Vladimir Tismăneanu scrie pe platforma Contributors:

Update: Surse bine informate imi spun a fost demis, de catre ministrul de interne, Ioan Rus, istoricul Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei. Cred ca are loc o putinizare fatisa si lipsita de orice urma de rusine. Ceea ce-a inceput odata cu decapitarea conducerii IICCMER continua cu o viteza si cu o inversunare ametitoare. Se urmareste, ca si in Rusia, reinchiderea arhivelor, revenirea la sistemul in care un numar de favoriti ai puterii aveau acces nelimitat, cata vreme cercetatorii si cetatenii interesati erau tratati ca intrusi indezirabili. Cine spune ca actul de condamnare a dictaturii comuniste a fost unul “doar” simbolic, fara efecte palpabile, se inseala. Democratizarea Arhivelor Nationale a fost una dintre consecintele cele mai importante ale acelui act. Daca informatia privind demiterea lui Dorin Dobrincu se confirma, mi-e teama ca vom asista la o reinchidere a arhivelor si la radicalizarea revansei celor care nutresc nostalgii comuniste. Oare ce are de spus istoricul Crin Antonescu, semnatar al “Declaratiei de la Praga”? Dorin Dobrincu este membru al Consiliului Stiintific al IICCMER. Ce au de spus colegii sai?

Ei bine, da, informația se confirmă.

Dorin Dobrincu a fost demis. O știu chiar de la el.

Gestul ministrului Ioan Rus este de un cinism fără margini, dat fiind că vine exact în contextul intervalului de tristă amintire (13-15 iunie).

Ia să vedem cum se prezintă bilanțul guvernării până în prezent:

  • Trei catastrofe succesive memorabile la Ministerul Educației (Dumitrescu, Mang, Pop).
  • Demiterea lui Vladimir Tismăneanu de la IICCMER.
  • Schimbarea componenței Consiliului National  de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării (CNECȘDTI)  (fiindcă se apropia funia de par în cazul plagiatelor lui Ioan Mang).
  • Pregătirea debarcării lui Horia Roman Patapievici din fruntea ICR.
  • Demiterea lui Dorin Dobrincu de la Arhivele Naționale.

Începutul este promițător.

Români, puterea lucrează pentru voi. Dormiți fără grijă.


Citesc acum însemnările lui Dudu Velicu (1902-1977), funcţionar patriarhal în perioada instalării regimului comunist în România, şi mi se face părul măciucă de ceea ce citesc. Mediul bisericesc al vremii mocneşte de intrigi, acuzaţii, mişculaţii, conflicte intestine sau la scenă deschisă. Cine vrea o imagine destul de fidelă a realităţilor bisericeşti post-belice trebuie neapărat să parcurgă aceste două volume (postate în PDF pe site-ul Arhivelor Naţionale, AICI şi AICI).

Dudu Velicu are condei bun şi un spirit de observaţie şi de analiză excelent. Nu prea îmi pot da seama (deocamdată) în ce ape se scaldă el (ideologic vorbind), dar un lucru e sigur: pe alţii se pricepe să-i citească şi să-i încadreze foarte bine.

Am găsit informaţii interesante şi despre activitatea lui R. Wurmbrand.

Redau mai jos un fragment privind o intervenţie a lui la Congresul preoţesc din 16-17 octombrie 1945

18 octombrie 1945

În după amiaza celei de-a doua zi a congresului, pastorul Wur[m]brandt, reprezentantul Bisericii anglicane şi al Misiunii suedeze în România – cel care a avut incidentul cu evreii participanţi la congres – a venit în Dealul Patriarhiei cu două maşini (turisme) pline cu carte, pe care le-a împărţit preoţilor în mod gratuit, deşi ele costau în 1944, când au fost tipărite, 330 lei. Cărţile sunt:

1. Radu Valentin, Răstignirea lui Isus, Bucureşti, fără an, 80 p., Tipografia I. C. Văcărescu, str. N. Bălcescu, 21.

2. Radu Valentin, Vrăjmaşii lui Isus, Arad, 1944, 104 p., Tipografia Concordia Gh. Munteanu, Institutul de arte grafice.

Autorul, Radu Valentin, pare a fi însuşi … Wur[m]brandt. În aceste două cărţi, autorul se referă la creştinarea evreilor, fără a întrebuinţa un limbaj insultător.

Congresul general al preoţilor şi al tuturor slujitorilor cultelor din ţară, care a avut loc în zilele de 16-17 octombrie a. c. a fost prilejul unei manifestări sincere a clerului faţă de Guvern şi opera lui de reconstrucţie a ţării şi faţă de URSS şi armata sa. Manifestarea aceasta a avut loc la congres, la concertul de la Ateneul Român şi la banchetul oferit participanţilor în restaurantul Victoria.

Lucrările congresului au decurs într-o caldă atmosferă de înţelegere, fraternitate şi colaborare între reprezentanţii tuturor cultelor din ţară. S-au dezbătut diferite subiecte în care s-a tratat noua orientare a clerului faţă de noua ideologie care-şi face loc în lume: democraţia. Moţiunea votată a fost o aderare la opera întreprinsă de Guvern şi la susţinerea lui pentru un viitor mai fericit al ţării.

Şi marea însufleţire care a domnit a culminat prin citirea de către dl. P. Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a deciziei ministeriale prin care se ridica epurarea efectuată în rândurile clerului.

Delegaţiile bisericeşti: bulgară şi iugoslavă (în frunte cu un preot, ministru al agriculturii) au fost adânc impresionaţi [sic!] de ordinea, atmosfera caldă, subiectele dezbătute şi atitudinea Bisericii faţă de Guvern şi a Guvernului faţă de Biserică, precum şi de realizările constatate la mănăstirile Cernica şi Pasărea, pe care le-au vizitat în după-amiaza celei de-a doua zi a congresului.

Delegaţii străini au subliniat absenţa Patriarhului Nicodim de la lucrările congresului, fapt care nu i-a impresionat plăcut.

Aspecte

În timpul lucrărilor congresului, s-au petrecut trei incidente:

1. Pastorul Wur[m]brandt, vorbind în numele Bisericii anglicane şi al Misiunii suedeze pentru creştinarea evreilor în România, a subliniat necesitatea trecerii la creştinism a evreilor. La un moment dat, reprezentanţii cultului mozaic, în frunte cu prim rabinul Şafran, au voit să părăsească sala, dar au rămas la intervenţia şi rugămintea ministrului Cultelor, care a cerut scuze pentru cele întâmplate. Vorbitorul nu şi-a mai continuat expunerea.


Arhivele Naţionale, în parteneriat cu alte câteva organizaţii, pun la dispoziţia publicului o aşa-numită Fototecă online a comunismului. O iniţiativă care merită toată lauda. Îmi permit aici să adaug că sub conducerea istoricului Dorin Dobrincu accesul la informaţiile din Arhivele Naţionale s-a liberalizat mai mult ca niciodată. Recomand călduros Bibliotecii Academiei Române să ia pildă.