Editura Logos anunţă o nouă carte: Documentele care stau la baza Noului Testament – origine, istoricitate, veridicitate, de Paul Barnett.

Data lansării:

25 iunie 2010

Preţ promoţional:

59,99 RON 39,99 RON

(economisiţi 20,00 RON)

Promoţie valabilă pînă la 05 iulie 2010 inclusiv.

Pentru comenzi, apelaţi la Tel.verde 0800.800.016, sau la adresa comenzi@logos.ro

Despre autor:

Dr. Paul Barnett, (THL – Moore Theological College, MA –  Sydney, BDS – ThSchol, PhD – University of London), episcop anglican de North Sydney, Australia, este profesor asociat de studii biblice la Regent College, Vancouver.

Traducerea: pr. Ioan Mihoc

Subiectul:

Documentele pe baza cărora a fost alcătuit canonul NT, istoria canonului, probleme de critică textuală.

Serie/colecţie:

lucrare complementară cu Documentele care stau la baza Vechiului Testament

Scurtă prezentare:

Cartea de faţă este scrisă pentru cei care au îndoieli cu privire la credibilitatea istorică a Noului Testament şi care îşi pun întrebări de genul:

¨    Cât de apropiate în timp sunt documentele faţă de Isus?

¨    Putem da crezare scrierilor „părtinitoare“ ale primilor creştini?

¨    Au fost vreunii dintre scriitorii cărţilor Noului Testament martori oculari?

¨    Putem şti dacă ceea ce s‑a scris iniţial a scăpat de modificări, în decursul secolelor?

¨    Avem şi alte informaţii, în afară de cele oferite de sursele creştine?

În ultimul secol, scrierile Noului Testament au fost ţinta atacurilor din diverse direcţii mai mult decât oricând altcândva în istoria creştinismului. Este contestată istoricitatea persoanei lui Isus, veridicitatea mărturiei evangheliilor despre El, calitatea martorilor menţionaţi în acestea, sunt contestaţi autorii cărora Biserica le atribuie aceste scrieri şi este contestată perioada în care au apărut ele.

Dr. Paul Barnett ne propune în Documentele care stau la baza NT o analiză lucidă, rezonabilă, a ceea ce avem la dispoziţie în scrierile nou-testamentare, plecând de la premisa că acestea sunt documente istorice care trebuie analizate aşa cum analizăm orice document istoric, în general, şi din aceeaşi perioadă, în particular.

El ne invită aici să ne ocupăm de credibilitatea istorică, nu de cea teologică a NT. Discuţia referitoare la acurateţea istorică a NT nu-i cere cititorului să-l accepte obligatoriu ca parte a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu, chiar dacă este posibil, în final, să ajungă la această concluzie. Discuţia vizează ceea ce a fost NT iniţial – nu o colecţie de scrieri, ci 27 de suluri separate, de diverse mărimi, scrise de nouă sau zece autori, la date diferite, şi care au devenit o unitate nu prin impunere, ci prin standardizarea a ceea ce făcea deja parte din practica generală a comunităţii creştine.

Demersul autorului începe cu discutarea mărturiilor antice necreştine despre existenţa lui Isus Hristos –  istorici romani, inscripţii, surse iudaice şi mărturii controversate. Dr. Barnett stabileşte apoi cadrul temporal al scrierilor NT, prin corelarea cu evenimentele istorice menţionate în ele, pentru care avem atestări independente. Urmează problema credibilităţii transmiterii textului şi a credibilităţii celor doi martori oculari din spatele evangheliilor (Ioan şi Petru), credibilitatea istorică a evangheliştilor Luca şi Matei, întrebările ridicate de naşterea lui Isus şi de minunile relatate în evanghelii, analiza dovezilor în favoarea învierii lui Isus, relaţia dintre scrierile lui Pavel şi personajul istoric Isus, credibilitatea cărţii Faptele Apostolilor, ca document istoric, relaţia dintre descoperirile arheologice şi mărturia NT, urmate de concluzii legate de cele două chestiuni esenţiale: cât de credibil este NT ca sursă istorică şi ce putem conchide despre persoana lui Isus. Ultimul capitol al cărţii ne invită la o comparaţie între credibilitatea istorică a scrierilor islamice şi a celor creştine, pentru a ne forma o părere mai obiectivă despre modul în care sunt evaluate ele.

Francheţea întrebărilor discutate, efortul constant de menţinere a obiectivităţii, luciditatea analizei istorice, compararea surselor istorice referitoare la diverse evenimente sau personaje istorice – toate acestea fac ca lectura cărţii să fie instructivă şi captivantă. Experienţa plăcută a lecturii se datorează şi cursivităţii textului şi talentului autorului de a argumenta într-un mod plăcut şi uşor de urmărit.

La fel ca în alte ţări în care a fost publicată, Documentele care stau la baza NT se impune ca o lucrare de referinţă pentru studenţii de la institute şi seminarii teologice, pentru apologetul creştin, dar şi pentru cititorul interesat de credibilitatea istorică a unei părţi atât de importante a Bibliei creştine.

Grupuri-ţintă:

¨    studenţi la seminarii şi colegii biblice;

¨    preoţi, pastori;

¨    învăţători de şcoală biblică;

¨    responsabili cu învăţătura în biserică;

¨    creştini interesaţi de o mai bună înţelegere a Bibliei..

Caracteristici speciale:

¨    discută credibilitatea istorică a NT independent de conţinutul teologic al acestuia;

¨    discută relaţia dintre documentele NT şi alte surse istorice care fac referire la evenimentele şi personajele NT;

¨    stabileşte cadrul cronologic al evenimentelor NT prin corelarea cu evenimente istorice menţionate în el, dar atestate şi independent;

¨    discută problemele de transmitere a textului;

¨    discută credibilitatea mărturiilor conţinute de NT, a martorilor oculari şi a documentelor care au stat la baza scrierilor NT;

¨    conţine un capitol comparativ între credibilitatea surselor istorice al islamismului şi ale creştinismului;

¨    include o discuţie a credibilităţii mărturiilor referitoare la Înviere;

¨    alocă un capitol analizării impactului descoperirilor arheologice asupra evaluării veridicităţii NT;

¨    conţine indice tematic.

Alte detalii:

Format:           235×165 mm

Copertă:          supracopertă, policromie,lăcuire selectivă

Legare:           cusută, cartonată

Pagini:            255 (256) pagini

ISBN               978-973-8461-00-0


ATENŢIE: critică textuală! Daţi „skip”! 🙂

Textul lui Cornilescu spune în 1 Cor. 10:9: „Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi„.

În privinţa acestui verset, tradiţia manuscrisă se împarte. Unele manuscrise spun: „Să nu ispitim pe Hristos„, iar câteva, mai puţine, „Să nu ispitim pe Dumnezeu„. De ce apar aceste diferenţe?

Cele mai vechi şi mai multe manuscrise au textul (corect) „Să nu ispitim pe Hristos„. Papirusul 46, diverşi scriitori patristici (Irineu, Efrem din Edessa, Clement din Alexandria, Origen) şi numeroase traduceri timpurii (latina veche, Vulgata, siriacă, sahidică şi bohairică) atestă lecţiunea cu „Hristos”.

Modificările au apărut pentru că anumiţi scribi au vrut să înlăture dificultatea pe care o presupune ideea că Hristos a fost cel ispitit în cazul Exodului, de aceea au înlocuit „Hristos” cu termenul mai vag „Domnul”.

Traducerile româneşti se prezintă după cum urmează:

NTB 1648, BB 1688 – pe Hristos (ca în textul critic N-A 27)

Galaction (1938), Biblia 1968, Bartolomeu Anania – pe Domnul (ca în Tischendorf şi Westcott-Hort)


Iarăşi critică textuală! 🙂

Una dintre chestiunile care mă frământă serios, când vine vorba de cercetarea biblică, este identificarea acelei ediţii greceşti după care a tradus Cornilescu. Un indiciu care să ne ajute la găsirea ei este dialogul lui Isus cu Petru în Ioan 21.

Dialogul se prezintă astfel în ediţia critică Nestle-Aland 27:

(Runda 1) Isus: Mă iubeşti? Petru: Te iubesc! Isus: Paşte mieluşeii mei (ta arnia mou)!

(Runda 2) Isus: Mă iubeşti? Petru: Te iubesc! Isus: Paşte oile mele (ta probata mou)!

(Runda 3) Isus: Mă iubeşti? Petru: Te iubesc! Isus: Paşte oile mele (ta probata mou)!

La Cornilescu, în „Runda 2” este folosit termenul oiţe (probatia) în loc de oi (probata)

Şi ce-i cu asta?

Păi asta înseamnă că acum trebuie să căutăm acea ediţie grecească a NT care are succesiunea: arnia, probatia, probata. Până acum n-am găsit-o! Cine o găseşte, să mă anunţe şi pe mine!


Avertizare: chestie seacă, de critică textuală, pentru şoareci de bibliotecă!

În Ioan 21:15, Isus îi spune lui Petru: „Simone, Fiul lui Iona, mă iubeşti?”. Textul grecesc folosit de Cornilescu conţine numele Iona, dar cele mai multe manuscrise timpurii conţin numele Ioannes. Probabil numele Iona a ajuns să-l înlocuiască pe Ioannes ca urmare a influenţei textului din Mat. 16:17, unde Petru este numit Bariona (i.e. Bar-Iona, Fiul lui Iona).

În esenţă, e vorba de acelaşi nume aramaic care a pătruns în greceşte sub două forme (n-ar fi primul şi ultimul caz de acest fel). Matei a preferat forma „Iona”, Ioan a preferat forma „Ioannes”. Să le respectăm fiecăruia dorinţa!


O scurtă notă de critică textuală! Nu citiţi mai departe decât dacă sunteţi preocupaţi de chestii plicticoase!

În versiunea Cornilescu II (1923-2924) şi în traducerile ortodoxe, textul din 1 Cor. 6:20 sună cam în felul următor: Proslăviţi pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu.

În cele mai vechi manuscrise ale NT, textul original sună astfel: „Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru” şi se potriveşte mai bine cu firul argumentativ paulin. Pavel vorbeşte în cap. 6 despre imoralitate sexuală (porneia), face o discuţie despre trup, deci este firesc să încheie cu un astfel de îndemn, despre trăirea sfântă în trup. Cuvintele scrise cu bold şi italic sunt o glosă inserată mai târziu de către un scrib şi niciuna dintre ediţiile critice moderne ale NT nu consideră parte din textul original.

Interesant este că în versiunea Cornilescu III (1931) aceste cuvinte nu mai apar. Textul sună astfel: slăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru. Iată deci că şi Cornilescu a folosit o ediţie critică modernă atunci când a făcut revizuirea textului său. Un text similar (fără glosa explicativă) se întâlneşte în versiunea catolică (2002). Inutil să mai adaug, Bartolomeu Anania, deşi susţine că a urmat textul critic, este fidel tradiţiei bizantine şi include glosa.