Lucrând la traducerea cap. 10 din Evrei, am găsit un exemplu interesant de „condiţionare” teologică, de factură ecleziologică.

Textul grec spune

μὴ ἐγκαταλείποντες τὴν πισυναγωγν ἑαυτῶν, καθὼς ἔθος τισίν, ἀλλὰ παρακαλοῦντες, καὶ τοσούτῳ μᾶλλον ὅσῳ βλέπετε ἐγγίζουσαν τὴν ἡμέραν (Heb 10:25)

adică

„Fără a neglija/abandona adunarea laolaltă, după cum este obiceiul unora, ci îndemnându-ne [unii pe alţii] şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie Ziua”.

Versiunile vechi traduc relativ corect acest verset.

Iau câteva exemple:

Bib. 1914: Nepărăsind adunarea noastră, precum au unii obicei; ci îndemnând unul pre altul; şi cu atâta mai mult, cu cât vedeţi apropiindu-se ziua.

Gal. 1938: Fără să părăsim adunarea cea înde noi, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.

În NT. 1951, cel de care se plângea Galaction că a fost schingiuit în fel şi chip, acest verset a primit o altă tentă. Termenul episynagoge („adunare”) a fost tradus prin „Biserică”. Un fel subtil de a combate convertirile la alte denominaţiuni. „Nu părăsiţi adunarea” devine „Nu părăsiţi Biserica noastră [Ortodoxă Română]”. În lupta de două mii de ani a BOR cu „sectele”, acest verset poate fi foarte folositor. 🙂

Iată cum sună versetul în această versiune (NT. 1951), publicată în timpul vieţii lui Galaction, dar fără voia lui:

„Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.”

Inutil să mai spun, dar spun totuşi, această traducere adusă din condei a supravieţuit până la adânci şi netulburate bătrâneţi, adică până astăzi. Am întâlnit-o în ediţia sinodală 2008.


Vin relativ târziu cu vestea „doftoricirii” mele. Evenimentul a avut loc vineri, 21 mai, la ora 12.00, în Sala de Consiliu a Universităţii de Litere, în faţa unui auditoriu restrâns, pe măsura modestiei candidatului la titlul de doctor. 🙂

„Ostilităţile” au fost deschise de preşedintele comisiei, prof. univ. dr. Emil Ionescu, prodecanul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Ceilalţi membri ai comisiei au fost prof. univ. dr. Mihai Dinu (îndrumător), prof. univ. dr. Francisca Băltăceanu (Universitatea din Bucureşti), conf. univ. dr. John F. Tipei (Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti) şi prof. univ. dr. Eugen Munteanu (Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi). Precizez că din motive obiective, dr. John Tipei n-a putut participa la eveniment, drept care evaluarea făcută de el a fost citită de prof. Emil Ionescu.

Titlul tezei mele le-a tăiat răsuflarea referenţilor, nu fiindcă ar avea ceva spectaculos în el, ci din cauza lungimii. Trageţi lung aer în piept şi încercaţi să-l rostiţi dintr-o suflare: Mentalităţi culturale româneşti şi concepţii teologice ortodox-răsăritene exprimate în lexicul şi stilul traducerilor româneşti ale Noului Testament.

How was that?

(În paranteză fie spus, unul dintre referenţi a recomandat scurtarea lui substanţială, la publicare. Sunt convins! L-aş fi schimbat eu însumi după primul an de cercetare doctorală, dar asta nu s-a mai putut, fiindcă titlul de la admitere trebuie să se regăsească în teza finală. Prevederea mi se pare cam absurdă, fiindcă nu ai de unde să ştii cum va evolua cercetarea pe care o propui, mai ales dacă este interdisciplinară, ca a mea).

Despre laudele sau criticile care mi s-au adus n-am să spun prea multe. Am fost când înălţat până în slava cerului, ca Spânul din Harap Alb, când lăsat în cădere liberă, asemenea aceluiaşi personaj de poveste. Dar să nu fiu prea cârcotaş. Aprecierile pozitive au covârşit criticile, fapt care se observă şi în calificativul pe care l-am primit: „foarte bine”. Precum se ştie (sau nu), tezele din sistemul „Bologna” nu se mai încununează cu vechile titluri (cum laude, magna cum laude etc.)

Cei interesaţi de cuprinsul tezei îl pot vedea AICI.

După o oră şi jumătate (cât a durat prezentarea tezei şi a referatelor comisiei), participanţii au mers la ITP, unde a avut loc masa festivă.

În ordinea acelor de ceasornic: prof. Mihai Dinu, prof. E. Ionescu, prof. F. Băltăceanu, prof. E. Munteanu. În picioare, cu oareşce emoţiuni, candidatul.

De la stânga la dreapta: Teodor Pandrea, Ciprian Terinte, Alin Cuc, Dragoş Ştefănică. Nu se văd ceilalţi participanţi: Emil Meştereagă, Ştefan Colceriu, Ciprian Bălăban şi trei doamne pe care nu le cunosc.

Un excelent tort făcut de grecii de la „Agapitos”. Vorba ceea: scump da’ face!

P.S. Mulţumiri alese micii armate de ostenitori care m-a ajutat la capitolul organizare şi logistică. Este vorba de Ştefan Colceriu, sora mea Dana, personalul administrativ ITP şi următorii studenţi: Aida,  Andrei A., Andrei C., Andrew, Lucian, Moise şi Natanael.