Continuarea de AICI.

Cea mai originală copertă din câte am văzut vreodată! Locul autorului e ocupat de personajul despre care e vorba în carte. :)

Da, ideea de a publica un volum despre Caraman este lăudabilă. Dar să nu uităm ce spunea un clasic în viață: „autorul nu are calitatea morală și spirituală” pentru a-și lega numele de cel al lui Constantin Caraman.

Există securiști care cred că, dacă scriu volume despre eroi ai credinței, primesc și ei, prin asociere, ceva din aura eroilor, cam cum primește luna ceva din strălucirea soarelui.

Fals! Când foștii securiști publică volume despre eroii credinței, eroismul celor care au suferit face și mai vădite parvenitismul și lașitatea celor dintâi.

Există plagiatori care cred că, dacă sunt coordonați la doctorat de un academician, impostura lor intelectuală se diminuează ori chiar este anulată.

Fals! Când un impostor este coordonat de un academician, academismul impostorului nu crește cu niciun milimetru. În schimb, academicianul se contaminează moral de impostura plagiatorului.

Dar nu despre calitățile morale și spirituale ale autorului vreau să fac vorbire, ci despre cele intelectuale.

Ideea de a publica un volum despre Caraman este vrednică de toată lauda, însă de la idee la punere în practică drumul este lung și anevoios și pândit de multe pericole.

Analizând fie și doar sumar volumul pe care l-a „precipitat” Ioan Ceuță, sunt ispitit să cred că autorul lui n-a văzut niciodată în viața lui cum arată o carte.

Sau, dacă a văzut-o, n-a deschis-o.

Sau, dacă a deschis-o, n-a citit-o.

Sau, dacă a citit-o, n-a priceput nimic.

Sau, dacă a priceput, n-a aplicat.

Toate scenariile de mai sus sunt posibile, fiindcă altfel nu putem explica de ce respectiva carte

(1) este lipsită de caseta CIP;

(2) este scrisă cu fontul Calibri (cel cu care scriem de regulă în Office);

(3) are numărul paginii pe aceeași parte; (e prima și singura carte la care am văzut așa ceva!)

(4) pune fotografia lui Caraman pe coperta din spate (acolo unde apare de regulă autorul!)

(5) conține o sumedenie de virgule între subiect și predicat;

(6) abundă în exprimări penibile, agramate, naive (sau, dimpotrivă, rău-voitoare);

(7) ne prezintă o sumedenie de facsimile ilizibile, nici măcar tăiate corespunzător cu un banal program precum Picture Manager;

(8) a fost multiplicată prin fotocopiere, printare ori risoprintare;

Acestea și multe alte ciudățenii fac din cartea recent publicată de I.C. o adevărată raritate, o ediție pentru bibliofili. Pariez că în 100 de ani fiecare dintre puținele exemplare publicate și distribuite în prezent pe sub mână (mai ceva ca literatura samizdat) va trece drept vintage.

Există totuși ceva bun ce se poate spune despre cartea-recurs: e bine legată și arată bine de la depărtare. Din păcate, și în cazul ei, se aplică vechiul proverb englezesc: don’t judge a book by its covers!


Această postare este un pamflet! Îi rugăm pe cititorii slabi de înger (de cuget sau de intelect) să deruleze la postările următoare!

Coperta „cărții” recent publicate de I.C. Balanța de pe copertă simbolizează probabil neutralitatea, echilibrul, imparțialitatea, buna credință, discernământul și caracterul imperturbabil al unui om care, în ciuda vitregiilor istoriei, a rămas mereu egal cu sine însuși.

Pastorul Ioan Ceuță a văzut în sfârșit lumina!

Cea de la capătul labirintului de contradicții în care orbecăia de multă vreme.

Să mă explic.

Ieri mi-a picat în mână volumul despre care începuseră să circule zvonuri cu vreo 10 zile în urmă.

Se cheamă Recurs la „Răscumpărarea memoriei” penticostale, dar este, în ciuda (dez)mințirilor făcute de autor în așa-numita „prefață”, o continuare a demersului început de pastorul Croitor Vasilică.

Mai scurt spus, Ioan Ceuță mai mult „recurge” la Răscumpărarea memoriei decât face recurs la ea (ori împotriva ei).

Fiindcă am vorbit de labirintul de contradicții în care bâjbâia Ioan Ceuță, voi zăbovi nițel la acest subiect:

(1) Vă mai aduceți aminte de declarația din sept. 2010? „CNSAS-ul este al trecutului iar pe mine mă interesează viitorul și dezvoltarea unor lucrări de impact.”

Între timp, Ioan Ceuță va fi descoperit că trecutul este o moștenire greu de gestionat și că nu poți alerga într-un picior către un viitor glorios când ești legat cu fire invizibile de un trecut mocirlos.

(2) Vă mai aduceți aminte ce spunea Ioan Ceuță în același comunicat despre unii dintre opozanții regimului comunist (Wurmbrand, Răscol, Caravan etc.)? „Respect lucrarea fiecăruia dintre cei menționați dar bisericile nu s-au dezvoltat în perioada comunistă datorită activității lor. Doresc să vă spun că fiecare are și părți întunecoase, depinde ce vrem să scoatem în evidență.”

Între timp, autorul nostru a descoperit că nutrește o mare admirație pentru unul dintre eroii penticostali, Constantin Caraman, de aceea „recurge” la publicarea dosarelor sale penale și de urmărire informativă, în cartea proaspăt lansată!

Nu știm dacă, rătăcind în labirintul său de idei confuze, Ioan Ceuță vedea vreo latură întunecată la Constantin Caraman (celulele cu bastonașe pot juca feste în semiîntuneric), dar știm că anul acesta a avut parte de o adevărată metanoia, de vreme ce simte nevoia să ne ofere un volum solid cu documente despre un prezbiter penticostal care rămâne emblematic pentru că a făcut ceea ce prea puțini pastori din vremea aceea au avut curaj să facă: a refuzat colaborarea cu Securitatea.

(va urma)


Probabil mulţi credincioşi penticostali au avut ocazia să constate adesea anumite diferenţe teologice (cu implicaţii practice) între diverse zone ale ţării. În anumite biserici Cina Domnului se ia cu pâine dospită şi vin, în altele cu azimă şi must. Anumite biserici au susţinut şi susţin că toate persoanele de sex feminin (inclusiv fetele) trebuie să aibă capul acoperit la închinare, în altele s-a susţinut că prescripţia e valabilă doar pentru femeile căsătorite. Actul spălării picioarelor (bazat pe Ioan 13) se practică în unele biserici ca sacrament, în altele nu se practică deloc. Sunt doar câteva exemple, dar o analiză serioasă ar scoate la iveală mult mai multe.

Explicaţia pentru această varietate foarte mare, care probabil s-a accentuat după Revoluţie, ţine de diversitatea penticostalilor încă înainte de instalarea la putere a regimului comunist. O fereastră spre stare de lucruri din 1948 o întâlnim în Istoria comunismului din România, care prezintă documente din perioada 1945-1965).

Într-o notă din 6 nov. 1948 sunt menţionate numeroase informaţii despre starea de spirit a credincioşilor aparţinând diferitelor confesiuni religioase din România, între care, desigur, şi penticostalii. Redau mai jos citatul relevant, care arată clar că în perioada respectivă existau trei grupări penticostale, aflate în “negocieri” pentru unire.

După ce în seara zilei de 2 Noembrie cele trei fracţiuni penticostaliste ajunseseră la un acord în vederea prezentării unui statut unic, tratativele s-au rupt şi în 4 Noembrie, ultima zi pentru depunerea statutelor, s-au depus 2 statute separate: unul al “Bisericei Apostolice”, prezidată de GHEORGHE BREADIN şi dispunând de 500 case de rugăciuni, şi unul al “Creştinilor botezaţi cu Duhul Sfânt şi Ucenicii Domnului”, dispunând de 200 case de rugăciuni şi prezidaţi de CARAMAN, COJOCARU, JILOVEANU ŞI IZBAŞA. În rândurile penticostaliştilor domneşte optimism cu privire la reuşita în viitor, întrucât numai în ultimul an şi în special în ultima lună s-au înregistrat multe adeziuni noi. Astfel, DRSP Oradea semnalează că în Plasa Marghita numărul credincioşilor a crescut cu peste 1000 noi aderenţi, în care număr se cuprind şi elemente din aparatul de Stat. Este interesant că marea majoritate a fruntaşilor sectei au fost deasemenea activişti în PNŢ-Maniu. (p. 89)

Da, foarte interesant! Se dovedeşte că penticostalii, departe de a fi neutri şi apolitici în tinereţile lor, au avut il gusto pentru mica politică. În orice caz, nu asta e important aici. Mai important este că diferenţele dintre cele 3 grupări iniţiale au continuat să existe şi în comunism, şi după aceea. Nădejdea mea este că în următorii ani se vor crea condiţiile pentru un dialog teologic interpenticostal serios.

978-973-50-2455-0

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,615 other followers