Între femeile care sunt apreciate în Scriptură pentru buna lucrare desfăşurată se numără şi Iunia, menţionată împreună cu Andronic (despre care nu putem şti dacă îi era soţ sau frate).

Ca şi în cazul Nimfei (menţionată în Col. 4:15), istorie metamorfozării numelui Iuniei este extrem de interesantă. Deşi la început, în primele secole, numele s-a păstrat în varianta feminină (Iounia, cu genitivul Iounias), începând cu perioada medievală a început să fie înţeles ca fiind masculin (Iounias, cu gentivul Iounia).

De exemplu, Sf. Ioan Hrisostomul avea să scrie despre acest personaj, în Omilii la Romani: „O, câtă înţelepciune la această femeie, dacă s-a învrednicit de titlul de Apostol!” Către sfârşitul secolului XI, Sf. Teofilact al Bulgariei o omagia şi el în cuvinte alese: „A fi ei [Andronic şi Iunia] numiţi între Apostoli – mai ales femeia Iunia – aceasta e mult mai mare vrednicie.”

Înţelegerea greşită a numelui s-a produs în Apus, odată cu Aegidius din Roma (1247-1316). De atunci, caracterul masculin al numelui n-a fost pus niciodată la îndoială, nici măcar în perioada Reformei, când multe dintre vechile concepţii au fost puse sub semnul întrebării.

Nu este locul să detaliez aici toate aspectele privitoare la această identitate. De altfel, amploarea discuţiilor a atins un asemenea nivel, încât un eminent cercetător american, Eldon Jay Epp, a scris chiar o carte (nu prea mare, dar totuşi o carte, de 138 p.) pe subiect: Junia, the First Woman Apostle. Deşi nu sunt de-acord cu toate implicaţiile practice ale studiului său, un fapt este cert: a existat o femeie pe nume Iunia care a fost considerată „eminentă între apostoli”.

Traducerile româneşti consideră în general că numele este masculin (Iuniu, Iunie, Iunian, Iunias). Din câteva (mult mai puţine) se înţelege că e feminin. Cornilescu spune „lui Iunia”, ceea ce ar sugera că numele este masculin (dacă nu cumva e vorba de o greşeală de tipul „lui Alina”).