces echitabil. Or, această practică deja încetățenită pune în pericol apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor onești, funcționarea democrației și însăși siguranța națională – valori supreme ocrotite de art. 1 din Constituția României.

Stimați judecători ai Curții Constituționale,

Prin rolul său, Curtea este singura autoritate care poate împiedica consacrarea legală a unui set de norme care dăunează spiritului Constituției. Când o astfel de lege este adoptată doar pentru a proteja infractorii, când are loc un simulacru de dezbatere,  atunci înseamnă că parlamentarii nu legiferează, ci ei uzurpă o funcție esențială aparținând unui Parlament autentic prin care se exercită suveranitatea poporului.

Într-o astfel de situație, singura cale de a bloca promulgarea unui asemenea act normativ și de a împiedica practici viitoare identice, este admiterea de către Curtea Constituțională a sesizărilor depuse.

Cu deosebită consideraţie,

……………….


De curând am început să parcurg textul cărții profetului Isaia, în traducerea Dumitru Cornilescu. Colegul meu de echipă, excelentul ebraist Florin Lăiu, a tras deja o brazdă adâncă în text, iar misiunea mea este doar să vin pe urmele sale și să fac a doua verificare.

Sunt abia la începutul cărții, dar vă pot oferi deja o mostră de text din capitolul 3, care conține acel celebru rechizitoriu împotriva luxului afișat de femeile din Ierusalim.

Pasajul ne-a dat de furcă destul de mult, din cauza articolelor care formează garderoba pomenită de profet.

P.S. Dacă tot am găsit răgazul pentru a scrie acest „update” despre EDCR, anunț cu acest prilej că Noul Testament a fost revizuit integral de cele două echipe desemnate la început și că ele au trecut aproape toate pe la Comitetul Pastoral, care le-a aprobat. Membrii Comitetului mai au de citit Faptele Apostolilor, Evrei și Apocalipsa. Cu multă muncă și un strop de binecuvântare, am putea vedea NT tipărit la finalul acestui an.

Păcatele și soarta femeilor din Ierusalim

16 DOMNUL zice:

„Pentru că fiicele Sionului s-au îngâmfat

și umblă cu gâtul întins, aruncând ocheade dulci,

cu pași mărunței, în clinchetul verigilor prinse de glezned,

17 Domnul va aduce râie pe creștetul fiicelor Sionului,

DOMNUL le va dezveli rușineae.”

18 În ziua aceea, Domnul le va scoate toate podoabele:

verigile de la picioare, sorișoriif și lunișoareleg,

19 cerceii, brățările, năframele, 20 scufiile,

lănțișoarele de la picioare, brâiele și cutiile cu parfumh

talismanele, 21 inelele, verigile pentru nas,

22 rochiile de sărbătoare, șalurile, mantiile și pungile,

23 oglinzile, cămășile fine, turbanele și voalurile.

24 Și atunci, în loc de mireasmă va fi duhoare;

o funie — în loc de cingătoare;

în locul pieptănăturilor cu dichis — un cap ras;

în locul unei rochii bogate — pânză de sac;

un semn de înfierarei, — în loc de frumusețe.

25 Bărbații tăij vor cădea sub sabie,

iar floarea vitejilor tăi — în război.

26 Porțile ei vor geme și vor boci;

despuiată, va zăcea în țărână.k

Note:

 d3:16 Lit. „clincănind cu picioarele”. Referire la ornamentele purtate de femei în jurul gleznelor.

 e3:17 Sau: „fruntea”.

 f3:18 Podoabă având forma unei rozete care imită discul solar.

 g3:18 Podoabe în formă de semilună (Jud. 8:21).

 h3:20 Potrivit unei alte interpretări, ar putea fi vorba de amulete (ca în Ezec. 13:18,19,20).

 i3:24 Sau: „rușine”. În Antichitate sclavii erau uneori însemnați cu fierul roșu, pentru a putea fi identificați.

 j3:25 Referire la cetatea Ierusalimului.

 k3:26 Ierusalimul golit de locuitori este reprezentat simbolic de o femeie care zace abandonată.


Printre picături și picățele am reușit să încheg un referat despre Psaltirea de la Bălgrad (1651), noua mea obsesie științificoasă.

Problema cu tipăriturile vechi românești este următoarea: bibliștii nu sunt interesați de conținutul lor, iar filologii care se ocupă de editarea textelor nu se bagă pe domeniul teologiei.

Eu, care sunt un soi de struțocămilă științifică (sau poate că un soi de camelopardalis), adică jumate biblist și jumate filolog (situația ideală pentru a fi recuzat egalitar și nediscriminatoriu de ambele bresle), m-am pomenit citind cu mult interes predoslovia către cetitoriu.

Despre ce am descoperit în urma acestui exercițiu de lectură voi vorbi la Bălgrad, zilele astea.