Potrivit lui Alexandru Măianu (Viaţa…, p. 34), Cornilescu şi-a luat licenţa în 1916.
Astăzi, la Arhivele Naţionale, am cerut anuarul Universităţii Bucureşti (1915–1916). Când colo, surpriză! Cornilescu nu este printre licenţiaţii din perioada 1915–16. Rămâne să cer săptămâna viitoare anuarele precedente.
L-am descoperit în schimb pe Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), licenţiat în iunie 1916.
Tot în iunie 1916 şi-a luat licenţa Manea Popescu, unul dintre cei care au pus în act „demascarea” lui Tudor Popescu în 1922, printr-o „Scrisoare deschisă către P. C. Preot Teodor Popescu dela bis. Cuibu cu Barză-Bucureşti”, publicată în Noua Revistă Bisericească, anul III, nr. 19–21, 1922.
Prin această scrisoare, Manea Popescu se prefăcea a nu şti ce să creadă cu privire la zvonurile care circulau despre activitatea predicatoricească „protestantă” de la Biserica Sf. Ştefan.
T. Popescu şi D. Cornilescu au răspuns interpelărilor şi astfel afacerea a luat amploare, soldându-se în final cu sentinţa de caterisire a lui T. Popescu. Scandalul, ajuns pe prima pagină a ziarelor, ar putea face obiectul unei monografii pe care eu unul aş citi-o cu mare interes. De scris încă nu poate fi vorba. 🙂
Una peste alta, iată mai jos fotografie cu Manea Popescu, la câţiva ani după stingerea afacerii „Cuibul-cu-Barză”.
Sursa foto: http://sfvineri.ro/index-0.html