A string of carols performed by Chanticleer.


Încă o colindă „franţuzoită” (cum ar spune un critic al meu), în vers macaronic (amestec de latină şi germană medievală).

Cântă tot şanteclerii cei cu glas de cristal.

In dulci jubilo,
Nun singet und seid froh!
Unsres Herzens Wonne
Leit in praesepio;
Und leuchtet wie die Sonne
Matris in gremio.
Alpha es et O!

Încerc o traducere fără pretenţii:

Cu dulce bucurie,
Cântaţi acum şi fiţi fericiţi!
Bucuria inimii noastre
Stă culcat într-o iesle
Şi străluceşte ca soarele
În poala mamei sale
Tu eşti Alpha şi Omega!

O versiune cu mai multe strofe, a aceluiaşi cântec, într-o interpretare mai domoală.


Un week-end învăluit în melancolii de toamnă umedă şi un videoclip splendid, pentru cei care nu se vor lăsa intimidaţi de cadrul cam strident pentru gusturile mele puritane (în accepţiunea istorică a termenului).

P.S. Un fost student de-al meu e de părere că sunt niţel criptocatolic. Nu ştiu de unde a dedus asta (poate oi fi vorbit cândva cu excesivă admiraţie faţă de vreun sfânt „catolic”). În orice caz, în lumina apetenţelor mele muzicale, s-ar spune că nu mă dezmint. (Cine se poticneşte în decorul baroc, să închidă ochii. 🙂 )


Chanticleer-ii, care prin tradiţie au fost zgârciţi cu înregistrările audio-video pe youtube, m-au îmbucurat recent cu noi clipuri, între care şi tradiţionalul Oh Shenandoah.

P.S. Puteţi să le contestaţi membrilor corului vocile, dar nu puteţi tăgădui că au personalitate (vezi frizurile, de la stilul „muşchetar în slujba reginei Margot” până la stilul „almost marine”). 🙂


Citeam recent o postare care punea în discuţie, nu fără bun temei, “încotro-ul” muzicii “Praise and Worship”. În alte părţi chestiunea mai amplă a relaţiei dintre muzică şi închinare face obiectul unui seminar. Am sentimentul că aceste discuţii trădează anumite nelinişti viscerale pe care le avem cu privire la direcţia în care se îndreaptă închinarea „modernizată” practicată în bisericile evanghelice.

Sunt unul dintre aceia care crede că acolo unde este Duhul Domnului este şi libertate, deci şi libertatea de a-L lăuda pe Dumnezeu exuberant. Numai că în ultima jumătate de an am ascultat în vreo două rânduri nişte „baterici” straşnice bătute cu (t)ropot în context „liturgic” şi am rămas cu impresia nedesluşită că „bătăuşul” de la tobe nu mai făcea distincţie între „vîrtos” şi „virtuoz”, fiindcă lovea în tobe cu mare „vîrtute”.

Incidentele mai sus menţionate au rolul să explice de ce am ajuns să dezvolt reacţii adverse la tropăieli din gama Australia Worship. Nu sunt dogmatic, fireşte. Adică sunt de-acord că anumiţi oameni se pot închina şi cu mare tam-tam (în orice sens vreţi să înţelegeţi termenul). Eu însă am ajuns să prefer muzicile mai domoale. O mai veche pasiune a mea, cântul gregorian, a revenit deci în forţă. Celor potenţial interesaţi le recomand o excelentă înregistrare a corului de cameră ChanticleerMysteria.

ChantiMysteria200.gifÎntre noi fie vorba, coperta CD-ului este tare neinspirată; pare mai degrabă un stop-cadru din scenele finale ale lung-metrajului Fankenstein (1931) decât o reprezentare adecvată a spiritului acestei splendide muzici bisericeşti.

Chanticleer oferă acum şi posibilitatea de achiziţionare a albumelor în format mp3, la 9,99 dolari, cu descărcare imediată.

Pentru cei care preferă varianta CD, varianta cea mai bună cred că rămâne Amazonul, unde pot fi ascultate şi fragmente din anumite piese.

  1. Ash Wednesday and Lent Antiphon: Immutemur, Kyrie XVII, Gradual: Laetatus sum
  2. Palm Sunday Antiphon: Hosanna, Psalm 23
  3. Maundy Thursday Antiphon: Dominus Iesus
  4. Good Friday Responsory: Tenebrae factae sunt, Hymn with refrain: Pange lingua, Crux fidelis, Reproaches and Trisagion
  5. Holy Saturday Responsory: Christus factus est, Hymn: Vexilla Regis
  6. Easter Gloria in excelsis II, Alleluia V. Pascha nostrum, Sequence: Victimae paschali laudes, Offertory: Iubilate Deo, Agnus Dei XVII
  7. In Honor of the Blessed Virgin Mary Antiphon: Alma redemptoris, Antiphon: Ave Regina caelorum, Antiphon: Regina caeli, Antiphon: Salve Regina

1994 TOTAL TIME: 61:05 CD


dvdNu se putea să nu scriu pe blog şi despre Chanticleer, formaţia mea corală preferată. (Ca să fiu totuşi drept, trebuie să precizez că între fanii formaţiei se numără în egală măsură sora mea cea mai mică şi mama).

Chanticleer e de fapt o „orchestră de voci”. Douăsprezece voci extraordinare, de la bas la sopran, care practic n-au nevoie de instrumentaţie. Ansamblul coral a debutat în 1978 şi de atunci şi-a schimbat mereu componenţa.

Deşi cântă de peste 30 de ani, Chanticleer nu a făcut  decât o singură înregistrare video, un concert de Crăciun în Sala de Sculpturi Medievale de la Metropolitam Museum of Art (New York).

Acustica sălii este excelentă, vocile răsună excepţional. Repertoriul este echilibrat, de la colide medievale (tulburătoarea Rosa das rosas, pusă în valoare de vocea splendidă a tenorului Matthew Oltman) la compoziţii moderne (Village Wedding) şi spirituals (într-un „medley” care îţi taie răsuflarea).

Numele corului face trimitere la cocoşul descris de Chaucer în „Povestirile din Canterbury” (In all the land for crowing he’d no peer / His voice was jollier than the organ blowing). În lumina citatului, nu se putea un nume mai adecvat.