Continuare de aici

V. 3 Pe aceeaşi linie sumbră, Iacov anunţă „ruginirea” aurului şi argintului strâns de bogătaşii nedrepţi. Afirmaţia intrigă, deoarece aurul şi argintul în stare pură nu ruginesc. Substantivul ios (tradus cu „rugină”) poate desemna atât rugina propriu-zisă (în cazul fierului), cât şi stratul de cocleală (verdigris) care se formează pe suprafaţa obiectelor de cupru, bronz sau alamă. În cazul argintului (mai ales dacă nu e în stare pură) ios poate indica patina de culoare închisă care se depune la suprafaţa metalului, din cauza procesului de oxidare (asupra căruia ne-ar putea lămuri cu amănunte un chimist). Aurul, din câte ştiu, are o bună rezistenţă la oxidare. Patina apare numai în cazul în care aurul este în aliaj cu alte metale care se oxidează. În orice caz, nu detaliile de ordin chimic sunt importante pentru înţelegerea mesajului de fond al textului.

Cocleala va fi o dovadă împotriva bogaţilor. În ce fel? Prin faptul că, la judecata lui Dumnezeu, patina bogăţiilor tezaurizate îi va acuza pe proprietari. Aurul şi argintul care ar fi trebuit să circule, să meargă la săraci, sub forma plăţii pentru munca efectuată, se adună în visteriile acestor harpagoni şi ajunge să se coclească.

Imaginea din propoziţia „[rugina/cocleala] are să vă mănânce carnea ca focul” este mai greu de decriptat, însă vorbeşte despre pedeapsa care se va abate asupra bogaţilor solidari cu averile lor.

[Semnalez aici un aspect interesant: punctuaţia din textul grecesc poate fi reinterpretată în aşa fel încât versetul să fie tradus şi astfel: Aurul şi argintul vostru s-au coclit, iar cocleala lor va fi mărturie împotriva voastră şi vă va devora trupurile, fiindcă aţi adunat foc pentru zilele din urmă!]

Ultima afirmaţie din verset (V-aţi strîns comori în zilele din urmă!) constituie un nou reproş. Bogaţii s-au găsit să strângă comori tocmai acum, în zilele din urmă, când judecata lui Dumnezeu este iminentă! Sau poate că Iacov este un pic sarcastic şi face referire la „comoara” de necazuri (talaiporiai) pe care bogaţii au adunat-o şi de care vor avea curând parte (v. 1).

Dacă facem bilanţul, bogaţii despre care vorbeşte Iacov stau foarte prost. Judecata lui Dumnezeu este iminentă. Escrocheriile lor îi vor ajunge, iar averile strânse prin nedreptate vor fi o mărturie împotriva lor. Iacov, ca şi Pavel (şi ceilalţi scriitori) ştie că trăieşte în zilele din urmă (care încep de la Cruce). Prin urmare, face apel la o trăire pe măsura acestor vremuri critice.


La cererea unui cititor, postez un scurt comentariu la Iacov 5:1-3.

Epistola lui Iacov este una dintre cele mai dure scrieri din canonul NT. Nu cred că-l pot compara pe autor cu vreuna alt „coleg” de canon. Are o adresare directă şi la obiect. Medicamentul este aplicat direct pe rană, fără menajamente, fără cataplasma autoironiei (ca la Sf. Pavel). Iacov a reperat cangrena şi taie adânc sau cauterizează fără fasoane.

Capitolul cinci conţine un mesaj aspru împotriva bogaţilor care, la adăpostul influenţei şi al puterii, îi năpăstuiau pe zilierii de pe moşiile lor, oprindu-le plata cuvenită.

V. 1 anunţă nenorociri (talaiporiai) peste bogaţi şi, în manieră profetică, îi cheamă să plângă şi să jelească. Înclin să cred că bogaţii vizaţi de el nu erau creştini şi că deci nu vor fi auzit mesajul care li se adresa. De altfel, prezenţa bogaţilor în adunarea căreia îi scrie Iacov pare mai degrabă o excepţie (2:2).

V. 2 descrie starea jalnică în care au ajuns averile bogaţilor. Bogăţia (ploutos) s-a degradat (sesēpen) şi hainele au ajuns mâncate de molii (sētobrota). Câteva observaţii sunt necesare:

  • verbul sēpō denumeşte de regulă procesul de descompunere a materiei organice. Aşa este folosit, de pildă, în Ez. 17:9 în LXX (rădăcinile şi rodul viei vor putrezi) sau în Ps. 37:6 (răni care miros greu şi supurează). Uneori este folosit cu sensul generic de „a pieri” (Sirah 14:19, despre orice lucru pieritor) sau (tranzitiv), cu înţelesul de a nimici (Iov. 40:12). La Iacov avem de-a face cu o utilizare metaforică: bogăţia „a putrezit” în sensul că s-a degradat, ca tot ce este material.
  • hainele erau un element distinctiv al clasei sociale, în vremea respectivă, după cum sunt şi astăzi. Totuşi, societăţile moderne occidentale sunt probabil mai omogene, judecate vestimentar. Dacă evaluăm astăzi poziţia socială a unui om strict după haine, am avea şanse mai mari să greşim (fiindcă mulţi oameni cu bani nu arată asta prin haine, după cum şi mulţi calici ţin să se îmbrace peste condiţia lor socială). În orice caz, în Antichitate un bogat avea mult mai multe rânduri de haine decât omul simplu. De altfel, ideea de „stoc” se înţelege de la sine în pasaj, fiindcă numai hainele puse la păstrare ajung să fie roase de larvele fluturelui de molie, care nu este deloc mofturos la mâncare.
  • Iacov vorbeşte despre cele două dezastre folosind timpul trecut, dar mai mult ca sigur avem de-a face cu un procedeu literar prin care anumite lucruri sunt anunţate ca şi când s-au petrecut deja, deşi ele urmează să se întâmple în viitorul apropiat. Dacă autorul ar fi folosit un timp viitor, diatriba lui şi-ar fi pierdut forţa. Una e să spui: „Bogăţiile voastre vor putrezi (cândva, nu ştim când)” şi alta este să spui: „Bogăţiile voastre au putrezit (sunt ca şi putrezite)”.

(va urma)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 585 other followers