Despre Ralu Callimachi am scris în nenumărate rânduri pe blog. (AICI, AICI, AICI, și AICI). Istoria ei mă intrigă nespus de mult, fiindcă această doamnă, care a jucat un rol providențial în istoria Bibliei Cornilescu, a căzut complet în uitare.

În perioada următoare nădăjduiesc să pun cap la cap puținele fire privitoare la istoria ei și să scriu ceva coerent. Am să public pe blog textul, în speranța că în timp voi aduna, cu migală și răbdare, materialul necesar creionării unui portret decent.

Între timp, găsesc răgazul să risipesc câteva dezinformări dintr-un articol găsit pe site-ul ziarului Evenimentul (din data de 13/11/2013).

Citez mai jos paragraful cu dezinformări. Tot articolul, în format PDF, poate fi citit AICI.

Boieroaica penticostală a construit biserici ortodoxe

Aşadar, în anul 1907, parte dintre uliţele fostei comune Salcea erau iluminate cu ajutorul curentului electric. Interesant este că şi soţia boierului s-a implicat în viaţa socială şi religioasă a comunităţii. Lucia Paşcanu era penticostală, însă a finanţat construcţia mai multor biserici din comună. „A fost principalul sponsor, care a plătit preotului Cornilescu traducerea Bibliei din limba greacă şi slavonă, în limba română. Noi folosim în bisericile ortodoxe această Biblie şi în ziua de astăzi”, a spus Ilie Lungu.

Sunt convins că „boieroaica” la care se referă primarul Ilie Lungu nu este Lucia, fiica lui Ralu, ci Ralu însăși. Lucia [Cantacuzino-Pașcanu], de care face vorbire „primarele” de Salcea, a fost fiica ei, căsătorită Băleanu.

Numai că Ralu Callimachi, devenită Cantacuzino-Pașcanu prin căsătoria cu Alexandru (la 9 mai 1895), nu era nicidecum penticostală! A avut, ce-i drept, puternice simpatii evanghelice, fiindcă se formase intelectual și religios în atmosfera unei Geneve calviniste. Și apoi, penticostalismul nu pătrunsese încă în România la 1907!

Mai trebuie spus că traducerea făcută de Cornilescu are la bază textul grec și versiunea Segond (pentru NT) și preponderent Segond (pentru VT). Această Biblie, fiind izvorâtă dintr-un context protestant-evanghelic, nu a fost folosită oficial în bisericile ortodoxe. A fost citită, desigur, și de unii ortodocși, dar nu a primit niciodată „acreditare” ortodoxă.


Cu cât citesc mai atent informaţiile din Măianu (Viaţa şi lucrarea lui D. Cornilescu), cu atât îmi fac mai mult sânge rău. Erori şi inexactităţi cu duiumul, răsfirate acum în lumea largă din cauza internetului.

Un exemplu:

Cineva a trimis acest calendar unei printese din Romania, care se gasea in acelasi timp la Geneva. Este vorba de printesa Rallu Callimachi, sotia presedintelui Camerei Conservatoare a Romaniei din acea vreme – Cantacuzino Pascaru (p. 33)

Şi acum, precizări:

  1. Pe Rallu o cheamă Ralu.
  2. Ralu Callimachi a fost căsătorită cu Alexandru Cantacuzino-Paşcanu, din ceea ce am reuşit să aflu până acum (mai cercetez problema!)
  3. Între preşedinţii Camerei Deputaţilor nu există niciun Alexandru Cantacuzino-Paşcanu. Lista completă a preşedinţilor celor două camere poate fi găsită în Petre Dan, Preşedinţii Adunării Deputaţilor şi ai Senatului României 18622004, p. 293–297. Între ei îl găsim pe singurul Cantacuzino-Paşcanu care a fost preşedinte al Camerei: Constantin Cantacuzino–Paşcanu (26 feb.–26 apr. 1907 şi 1 dec. 1912–11 ian. 1914).
  4. Numele corect este Paşcanu, nu Pascaru sau Paşcani (cum greşit apare folosit inclusiv la Iosif Ţon!)
  5. Cred că Alexandru va fi fost de fapt vice-preşedinte al Camerei. Rămâne să verific.

Lipsa acribiei în cercetare (=răspândirea de informaţii false / inexacte) ar trebui pedepsită prin lege!