Vă rețin atenția cu următoarele două anunțuri legate de Bookfest.

La primul din cele două evenimente voi fi prezent și eu în panelul de vorbitori.

S-a publicat în sfârșit în limba română versiunea integrală, într-un singur volum, a așa-numitului „manuscris Milescu”, prima versiune în limba română a Septuagintei.


Finalmente TVR a încărcat în arhiva online emisiunea „Înapoi la argument”, în care profesorul Eugen Munteanu vorbeşte despre traducerile Bibliei în limba română şi influenţa lor asupra creării limbii române literare.

Pe la jumătatea emisiunii prof. Eugen Munteanu admite că încă există greşeli de traducere în bibliile sinodale: „O teză fascinată de doctorat ar putea fi aceasta, de a identifica greşelile din textele biblice”.

Continuându-şi ideea, prof. Munteanu face referire şi la teza de doctorat a subsemnatului. Să mi se ierte acum un mic puseu de vanitate academică:

„Nu mai vorbim cât de fascinantă ar fi identificarea opţiunilor de traducere cu substrat confesional, care sunt… mai ales în secolul al XX-lea. Există un tânăr teolog penticostal, Emanuel Conţac, care a scris o teză valoroasă pe această temă, care urmează să apară. El s-a concentrat pe câteva din aceste locuri din Biblie în care interesul confesional îţi determină decizia filologică”.

Într-adevăr, cei 11 termeni trataţi de mine nu epuizează problema. Rămân încă multe de studiat în acest domeniu şi sper ca subiectul opţiunilor de traducere cu substrat confesional să stârnească interesul altor biblişti tineri. Avem o responsabilitate imensă faţă de Biblie şi textul ei, iar discuţia despre aceste probleme ne va aduce în normalitate, sub raportul acurateţii traducerilor Bibliei.

So help us God!

Emisiunea poate fi urmărită AICI.


Profesorul Eugen Munteanu, directorul Centrul de Studii Biblico‑Filologice «Monumenta linguae Dacoromanorum» este invitatul lui Horia Roman Patapievici la emisiunea „Înapoi la argument”, de pe TVR-Cultural, pe data de joi, 10 martie 2011, ora 21,30,

Anticipez că o mare parte din spaţiul emisiunii va fi ocupat de subiectul „tradiţia biblică românească”, pe care dl. profesor Munteanu îl stăpâneşte ca nimeni altul.

Emisiunea va rămâne o vreme şi în arhiva cu programe a TVR.


Vin relativ târziu cu vestea „doftoricirii” mele. Evenimentul a avut loc vineri, 21 mai, la ora 12.00, în Sala de Consiliu a Universităţii de Litere, în faţa unui auditoriu restrâns, pe măsura modestiei candidatului la titlul de doctor. 🙂

„Ostilităţile” au fost deschise de preşedintele comisiei, prof. univ. dr. Emil Ionescu, prodecanul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Ceilalţi membri ai comisiei au fost prof. univ. dr. Mihai Dinu (îndrumător), prof. univ. dr. Francisca Băltăceanu (Universitatea din Bucureşti), conf. univ. dr. John F. Tipei (Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti) şi prof. univ. dr. Eugen Munteanu (Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi). Precizez că din motive obiective, dr. John Tipei n-a putut participa la eveniment, drept care evaluarea făcută de el a fost citită de prof. Emil Ionescu.

Titlul tezei mele le-a tăiat răsuflarea referenţilor, nu fiindcă ar avea ceva spectaculos în el, ci din cauza lungimii. Trageţi lung aer în piept şi încercaţi să-l rostiţi dintr-o suflare: Mentalităţi culturale româneşti şi concepţii teologice ortodox-răsăritene exprimate în lexicul şi stilul traducerilor româneşti ale Noului Testament.

How was that?

(În paranteză fie spus, unul dintre referenţi a recomandat scurtarea lui substanţială, la publicare. Sunt convins! L-aş fi schimbat eu însumi după primul an de cercetare doctorală, dar asta nu s-a mai putut, fiindcă titlul de la admitere trebuie să se regăsească în teza finală. Prevederea mi se pare cam absurdă, fiindcă nu ai de unde să ştii cum va evolua cercetarea pe care o propui, mai ales dacă este interdisciplinară, ca a mea).

Despre laudele sau criticile care mi s-au adus n-am să spun prea multe. Am fost când înălţat până în slava cerului, ca Spânul din Harap Alb, când lăsat în cădere liberă, asemenea aceluiaşi personaj de poveste. Dar să nu fiu prea cârcotaş. Aprecierile pozitive au covârşit criticile, fapt care se observă şi în calificativul pe care l-am primit: „foarte bine”. Precum se ştie (sau nu), tezele din sistemul „Bologna” nu se mai încununează cu vechile titluri (cum laude, magna cum laude etc.)

Cei interesaţi de cuprinsul tezei îl pot vedea AICI.

După o oră şi jumătate (cât a durat prezentarea tezei şi a referatelor comisiei), participanţii au mers la ITP, unde a avut loc masa festivă.

În ordinea acelor de ceasornic: prof. Mihai Dinu, prof. E. Ionescu, prof. F. Băltăceanu, prof. E. Munteanu. În picioare, cu oareşce emoţiuni, candidatul.

De la stânga la dreapta: Teodor Pandrea, Ciprian Terinte, Alin Cuc, Dragoş Ştefănică. Nu se văd ceilalţi participanţi: Emil Meştereagă, Ştefan Colceriu, Ciprian Bălăban şi trei doamne pe care nu le cunosc.

Un excelent tort făcut de grecii de la „Agapitos”. Vorba ceea: scump da’ face!

P.S. Mulţumiri alese micii armate de ostenitori care m-a ajutat la capitolul organizare şi logistică. Este vorba de Ştefan Colceriu, sora mea Dana, personalul administrativ ITP şi următorii studenţi: Aida,  Andrei A., Andrei C., Andrew, Lucian, Moise şi Natanael.


Ideea dlui prof. Eugen Munteanu de a-i reuni pe toţi membrii echipei MLD la Iaşi a fost excelentă, date fiind beneficiile pe care mi (ni) le-a adus acest seminar. Principalul scop a fost să ne cunoaştem şi să ne potrivim la idei, pentru a omogeniza un proiect care va rămâne totuşi eterogen, dată fiind paleta diversă de competenţe ale celor implicaţi.

Dincolo de schimbul de informaţii, de multitudinea de prezentări şi de discuţii care au urmat, s-au legat prietenii şi relaţii de colaborare despre care am speranţa că vor dăinui peste ani.

Pe unii dintre colaboratorii proiectului îi cunoşteam, fie personal, fie din vedere sau din auzite. Cu Marius Cruceru m-am reîntâlnit (ne întâlnim mai des în blogosferă decât în realitate) atât în contextul seminarului, cât şi informal, la un prânz îmbelşugat, „ca la mama acasă”.

În seara sosirii mele la hotel, l-am recunoscut pe Ştefan Colceriu, un tânăr filolog despre care auzisem şi citisem în mai multe rânduri. Ne-am împrietenit pe loc, ca şi când ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Tot în prima seară, împreună cu Octavian Gordon, am hoinărit prin Iaşii învăluiţi în frig şi alunecoşi, în căutarea unei pizzerii decente, unde am purtat vaste conversaţiuni teologice (aripa progresistă Colceriu-Conţac vs. aripa conservatoare Gordon).

Marea revelaţie a simpozionului a fost umorul tipic moldovenesc al lui Dragoş Mârşanu, care (cu o mare şi mucalită ironie) se ascunde pe internet sub pseudonimul înşelător Discipulus Simplex. Vrednic urmaş al lui Creangă în ce priveşte hâtria, Dragoş face un doctorat la Leuven, de unde presupun că a deprins rafinamentul „iezuit” (termenul dlui Munteanu) cu care îi pune în dificultate pe preopinenţi, în chestiuni pur academice. I-am promis că voi tempera tiradele mele în contra ideologiei oficiale privind prezenţa Sfântului Andrei pe meleagurile noastre. Sper să mă pot ţine de cuvânt.

Cu Mihail Neamţu mă întâlnisem în câteva rânduri pe internet (Facebook sau email), dar abia acum am avut prilejul să mă molipsesc live de râsul lui homeric. Spirit înflăcărat (cum trebuie să fi avut generaţia Sturm und Drang), Mihail Neamţu reprezintă ortodoxia răsăriteană în forma ei aerisită, politicoasă, erudită şi în bune relaţii cu modernitatea.

În Mioara Dragomir, cercetător la Institutul de Filologie Română din Iaşi, am găsit o mare pasionată de viaţa şi activitatea cărturarului moldovean N. Milescu. De la ea am aflat că există o sumedenie de informaţii despre această extraordinară personalitate a sec. XVII. Subiectul mă fascinează. Sper să-l pot aprofunda cândva.

M-am bucurat să-i cunosc în egală măsură pe Dionisie Pârvuloiu (fratele Policarp) şi Ovidiu Sferlea, ambii cu interese şi „expertiză” în patristica timpurie. Ovidiu Sferlea a tradus Contra lui Eunomiu de Grigore al Nyssei, tratat polemic care ar trebui să apară cât de curând la Polirom. De pus cartea pe „wishlist”.

Cu dl. prof. Eugen Munteanu am dus o bogată corespondenţă de la finalul lui 2007 (urmare a intermedierii eficiente realizate de prietenul nostru comun, Dănuţ Mănăstireanu), dar abia acum ne-am văzut faţă către faţă. Întâlnirea cu el mi-a întărit impresia că cercetarea biblico-filologică românească îi datorează deja enorm prof. Munteanu şi că în următorii ani, cu ajutor de Sus, se va extinde şi va reuşi să exploreze mai în amănunt acest ocean uriaş care este tradiţia biblică românească.

P.S. Acestea sunt doar câteva impresii (cam dezordonate) de la întâlnirea MLD. Sper ca experienţa să fie reeditată.


Membrii echipei „Monumenta linguae Dacoromanorum” (22 la număr, după socoteala mea provizorie) se vor reuni la Iaşi în perioada 11-14 februarie, pentru un simpozion intitulat

«Explorări în tradiţia biblică românească».

Programul (vezi AICI) este împărţit în şapte secţiuni majore:

  • Probleme specifice de paleografie chirilică
  • Probleme ale versiunii moderne
  • Lexicologie şi gramatică istorică românească, onomastică biblică, frazeologie biblică
  • Probleme ale comentariilor. Traductologie. Comparaţia versiunilor de referinţă între ele şi cu originalele
  • Probleme ale comentariilor. Erudiţie biblică
  • Probleme ale comentariilor. Patristică
  • Probleme ale comentariilor. Teologie biblică

Programul include 33 de prezentări (un adevărat maraton în 3 zile!). Semnalez aici doar câteva dintre referatele care vor fi susţinute:

Marius Cruceru, Opţiuni şi dileme de traducere: a) Pot fi conciliate tradiţii bisericeşti diferite în interpretarea textului evanghelic (exemple din 1 Ioan şi Iacov); b) Între arhaisme şi neologisme în traducerea textului biblic; c) Între interpretări moderne şi chei hermeneutice patristice

Eugen Munteanu, Greşeli de traducere în vechile versiuni româneşti ale Bibliei

Maria Husarciuc, Expresii, sintagme şi proverbe de sorginte biblică. Cum le studiem

Dragoş Mîrşanu, Cu sau fără Niceea: cât este de acceptabilă azi interpretarea teologico-bisericească a Sfintei Scripturi?

Subsemnatul va avea şi el o intervenţie  a) Traducerea termenilor presbyteros şi presbyterion în tradiţia biblică românească; b) Verbul dikaioun la apostolul Pavel şi traducerea lui în tradiţia biblică românească c) Condiţionări eshatologice în traducerea secvenţei ta chilia ete din Apoc. 20, în tradiţia biblică românească.


Astăzi am descoperit că Centrul MLD („Monumenta Linguae Dacoromanorum”) are o pagină de internet. Fiindcă obiectivele acestui centru sunt cunoscute mai puţin decât ar trebui, găsesc de bine să semnalez site-ul lui. AICI!

Precizez că din seria MLD au apărut deja 8 volume din cele 25 planificate. Anul trecut proiectul a fost relansat sub conducerea prof. univ. dr. Eugen Munteanu.


Anunţam luna trecută apariţia primei părţi dintr-o serie intitulată „Repere ale tradiţiei biblice româneşti”, de prof. Eugen Munteanu, în revista Idei în Dialog. Între timp, a fost publicată online şi partea a doua. Aici.

Ultima parte (III) poate fi citită (deocamdată) numai în numărul tipărit al revistei (iunie 2009). Către finalul articolului sunt prezentate şi bibliile „britanice”, dar pe scurt, fiindcă istoria lor este puţin cunoscută. Intenţionez, dacă mă ţine Domnul cu viaţă şi cu sănătate, să scriu eu un articol pe acest subiect, prezentând istoria şi relaţiile textuale dintre bibliile „britanice”.

Una peste alta, semnalez aici o apariţie recentă: Cinci cărţi din Biblie, traduse şi comentate de Petru Creaţia. Deşi Creţia (1927-1997) n-a fost biblist, ci clasicist, s-a ocupat, între altele şi de traducerea unor cărţi biblice, din greacă, nu din ebraică, pe care, după cum mărturiseşte cu regret (p. 5), n-o cunoştea.

Cretia_Biblie

Cele cinci cărţi sunt Iov, Eclesiastul, Iona, Ruth şi Cântarea cântărilor, de care inima lui s-a simţit cel mai legată.

Dacă am înţeles bine, traducătorul abordează aceste texte nu ca literatură sacră, ci ca „mare literatură”. E bine de precizat asta, pentru cei care vor fi contrariaţi de anumite comentarii.

Pentru cititorii interesaţi să deguste un fragment, iată cum sună Eclesiastul:

Un rând de oameni vine, altul trece, pământul însă rămâne veşnic neclintit. Soarele răsare şi asfinţeşte şi se zoreşte-apoi către sălaşul lui şi de acolo iar răsare. Către miazăzi bate vântul, apoi se întoarce şi bate către miazănoapte, se duce şi se întoarce mereu, în acelaşi veşnic ocol. Râurile se varsă toate în mare şi marea nu se umple niciodată, dar râurile curg mereu spre-acelaşi ţel. Toate câte sunt sunt  aceleaşi mereu. Nu este om în stare să spună că ochii lui nu s-au săturat de privelişti, că urechile lui n-au auzit tot ce e de auzit. Ce-a fost o să mai fie, ce s-a făcut se va mai face. Nimic din ce se află sub soare nu este nou. Ia orice lucru, poţi spune oare despre el: „Iată, lucrul acestea e nou”? El se afla în lume mult înaintea vremii noastre, atâta doar că din vechime nu rămâne nici o amintire, întocmai cum şi anul care vine o să piară în uitare.

O traducere foarte frumoasă. Cu o mică problemă; în v. 8 Creţia a fost prea curajos:

Nu este om în stare să spună că ochii lui nu s-au săturat de privelişti, că urechile lui n-au auzit tot ce e de auzit.

La nivel logic, ne putem întreba: de ce crede Eclesiastul că oamenii n-au curaj să admită că s-au săturat de priveliştea (deşartă a) lumii? Ce mare curaj trebuie unui om pentru această recunoaştere? În acest punct, traducerea lui e cam departe de textul grecesc, pe care l-aş traduce (cam literal) astfel:

Toate cuvintele sunt încărcate de trudă

[Cât] nu va putea [vreun] om să spună,

Ochiul nu se va sătura de văzut,

iar urechea nu se va umple de auzit.

Gr. logoi traduce ebr. hadvarim, „cuvinte/lucruri”. Logic, textul se referă la „lucruri”, care se fac toate cu trudă, nu la cuvinte.


Repere ale tradiţiei biblice româneşti (I)” este titlul unui articol pe care îl aşteptam de mult şi care a fost publicat în numărul din aprilie al „Ideilor în Dialog”. Autorul este prof. Eugen Munteanu, coordonatorul proiectului Monumenta Lingae Dacoromanorum.

Eruditul lingvist şi traducător ieşean pune sub semnul întrebării o parte din înţelepciunea „receptă” cu privire la Biblia de la Bucureşti (istoria şi valoarea ei ca model de limbă literară sau motivaţia „sponsorului”, voievodul Şerban Cantacuzino).

Articolul este primul dintr-o serie pe care eu, unul, o doresc cât mai lungă.


Celebra Biblie a lui Şerban Cantacuzino (1688, Bucureşti) a început să fie publicată pe fascicule, ca parte a unei ediţii critice, în 1988, sub titlul „Monumenta Linguae Dacoromanorum”. De atunci au apărut 7 volume, dar o vreme proiectul s-a împotmolit.

La sfârşitul anului trecut, proiectul MLD a fost relansat sub conducerea prof. univ. dr. Eugen Munteanu, de la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi. Munca rămasă până la terminarea proiectului este încă uriaşă, dar noua echipă, alcătuită din cercetători tineri, îl va duce probabil la bun sfârşit în următorii 6 ani (dacă totul merge conform planului).

„Monumenta Linguae Dacoromanorum” va avea 26 de volume, fiecare de circa 1.500 de pagini. Cel de-al optulea volum va fi lansat în luna martie a anului 2009 de către Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, iar lingviştii lucrează în acest moment la cel de-al nouălea volum. „Este o munca sisifică, nu cred că exista un proiect de o asemenea amploare, cel puţin nu în România”, declară prof. univ. dr. Vasile Isan, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza”.

Transcrierea textului chirilic

O parte dintre cercetători (filologii-paleografi) trebuie să facă migăloasa muncă de transcriere a vechilor texte româneşti chirilice. Am gustat şi eu un pic din munca de transcriere în Germania (dar de pe text grecesc) şi pot spune că nu e joacă! Cu o denumire mai exotică, este ceea ce s-ar putea numi „muncă de chinez bătrân” (dar poate nu chiar atât de migăloasă ca pictura pe bob de orez). 🙂

biblia_p1

Foto: Pagina de titlu a Bibliei lui Şerban (1688)

Traduceri şi comentarii

Ceilalţi cercetători din echipă sunt clasicişti, biblişti sau teologi şi vor face (1) traduceri ale cărţilor biblice din greceşte în română şi (2) comentarii ale cărţilor traduse. Între colaboratorii care au fost invitaţi să  lucreze la proiect şi care au confirmat participarea se numără următorii: Ştefan Colceriu (lingvist, bursier NEC), Ioana Costa (conf. univ. dr. la Univ. Bucureşti), Marius Cruceru (conf. univ. dr. la Univ. „Emanuel” din Oradea), Ioan Florin Florescu (coordonator al proiectului „Septuaginta Polirom”), Dragoş Mîrşanu (drd. la Univ. Leuven), Adrian Muraru (traducător al lui Origen) Mihail Neamţu (Ph.D., King’s College).

Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă; cu voia dvs., ultimul pe listă (ca Iliescu; doar amândoi suntem săraci şi cinstiţi!), am confirmat şi eu că particip. 🙂


În atenţia bibliştilor şi a filologilor: Editura Humanitas tocmai a lansat pe piaţă o importantă lucrare a profesorului Eugen Munteanu: Lexicologie biblică românească, ed. I, 660 p.

Cartea are şi o secţiune care spulberă semidoctismul articolelor „Biblia”, respectiv „Biblia de la Blaj”, din Dicţionarul general al literaturii române (vol. I-II, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004; coordonator general: Eugen Simion).

Cititorii care vor să încerce senzaţii tari în diafragmă pot trece direct la lecturarea cap. 7 al cărţii (p. 506-516). Reproduc mai jos doar o „gemă” comentată de prof. Munteanu:

„Referinţa la ‘pleiada de scriitori patristici străromâni’ (p. 512, col. 2) pentru a sugera o ipotetică circulaţie printre români, în perioada timpuriu-medievală, a Vulgatei şi a Septuagintei indică faptul că autorii articolului pe care îl recenzez împărtăşesc ‘credinţa’ ridicolă a acelora care socotesc că autori latini importanţi din patristica secolului al IV-lea, precum Dionisie Exiguus sau Niceta de Remesiana, ar fi… străromâni. După cum am scris cu altă ocazie (MUNTEANU, ÎMP.), a califica drept ‘străromâni’ scriitori de limbă latină care au trăit cu secole bune înainte ca poporul român să se fi născut, pe baza simplului fapt că sunt originari sau au activat în cetăţi romane din cele două Moesii, Panonia sau Dardania (unde urma să apară, dar peste secole bune, poporul român!), este la fel de amuzant ca a vorbi despre Sf. Augustin, episcop de Hippona (azi Annaba, în Algeria), ca despre un scriitor… ‘străalgerian’, despre Grigorie din Tours ca despre un scriitor… ‘străfrancez’ sau despre Isidor din Sevillia ca despre un autor… ‘străspaniol'”. (p. 516).

Pentru detalii sau pentru achiziţionare, click AICI!

lexicologie-biblica-romaneascacoperta.jpg