Am dat astăzi o fugă la „Gaudeamus”, pentru lansarea Evangheliei după Marcu.

La târg, lume de tot soiul (de la boieri și boiernași ai minții, la cititori de cursă lungă sau doar curioși), aglomerație, învălmășeală, balamuc mare pe metru pătrat, adică exact ceea ce ne atrage și ne exasperează la astfel de festinuri culturale.

Festin, nimic de zis, dar fiindcă am oleacă de vocație monahicească, m-am înfrânat și n-am luat decât două cărți: (1) volumul (mai grăsun decât mă așteptam, mai precis, 490 de pagini) lansat de Bădiliță, pe care l-am lecturat ca referent, și (2) cartea lui G. Cartianu, Jurnalul unui puci ratat. Ambele cărți au fost publicate la Adevărul Holding. (Cum s-ar zice, tot ce trece de granițele Adevărului nu mă mai interesează). 🙂

Mai jos câteva fotografii comentate.

Vorbește Constantin Bălăceanu-Stolnici, mai „sub vremi” ca în alte dăți.

Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, și dl. Constantin Erbiceanu, susținător al proiectului „Noul Testament bilingv comentat”.

Vorbește pr. Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Teologic Catolic din București.

Ultimul speech este al autorului traducerii.

Alături de amicul Ștefan Colceriu, la rând la autografe.

La un stand vecin, Andrei Pleșu stă de vorbă cu cititorii interesați de parabole. Am auzit că la lansarea cărții N. Manolescu s-a arătat intrigat de faptul că autorul s-a ocupat doar de parabolele din primele trei evanghelii, omițându-le pe cele din Ioan. 🙂


De urmărit și de rumegat.

Mi se pare mie, sau „moderatorul” confundă Eclesiastul cu Iacov, răstălmăcindu-le oricum pe amândouă, când zice: „Eclesiastul specifică: cu aceeași limbă și cu aceleași buze vei blestema pe Dumnezeu.”? Ce e îngrijorător e că Domnul cu pricina pare aproape resemnat în fața acestui verset „biblic”.

Oricum, mi se pare genială expresia lui Bădiliță: „misticism mitocănesc sau mitocănie mistică”. Mă tem că genul ăsta de mitocănie e transconfesională. Am întâlnit-o mai des decât mi-aș fi dorit.


Știu, prin această serie de postări am să intru din nou sub tirul lui Moș Teacă de la Texas ori a altor aprigi apărători ai dreptei credințe care nu se simt bine decât dacă își întrețin fixațiile și obsesiile față de unul sau altul dintre „dușmanii de clasă”.*

Faptul că există două date de serbare a Paștilor nu pare să-i deranjeze pe mulți creștini. De fapt, nu-mi aduc aminte ca vreun amic evanghelic să-mi fi spus vreodată că așa ceva nu este în regulă. Am senzația că ne-am obișnuit cu această anomalie ca viermele în hrean.

Aș fi tare curios să știu cam care ar fi părerea cititorilor mei cu privire la unificarea datei Paștilor între Răsărit și Apus. (Vă rog totuși să lăsați deoparte fobia că unificarea datei Paștilor premerge venirea Antichristului sau că ar fi un prim pas pentru unirea tuturor religiilor sub conducerea papei).

Mai jos un prim fragment din Data Paștilor: problemă politică? articol scris de C. Bădiliță și publicat în volumul Orthodoxie vs. ortodoxie, apărut în 2009 la Curtea Veche.

***

Un strop de istorie

Isus a murit răstignit la 14 Nisan, de Paştele evreilor. Coincidenţa a marcat, fireşte, tradiţia creştină. Încetul cu încetul Vinerea Sfântă în care a avut loc Răstignirea se „pascalizează”. La început, Paştile creştinilor comemorează Cina cea de taină; ulterior Pătimirile şi Învierea. Cele trei momente se condensează. Savanţii disting două subtradiţii în Biserica timpurie, una „asiatică”, a doua „alexandrină”, după numele provinciilor de referinţă. Tradiţia „asiatică”, reprezentată de o predică recent descoperită, a lui Meliton de Sardes, subliniază Pătimirile Mântuitorului: sărbătoarea comemorează mai cu seamă suferinţa în aşteptarea sfârşitului lumii şi a Judecăţii universale. Viziunea „naturalistă” sau „realistă” asiatică este contrabalansată de cea alexandrină, care interpretează Paştile în raport cu ideea „trecerii”: trecere a omului vechi spre omul nou, a vieţii prezente spre cele viitoare etc. Această tendinţă, spiritualizantă, se poate remarca în textele lui Clement din Alexandria (sec. II) şi Origen (sec. III). Tradiţia latină, puternic influenţată la început de comunităţile iudeo-creştine (şi implicit de concepţia pascală „asiatică”) se „alexandrinizează” treptat, mai cu seamă începând din secolul al IV-lea, prin puternica personalitatea a episcopului Milanului, Ambrozie, maestrul lui Augustin.

Iudaizanţi şi antiiudaizanţi

Primele controverse legate de data sărbătoririi Paştilor apar în a doua jumătate a secolului al II-lea. Comunităţile creştine, numeroase, mici şi dispersate pe toată suprafaţa Imperiului roman, nu beneficiază de o coordonare legitimă, drept pentru care „mecanismul” anului liturgic funcţionează, o vreme, după vechiul adagiu: „câte bordeie atâtea obicee”. Bisericile asiatice, nedesprinse total de matricea iudaică, sărbătoresc Paştile o dată cu evreii, pe 14 Nisan, data la care Isus a fost răstignit „ca un miel”, indiferent în ce zi din săptămână pica această dată. De la numele zilei în latineşte („paisprezece”), credincioşii respectivi au fost numiţi, de către adversarii lor, „quartodecimani”. Practica respectivă avea două consecinţe discutabile, pe care alte biserici nu le puteau accepta: ea relativiza sacralitatea duminicii; conform hotărârii mai multor sinoade locale, Paştile trebuiau sărbătorite obligatoriu într-o zi de duminică („ziua Domnului”); dat fiind că sărbătoarea, la quartodecimani, putea avea loc în orice zi din săptămână, postul se întrerupea automat, înainte de încheierea săptămânii sfintei. Quartodecimanii, acuzaţi de reiudaizare a creştinismului, au fost combătuţi mai cu seamă de Biserica romană. Finalmente, ei au acceptat mutarea sărbătorii în ziua de duminică.

(Va urma)

***

*(În paranteză trebuie observat, mai nou, în cercurile noastre strâmte se poartă blogurile dedicate exclusiv unei persoane căci, nu-i așa, chiar și în blogosferă l’enfer c’est l’autre. Aceste bloguri cu dedicație sunt folosite de papagalii bătrâni care își dau în petic scriind despre papagalii tineri și probând astfel involuntar o veche zicală englezească: parakeets of a feather will flock toghether.) 🙂


Astăzi a avut loc prima lansare a volumului Și cerul s-a umplut de sfinți… Nu am vreme să scriu un text detaliat, așa că voi pune câteva fotografii comentate.

Vezi alte câteva fotografii AICI.

De parcă nu erau suficiente emoțiile mele ca moderator al evenimentului, am fost luat cu arcanul la un scurt interviu, de către echipa TVR Cultural. Lucian Mândruță poate sta liniștit. Există bâlbâiți mai mari decât el! Dacă mai apar de vreo 2-3 ori pe sticlă, părinții mei în mod sigur o să-și cumpere televizor. 🙂

Prezență bunicică în aula Institutului Teologic Penticostal. După o scurtă introducere îi prezint pe vorbitori.

În dreapta, părintele Lucian Dîncă, membru al Congregației Părinților Augustinieni Asumpționiști, specialist în creștinismul timpuriu, directorul bibliotecii academice de studii patristice și bizantine a Centrului Sfinții Petru și Andrei din București. Părintele Dîncă este a treia oară la ITP. De data aceasta cu o scurtă prelegere despre martirii din antichitate și despre martirii catolici din România sec. XX.

În stânga, pastorul Vasilică Croitor.

Lângă mine, asist. drd. Ciprian Bălăban, care a vorbit despre martirii penticostali români.

Vasilică Croitor vorbește despre martirii prezentului.

Grație Securității, avem în mod excepționat o fotografie a unui „delict flagrant”, o întâlnire de studiu biblic organizat de Constantin Caraman. Deși nu se vede prea bine, pe masa din încăpere este „corpul delict”, Biblia.


Actele colocviului de la Sighet (despre care am scris AICI și AICI) s-au întors de la tipar.

A ieșit un volumaș destul de grăsunel (576 pagini). La un preț mai mult decât slăbuțel (33 lei).

Între autori se numără și 4 evanghelici (Marius Cruceru, Otniel Vereș, Vasilică Croitor și, cu voia dvs., ultimul pe listă, subsemnatul).

Felicitări tuturor autorilor pentru textele publicate.

Pentru curioși, public mai jos cuprinsul cărții. Detalii suplimentare despre carte găsiți pe site-ul editurii (AICI).

CUPRINS

Notă preliminară
CRISTIAN BĂDILIŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . 5

Cuvânt-înainte
ANA BLANDIANA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Reflecţii despre martiriul creştin în Antichitate
CRISTIAN BĂDILIŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Mărturisitori şi martiri în Biserica primelor trei secole
CRISTIAN LANGA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

Persecuţiile anticreştine de la Nero până la Constantin cel Mare. 
Antichitatea reflectată în oglinda pătimirilor moderne
ATTILA JAKAB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

Faptele și pătimirile martirilor din Antichitatea creștină
LUCIAN DÎNCĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

Interpretări ale martiriului în Antichitate: Tertulian, Origen și 
Clement din Alexandria
OTNIEL VEREȘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Martiri ai Bisericii Greco-Catolice
Episcop VIRGIL BERCEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 149

Rezistenţa prin credinţă
ROMULUS RUSAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

Constantin Caraman în luptă cu ateismul comunist
VASILICĂ CROITOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183

Vladimir Ghika și teroarea istoriei
ANDREI BREZIANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

Martiriu și mărturie: Vladimir Ghika la Jilava
EMANUEL COSMOVICI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

Metode de tortură și persecuţie a creștinilor basarabeni, practicate
de comuniști în timpul ocupaţiilor sovietice
NINA NEGRU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . …. . . . . 299

Tăcere și cuvânt: Biserica ortodoxă mărturisitoare și martiră. 
Trei sferturi de veac de prigoană în Rusia
MONICA PAPAZU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355

Un scenariu de tip hold-up: botezul într-o celulă de închisoare 
(Cazul N. Steinhardt)
GEORGE ARDELEANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393

Persecuţia baptiştilor în România comunistă şi cazul pastorilor 
informatori. În căutarea unei soluţii de reconciliere biblică între
 informatori şi persecutaţi, cu referire la o istorie personală
MARIUS DAVID CRUCERU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413

Două ideologii ale morţii, nazismul și comunismul; două morţi
spre viaţă: Maximilian Kolbe și Jerzy Popiełuszko
IOAN-IRINEU FĂRCAȘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  . . . . . . 447

Pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer, martir al rezistenţei
antinaziste în Germania lui Hitler
EMANUEL CONŢAC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 475

Credinţă, mistică și misionarism în Gulagul românesc
RUXANDRA CESEREANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 533

Persecuţii împotriva creştinilor în lumea de azi
DIDIER RANCE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 545

Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .557
Date biobibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .563


Cristian Bădiliţă şi Otniel Vereş pregătesc un volum amplu de interviuri cu teologi din diferitele tradiţii creştine reprezentative pentru România: ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, baptistă, penticostală etc.

Biserici, secte, erezii?

Dialoguri fără prejudecăţi despre marile tradiţii creştine

Preiau de pe site-ul Asociaţiei Oglindanet detaliile relevante:

Scopul volumului este triplu: 1) prezentarea, pentru publicul larg, a cultelor şi bisericilor din România; 2) prezentarea lor obiectivă, la sursă, dintr-o perspectivă deopotrivă teologică şi istorică; 3) fundamentarea in concreto a unei perspective ecumenice, nu în sensul unirii forţate a tradiţiilor respective sub tutela unei singure autorităţi pământeşti, ci în sensul cunoaşterii şi recunoaşterii reciproce a istoriei şi particularităţilor fiecărei tradiţii. Implicit, volumul doreşte să impună o nouă generaţie de teologi, din toate confesiunile, de anvergură internaţională. Printre cei intervievaţi: Mgr Virgil Bercea, Andrei Marga, Marius Cruceru, Alexandru Buzalic, Octavian Baban, Lucian Dâncă, Ioan Chindriş, ÎPS Iosif Pop, Wilhelm Dancă, Radu Gheorghiţă, Emanuel Conţac şi alţii…


Un prieten îmi spunea cândva că Sighetul e oraşul în care nu se întâmplă nimic. Ei bine, trebuie să-l contrazic. Se întâmplă! Detalii mai jos.

Evanghelici care participă: Marius Cruceru, Vasilică Croitor, Otniel Vereş şi (cu voia dvs., ultimul pe listă) Emanuel Conţac.

MARTIRIUL ÎN ANTICHITATEA CREŞTINĂ ŞI ÎN SECOLUL XX

 colocviu internaţional

 Sighet, 2-5 iunie 2011

organizat de

 Fundaţia Academia Civică

     în colaborare cu

Asociaţia „Oglindanet”

cu sprijinul

Institutului Cultural Român din Chişinău

Lucrările colocviului se desfăşoară în sala de conferinţe a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, la Sighetu Marmaţiei, str. Corneliu Coposu, nr.4    

Vineri, 3 iunie
Orele 9-10
Vizitarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
Orele 10-10.30
Deschiderea colocviului: Ana Blandiana şi Cristian Bădiliţă

Prima sesiune de comunicări (10.30-13.30)
Moderator: Cristian Bădiliţă
Orele 10.30-11.00
Cristian Bădiliţă
Reflecţii despre martiriul creştin în Antichitate
Orele 11.00-11.30
P.S. Virgil Bercea
Martiri ai Bisericii greco-catolice
Orele 11.30-12.00 pauză de cafea
Orele 12.00-12.30
Attila Jakab
Persecuţiile anticreştine de la Nero până la Constantin cel Mare. Antichitatea reflectată în oglinda pătimirilor moderne
Orele 12.30-13.00
Vasilică Croitor
Constantin Caraman în luptă cu ateismul comunist
Orele 13.-13.30
Discuţii
Orele 14-15.30 prânz

 
A doua sesiune de comunicări (16.00-19.30)
Moderator: Romulus Rusan
Orele 16.00-16.30
Otniel Vereş
Tertulian, Clement şi Origen, interpretări ale martiriului în Antichitatea creştină
Orele 16.30-17.00
Andrei Brezianu
Vladimir Ghika şi teroarea istoriei
Orele 17.00-17.30
Emanuel Cosmovici
Martiriu şi mărturie: Vladimir Ghika la Jilava
Orele 17.30-18.00 pauză de cafea
Orele 18.00-18.30
Nina Negru
Metode de tortură şi persecuţie a creştinilor din Basarabia, practicate de comunişti în timpul ocupaţiilor sovietice
Orele 18.30-19.00
Vladimir Beşleagă
Martiriul ţăranilor creştini de la Răciula (Basarabia)
Orele 19.00-19.30
Discuţii

Sâmbătă, 4 iunie
A treia sesiune de comunicări (9.00-13.30)
Moderator: Cristian Bădiliţă
Orele 9.00-9.30
Didier Rance
Persecuţii împotriva creştinilor în lumea de azi
Orele 9.30-10.00
Constantin Jinga
Martiri şi mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe române
Orele 10.00-10.30
Monica Papazu
Tăcere şi cuvânt: Biserica ortodoxă mărturisitoare şi martiră. Trei sferturi de veac de prigoană în Rusia
Orele 10.30-11.00
Alex. Ştefănescu
Literatura scrisă în închisori 
Orele 11.00-11.30 pauză de cafea
Orele 11.30-12.00
Ioan-Irineu Fărcaş
Două ideologii ale morţii (nazismul şi comunismul) – doua morţi spre viaţă: Maximilian M. Kolbe şi Jerzy Popieluszko
Orele 12.00-12.30
George Ardeleanu
Un scenariu de tip hold-up : botezul într-o celulă de închisoare (Cazul N.Steinhardt)
Orele 12.30-13.00
Marius Cruceru
Persecuţia baptiştilor în România comunistă şi cazul pastorilor informatori. 
În căutarea unei soluţii de reconciliere între informatori şi persecutaţi cu referire la o istorie personală 
Orele 13.00-13.30
Discuţii
Orele 14-15.30 prânz

A patra sesiune de comunicări (16.00-19.30)
Moderator: Romulus Rusan
Orele 16.00-16.30
Emanuel Conţac
Pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer, martir al rezistenţei antinaziste în Germania lui Hitler
Orele 16.30-17.00
Raluca Lazarovici
Vania, îngerii şi minciuna. Martiriul unui tânăr creştin în regimul sovietic
Orele 17.00-17.30
Marius Oprea
Rugul Aprins şi călugăriţele de la Vladimireşti
Orele 17.30-18.00 pauză de cafea
Orele 18.00-18.30
Ruxandra Cesereanu
Martirologie creştină în închisorile comuniste din România. Scurt inventar şi studiu de caz: Tertulian Langa
Orele 18.30-19.00
Discuţii
Orele 19.00-19.30
Închiderea colocviului


Din păcate, nu am timp să scriu un text detaliat despre conferinţa de ieri. Totul a durat cam 2 ore şi probabil că întrebările de la final ar fi fost mult mai numeroase, dacă n-am fi decis să ne oprim la 20.00, pentru a-i lăsa oaspetelui timp să-şi tragă sufletul pentru lansarea de astăzi.

În lipsa unui text, postez câteva fotografii de la eveniment.

Rectorul ITP, pastor conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu deschide evenimentul cu un scurt cuvânt de bun venit.

Vorbim despre lucruri serioase, dar nu fără un strop de umor.

Pe primul rând, de la stânga la dreapta: (1) Deputatul Mircea Lubanovici, (2) pastor conf. univ. dr. Ioan Tipei, (3) pastor conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu, (4) episcopul de Maramureş şi Sătmar, Simon Bumbar (care predă săptămâna aceasta la ITP), (5) pastorul Vasilică Croitor, care de câţiva ani studiază avatarurile româneşti ale anticristul secolului XX (comunismul).

Cristian Bădiliţă povesteşte cu patos despre o temă care nu şi-a pierdut actualitatea.


Manualul de anticristologie al patrologului Cristian Bădiliţă, ediţia a doua revizuită, a ieşit din tipografie.

Cu ocazia acestei retipăriri (la Editura Vremea), autorul a venit în România pentru o serie de conferinţe şi lansări ale volumului.

Pe data de 6 aprilie va fi la Institutul Teologic Penticostal.

Titlul conferinţei: Tradiţii antice despre Anticrist. O introducere în „anticristologie”.

Ora de începere: 18.00

Mai jos, coperta noii ediţii.


Cristian Bădiliţă a publicat pe Oglindanet un scurt semnal pe marginea cărţii Surprins de Bucurie. Redau mai jos un fragment:

Lewis scrie acest volum la maturitate (între 1948-1955), retrasând, de fapt, „etapele” convertirii sale la creştinism. Suntem departe de „raptul” spontan şi violent al unui Pavel ori de bulversarea unui Pascal. Credinţa tânărului universitar irlandez se coace „la focul raţiunii”, prin câteva întâlniri decisive şi mai ales prin câteva lecturi. Până la identificarea Obiectului bucuriei în persoana lui Isus Cristos, Lewis trece printr-o fază, destul de lungă, de păgânism estetic şi teism.

Textul integral al articolului AICI.

P.S. Revista Oglindanet îşi înnoieşte conţinutul în zilele de duminică, respectiv miercuri. În mod excepţional, anumite articole sunt publicate şi în afara programului.


Cristian Bădiliţă anunţă că s-a lansat Oglindanet (Revistă de informaţie şi analiză cultural-religioasă). Găsesc că are rubrici bine gândite (Civitas Dei, Oglinda vie, Golaniada web, Decantări, Poemateca) şi că a reuşit să adune încă de la început nume sonore (Francisca Băltăceanu, Basarab Nicolescu, Paul Goma, Nichita Danilov, Cristian Bădiliţă).

Site-ul conţine şi o invitaţie de colaborare (vezi mai jos), pe care aş rezumat-o astfel: „Scrie cine poate, dar e publicat numai cine poate scrie.” 🙂

Invitaţie de colaborare la Oglindanet

Vă rugăm să trimiteţi colaborarările dumneavoastră în format word, cu grafia â şi sunt, pe adresa redactia at oglindanet.ro. menţionând, eventual, şi rubrica vizată (Civitas Dei, Oglinda vie etc.). Întrucât revista se adresează unui public larg, iar paginarea poate deveni o piedică majoră, încercaţi să evitaţi notele de subsol, introducând referinţele în corpul textului principal. Informaţiile, ştirile şi imaginile trimise trebuie să fie de prim interes şi să conţină sursa. Autorii sunt singurii responsabili pentru conţinutul textelor trimise. Întrucât Oglindanet nu practică nici cenzura de grup, nici omisiunea „feciorelnică”, chiar şi reprezentanţii (valoroşi) ai grupurilor de presiune din România sunt invitaţi să colaboreze. Pentru eventuale recenzii sau prezentări puteţi trimite volumele pe adresa: Oglindanet, Valea Iaşului, cod 117795, judeţul Argeş.


Cristian Bădiliţă anunţă pe site-ul personal (AICI) noi cărţi care pot fi citite integral: Ştiinţă,  dragoste, credinţă. Convorbiri cu patrologi europeni şi Nodul gordian (ediţia a treia).

Site-ul conţine deja cinci cărţi disponibile în format PDF sau HTM. Vor mai urma şi altele. La vremea cuvenită voi reveni cu un anunţ.


În proaspăt lansata sa tălmăcire a Evangheliei după Matei, C. Bădiliţă redă versetul 28:17, după cum urmează: „Şi, văzându-L, I s-au închinat cei care s-au îndoit”, renunţând la formularea tradiţională: „I s-au închinat, iar unii s-au îndoit”, sub motiv că „o asemenea traducere iscă nedumeriri, de ordin logic şi teologic”. Traducătorul se întreabă: „Nu cred în Înviere nici după ce Iisus li Se arată în trup?”

Dincolo de faptul că traducerea la care recurge Bădiliţă ignoră sintaxa originalului (şi nu e loc aici să detaliez), ea este în disonanţă şi cu spiritului Evangheliei după Luca (mai exact, cu ultimul capitol).

Îndoieli peste îndoieli

Celor care, asemenea lui C.B., au nedumeriri de ordin „logic şi teologic” atunci când citesc acest verset trebuie să li se pună în vedere că finalul Evangheliei după Luca este încă şi mai „ilogic”, iar necredinţa apostolilor este şi mai „jenantă”. Atunci când sunt anunţaţi de femei că a înviat Isus, apostolii cred că este vorba de un „nonsens” (leros, Luca 24:11), un „basm” (Galaction). În episodul care urmează, ucenicii aflaţi în drum spre Emaus sunt prezentaţi ca „nepricepuţi şi zăbavnici cu inima” (24:25). În următoarea scenă, când însuşi Mântuitorul apare în mijlocul lor, ucenicii „încremeniţi şi înfricoşaţi” (Galaction) cred că văd „un duh”. Însuşi Mântuitorul îi întreabă de ce sunt tulburaţi (tetaragmenoi) şi de ce îngăduie frământărilor/gândurilor de îndoială (dialogismoi) să le pătrundă inimile (24:38). Chiar şi după ce le arată mâinile şi picioarele, ucenicii încă nu pot cuprinde cu mintea amploarea evenimentului. Versetul 24:41 spune că tot nu credeau (de bucurie) şi se mirau, de aceea Hristos mănâncă o bucată de peşte fript şi un fagure de miere înaintea lor.

Încurajare de final

Matei nu ne spune mai multe despre obiectul îndoielii (ezitării) ucenicilor. Se vor fi îndoit unii dintre ei că cel care li se arată este cu adevărat Hristos cel înviat din morţi? Textul sugerează că da. Prosternarea la picioarele lui nu împiedică apariţia unei umbre de îndoială (foarte bine conturată în Luca). Ca parcă pentru a răspunde celor care încă mai au îndoieli, Hristos are un mesaj de încurajare: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ […] Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (trad. C.B.).


Editura Curtea Veche anunţă lansarea Evangheliei după Matei, primului volum (dintr-o serie de 7) al Noului Testament tradus de biblistul şi patrologul Cristian Bădiliţă.

noul-testament_mateiCând?

Marţi, 14 aprilie, începând cu ora 18:00

Unde?

La clubul Ţăranului  de la Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti

Vorbitori?

Zice-se că la eveniment vor fi prezenţi (pe lângă traducător) ministrul culturii, Theodor Paleologu şi arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie.

Volumul are peste 450 de pagini, fiindcă este însoţit de comentarii extinse. Sunt foarte curios să văd ce a “ieşit”, mai ales că volumul a beneficiat de lectura d-nelor Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, editori la proiectul Septuaginta (Polirom).

Relansare ieşeană

O altă lansare va avea loc la Iaşi, miercuri, 15 aprilie, ora 17, la Casa „Mihai Ursachi” din parcul Copou. Alte detalii pe blogul lui Marius Cruceru, care va vorbi şi el la eveniment.


badilitaCristian Bădiliţă, l’enfant terrible al studiilor patristice româneşti, lansează o nouă carte, despre ortdoxia românească (Orthodoxie versus ortodoxie). Din cuprinsul pe care l-a afişat D. Mănăstireanu pe blog s-ar spune că autorul nu iartă nimic. Are verdicte necruţătoare prin care probabil va stârni mânii apocaliptice (că tot rulează acum „Chicken Little faţă cu paşapoartele Fiarei”) din partea diverselor personagii bisericeşti ortodoxe, mai jos- sau mai sus-puse.

Analiza lui Bădiliţă asupra propriului spaţiu religios mă face să mă simt „uneasy”. Oare evanghelicii ce ar descoperi dacă s-ar apuca să facă inventarul bălăriilor din propria ogradă?

Până aflăm răspunsul, două fragmente grăitoare: unul despre Biblia românească şi altul despre adjectivul „naţional” din coada „Bisericii”.

După zece mii de ani de creştinism (ştim foarte bine că poporul român s-a autoîncreştinat cu mult înainte de Întrupare, aceasta din urmă fiind o simplă copie epigonală a arhetipului neaoş) BOR nu are o versiune a Bibliei tradusă corect, măcar un teolog de talia unui asistent de la Sapienza sau de la Oxford, nici o revistă lizibilă, nu mai vorbesc de o colecţie de studii sau ediţii serioase. Are ziduri, ziduri, ziduri, în spatele cărora se fac mătănii, mătănii, mătănii. Are fabrici, CAP-uri capitaliste, grajduri, moşii, păduri etc. etc., plus un venit sigur, garantat, din partea Statului. Această prosperitate materială ar trebui să se reflecte, măcar de ochii lumii, şi pe plan cărturăresc ori spiritual. Nu-mi place să caricaturizez simplificând, aşa cum se poartă la noi. Volumul de faţă şi textul de faţă nu se doresc un rechizitoriu al BOR, ci o analiză critică a situaţiei actuale, printr-un demers comparativ, sincronic şi diacronic. BOR trăieşte în vecinătatea altor confesiuni creştine sau religii şi în prelungirea unei tradiţii de două mii de ani. Un asemenea demers comparativ nu este doar necesar, ci şi benefic.

(…)

Altă problemă spinoasă o constituie relaţia dintre Stat şi BOR, care (ar trebui să ne intre o dată bine în cap!), nu este Biserică naţională, pentru simplul motiv că Biserica lui Isus Cristos, din care face şi BOR parte, nu are cum să fie, teologic, ba chiar şi logic, vorbind, „biserica naţională”. Doar comunismul e naţional sau internaţional. Biserica e una, deci universală: katholike kai apostolike, după „Crezul de la Niceea”. Din păcate, guvernele care s-au perindat la cârma României în ultimii optsprezece ani au cedat sistematic în faţa pretenţiilor BOR, acceptând la conducerea Departamentului Cultelor persoane provenite exclusiv din rândul lefegiilor BOR (cu o singura excepţie).