Simpozionul „Valenţele ecumenice ale lui Dietrich Bonhoeffer” , organizat pe 1 noiembrie 2010 la Sibiu a fost tema unei emisiuni realizate de RVE Sibiu.

Emisiunea poate fi ascultată accesând acest LINK.

Precizez că nu lipseşte mica mea discuţie în contradictoriu cu părintele Constantin Necula, pe marginea titlului românesc al cărţii. 🙂

Tonul vocii mele este de regulă cam plat. În această emisiune e mai plat decât de obicei, fiindcă ştiam că sunt tradus simultan şi încercam să vorbesc rar pentru a uşura munca interpretei. Deh, solidaritate de breaslă. 🙂



Numărul pe iulie 2010 al Revistei Ecumenice Sibiu are ca temă „Dialogul dintre ortodoxie şi protestantism. Rezultate şi provocări”. Vezi AICI cuprinsul revistei şi alte detalii.

Între cărţile recenzate în acest număr se află şi Costul uceniciei, de D. Bonhoeffer. Textul recenziei este semnat de pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Pr. Necula are cuvinte frumoase despre carte şi despre Bonhoeffer („lucrarea ne apare ca importantă nu ca o carte de teologie pur şi simplu, ci ca dovadă că se poate face teologie în condiţiile tensionate ale alungării lui Dumnezeu dintre oameni, teologie drept răspuns la uciderea din culpă a spiritului libertăţii umane, ca şi al îngrădirii libertăţii lui Dumnezeu prin libertinaje ucigătoare”), dar consideră că ideile lui Bonhoeffer au îmbrăcat o haină neoprotestantă în traducere românească: „Remarcăm efortul editorilor de a integra în cultura biblică românească (nu ortodoxă) inclusiv notele de subsol, un efort pe alocuri forţat în termeni şi integrarea în teologia neoprotestantă biblică.”

Este regretabil că părintele Necula nu a apelat la forţa exemplului pentru a lămuri în ce privinţă notele cărţii au fost integrate în teologia neoprotestantă biblică. Din păcate, fără exemplificări îmi este imposibil să-mi dau seama la ce se referă. Ca editor, am pledat pentru păstrarea termenilor lui Bonhoeffer: de ex., „dreptate” în loc de „neprihănire”, folosit de evanghelicii români. De altfel, pe aceeaşi pagină autorul recenziei constată că „efortul editorului român de a identifica o terminologie cât mai apropiată de cea germană este lăudabil, iar concordanţa cu termenii în limba greacă apare ca un bonus educaţional.”

În final părintele Necula scrie:

Nu putem încheia fără a remarca efortul remarcabil al unor edituri de genul celei care ne oferă această lucrare, Peregrinul, ori Logos (ambele din Cluj-Napoca) care ne-au oferit cu generozitate texte fundamentale ale protestantismului (Logos a publicat două volume din Scrierile lui Martin Luther , vol. 1, 2003, 341 p. / vol. 2, 2006, 346 p.) în vederea studierii, pe surse academice, a marilor teme ale teologiei europene moderne. Un efort lăudabil, care merită consemnat, pentru a evita pe viitor naşterea unor false reflecţii teologice realizate prin apelul la texte născute din citări trunchiate, amputate de interese obscure.