Acum câteva luni anunțam pe FB că am terminat de verificat și ajustat partea de text biblic care îmi revine ca parte a procesului de revizuire a versiunii Cornilescu (ce va să fie EDCR).

Fiindcă s-a lucrat și se lucrează „cu toate pânzele sus”, tragem nădejde că vom putea publica Noul Testament în toamna acestui an.

Singura carte încă neverificată integral este Faptele Apostolilor, care le-a fost repartizată colegilor din a doua echipă „neotestamentară”. Termenul de predare inițial era 15 iunie 2018, dar am convenit să-l devansăm, ca să avem timp să pregătim textul pentru publicare.

După această revizuire de bază, textul este citit de revizorul literar, care are sau nu are obiecții și comentarii (de obicei are, deci trebuie să cântărim atent opțiunile și să le întoarcem pe toate fețele și fațetele), iar apoi sfârșește pe masa Comitetului Pastoral, care de regulă are puține observații. La început, când încă nu ne calibraserăm ca echipă, erau mai multe lucruri de discutat, de lămurit, de clarificat, de combătut. Acum, după doi ani și jumătate de mesaje și întâlniri, lucrurile au intrat în linie dreaptă.

Postez mai jos un fragment din Galateni (în forma care a fost trimisă spre evaluare Comitetului Pastoral). Mici ajustări s-ar putea să mai avem în urma dezbaterii din luna februarie.

Eu și colegii mei așteptăm opiniuni și impresii.

Sub rezerva confidențialității – vă rog să nu duceți mai departe informația 🙂 – dezvălui aici o opinie primită de la unul dintre pastorii care citește textele revizuite: „Fără să mă apuc de lucrul propriu-zis am citit o pagină din Galateni și un fragment din Filimon și mi-a plăcut cum sună.”

Sunt structural un realist (pesimist) și știu că nu poți mulțumi pe toată lumea cu o nouă versiune. Dar dacă reușim să aducem împlinire unui grup de cititori avizați, vom socoti că ne-am împlinit misiunea.

Recunoașterea slujbei lui Pavel de către ceilalți apostoli

1 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și l-am luat cu mine și pe Tit. 2 M-am suit în urma unei descoperiri și – deoparte, celor mai cu vază – le-am prezentat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici măcar Tit, care era cu mine, deși era grec, n-a fost silit să se circumcidă. 4 Tulburarea s-a ivitb din pricina fraților mincinoși, furișați printre noi, care s-au strecurat ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne ia în robie. 5 Dar n-am cedat și nu ne-am supus lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

6 Cei considerați ca fiind cineva (oricine ar fi fost ei, îmi este indiferent; Dumnezeu nu caută la fața oamenilor), cei cu vază, așadar, nu mi-au adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși 8 (căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor circumciși făcuse și din mine apostolul neamurilor), 9 și când au recunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, ne-au întins mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtășie, pentru ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși. 10 Numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m-am și străduit să fac.

Pavel îl înfruntă pe Petru în Antiohia

11 Dar când a venit Chifac în Antiohia, l-am înfruntat fățiș, căci era de osândit: 12 înainte de venirea unora de la Iacov, mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a retras și s-a ținut deoparte, fiindcă se temea de cei circumciși. 13 Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, încât până și Barnaba a fost prins în fățărnicia lor. 14 Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?” 15 Noi suntem iudei din naștere, nu păcătoși dintre neamuri. 16 Dar fiindcă știm că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, nu prin faptele Legii, fiindcă prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fi noi înșine găsiți păcătoși, atunci devine oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă dovedesc călcător de Lege. 19 Însă eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristosd și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă prin Lege se capătă dreptatea, atunci degeaba a murit Hristos.

 b2:4 Secvența de la începutul versetului a fost introdusă pentru a întregi sensul textului grec, care este eliptic.

 c2:11 Numele aramaic al apostolului Petru.

 d2:20 În NA28, prima parte a vers. 20 se găsește la finalul vers. 19.

Reclame

Acum doi ani am coordonat o teză de licenţă care investiga problemele de traducere din Epistola către Galateni, urmărind totodată relaţia dintre Cornil. 1921 (prima versiune) şi Cornil. 1924 (versiunea revizuită) precum şi raportarea amândurora la Segond.

Dragoş Ştefănică, autorul acelei lucrări de licenţă, a făcut şi o traducere a textului grec.

Realizezi cel mai bine ce probleme de traducere pune un text abia atunci când te confrunţi cu el în mod direct.

I-am verificat traducerea în amănunt. I-am criticat unele formulări. Cu unele n-am fost de-acord, dar i le-am lăsat, fiindcă ţin de o anumită preferinţă.

Recent i-am cerut permisiunea de a-i publica aici traducerea, în speranţa că le va fi utilă cititorilor care sunt preocupaţi de studierea acestei epistole.

Vă reamintesc că textul este sub incidenţa dreptului de autor!

Capitolul 1

            1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi;

2. şi toţi fraţii care sunt cu mine, către bisericile Galatiei:

3. har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos,

4. Care S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne izbăvească din veacul rău de acum, potrivit cu voia Dumnezeului şi Tatălui nostru.

5. A Lui să fie gloria în vecii vecilor, amin.

6. Mă mir că vă întoarceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.

7. Nu că ar fi o alta, dar sunt unii care vă tulbură şi vor să pervertească Evanghelia lui Hristos.

8. Însă chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar propovădui o altă Evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o, să fie anatema!

9. După cum am spus mai înainte, spun şi acum din nou: dacă cineva vă propovăduieşte o altă Evanghelie decât cea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

10. Oare încerc acum să primesc bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

            11. Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia propovăduită de mine nu este de sorginte omenească,

12. pentru că nici eu n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin revelarea lui Isus Hristos.

13. Aţi auzit despre modul meu de a fi de pe vremuri, în iudaism, cum persecutam peste măsură biserica lui Dumnezeu şi încercam să o distrug,

14. şi că înaintasem în iudaism, mai presus decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine; eram foarte zelos pentru tradiţiile mele strămoşeşti.

15. Însă când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său,

16. a găsit cu cale să reveleze în mine pe Fiul Său, ca să-L propovăduiesc printre păgâni, n-am consultat pe vreun om,

17. nici nu m-am suit la Ierusalim la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci îndată am plecat în Arabia, după care m-am reîntors în Damasc.

18. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile.

19. Însă n-am văzut pe niciunul dintre apostoli, ci numai pe Iacov, fratele Domnului.

20. În ceea ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.

21. Apoi am plecat în ţinuturile Siriei şi Ciliciei,

22. dar eram necunoscut la chip bisericilor din Iudeea, care sunt în Hristos.

23. Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne persecuta odinioară, acum propovăduieşte credinţa pe care cândva încerca s-o distrugă”.

24. Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.