În ce an a absolvit Cornilescu Facultatea de Teologie?

Potrivit lui Alexandru Măianu (Viaţa…, p. 34), Cornilescu şi-a luat licenţa în 1916.

Astăzi, la Arhivele Naţionale, am cerut anuarul Universităţii Bucureşti (1915–1916). Când colo, surpriză! Cornilescu nu este printre licenţiaţii din perioada 1915–16. Rămâne să cer săptămâna viitoare anuarele precedente.

L-am descoperit în schimb pe Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), licenţiat în iunie 1916.

Tot în iunie 1916 şi-a luat licenţa Manea Popescu, unul dintre cei care au pus în act „demascarea” lui Tudor Popescu în 1922, printr-o „Scrisoare deschisă către P. C. Preot Teodor Popescu dela bis. Cuibu cu Barză-Bucureşti”, publicată în Noua Revistă Bisericească, anul III, nr. 19–21, 1922.

Prin această scrisoare, Manea Popescu se prefăcea a nu şti ce să creadă cu privire la zvonurile care circulau despre activitatea predicatoricească „protestantă” de la Biserica Sf. Ştefan.

T. Popescu şi D. Cornilescu au răspuns interpelărilor şi astfel afacerea a luat amploare, soldându-se în final cu sentinţa de caterisire a lui T. Popescu. Scandalul, ajuns pe prima pagină a ziarelor, ar putea face obiectul unei monografii pe care eu unul aş citi-o cu mare interes. De scris încă nu poate fi vorba. 🙂

Una peste alta, iată mai jos  fotografie cu Manea Popescu, la câţiva ani după stingerea afacerii „Cuibul-cu-Barză”.

Sursa foto: http://sfvineri.ro/index-0.html

 

Despre soţul lui Ralu Callimachi

Cu cât citesc mai atent informaţiile din Măianu (Viaţa şi lucrarea lui D. Cornilescu), cu atât îmi fac mai mult sânge rău. Erori şi inexactităţi cu duiumul, răsfirate acum în lumea largă din cauza internetului.

Un exemplu:

Cineva a trimis acest calendar unei printese din Romania, care se gasea in acelasi timp la Geneva. Este vorba de printesa Rallu Callimachi, sotia presedintelui Camerei Conservatoare a Romaniei din acea vreme – Cantacuzino Pascaru (p. 33)

Şi acum, precizări:

1. Pe Rallu o cheamă Ralu.
2. Ralu Callimachi a fost căsătorită cu Alexandru Cantacuzino-Paşcanu, din ceea ce am reuşit să aflu până acum (mai cercetez problema!)
3. Între preşedinţii Camerei Deputaţilor nu există niciun Alexandru Cantacuzino-Paşcanu. Lista completă a preşedinţilor celor două camere poate fi găsită în Petre Dan, Preşedinţii Adunării Deputaţilor şi ai Senatului României 1862–2004, p. 293–297. Între ei îl găsim pe singurul Cantacuzino-Paşcanu care a fost preşedinte al Camerei: Constantin Cantacuzino–Paşcanu (26 feb.–26 apr. 1907 şi 1 dec. 1912–11 ian. 1914).
4. Numele corect este Paşcanu, nu Pascaru sau Paşcani (cum greşit apare folosit inclusiv la Iosif Ţon!)
5. Cred că Alexandru va fi fost de fapt vice-preşedinte al Camerei. Rămâne să verific.

Lipsa acribiei în cercetare (=răspândirea de informaţii false / inexacte) ar trebui pedepsită prin lege!

 

Cornilescu 1923-1924? Apel important către cititori!

Lucrez acum la un material despre traducerea Cornilescu şi am observat că există anumite informaţii eronate (sau cel puţin îndoielnice) care circulă despre traducerile lui.

Conform unor surse (dr. Alexa Popovici, Alexandru Măianu, Enciclopedia Bibliei, Logos), Cornilescu ar fi publicat NT în 1921 şi Biblia în 1923. Eu însă am ajuns la alte concluzii:

1) Cornilescu a publicat Psaltirea şi NT în 1920; apoi toată Biblia în 1921 (Astea sunt informaţii confirmate din 2-3 reviste interbelice). Sunt dincolo de orice dubiu. Am obţinut şi o fotocopie a paginii de titlu a NT 1920!

2) A făcut o revizuire dar nu ştim când anume. Se crede ca în 1923-1924 dar mă cam îndoiesc, fiindcă în 1922-1923 a fost scandalul la Cuibu-cu-Barza (prelungit până în primăvara 1924) şi în vara lui ‘23 Cornilescu a ‘demisionat’, plecând în Anglia. În perioada aia zbuciumata nu prea cred să fi avut el timp de revizuiri. În plus, în depozitul American Bible Society există o versiune din 1925 despre care cred ca e ceea ce trece drept “Cornilescu 1923″.

3) A mai făcut o traducere literală publicată în 1931 (o am in bibliotecă).

Fac apel “pe această cale” la cititorii care au ei înşişi (sau cunosc pe cineva care are) un exemplar din himerica ediţie 1923, despre care toată lumea scrie, dar pe care nimeni n-a văzut-o “în carne şi oase”. Poate cineva să confirme existenţa versiunii “Cornilescu 1923″ altfel decât citând din Alexa Popovici, Alexandru Măianu sau Iosif Ţon?